Viralizarea cu năbădăi

N-aș fi vrut să abordez subiectul. Nu mă interesează, nu m-a interesat niciodată pentru că, de la un moment înainte, ești conștient de niște lucruri. Cum ar fi a te hrăni vs a te furaja Moment în care nu mai ai false dileme. În condițiile în care oricum nu e nicio dilemă, ci strict o fentă. Ca de fiecare dată! Iar în momentul în care-ai abordat subiectul, indiferent dacă ai fost pro sau contra, ai fost prost. Deoarece l-ai viralizat! 

Hai să vă explic. De câte ori ați auzit de X și Y implicați în afacere? De câte ori ați auzit de Bostănică și Beregoi înainte de a începe drama de-acum câteva luni? N-ați auzit, dar peste noapte ați devenit experți. În rapandule sau rapanduli. Ba unii, mai mintoși în prostia lor, au făcut și coadă. Ca să fie împăcați în civismul lor de cretini congenitali.

N-ați înțeles nimic și asta mă doare. De-atâta amar de vreme vă spun să nu puneți botul, mai ales când datele problemei sunt clare. Dacă ai văzut televiziunile aliniate la unison  pentru a prezenta ceva ce ieri nu exista, iar tu ai făcut pasul spre o tabără sau alta înseamnă că ești prost! Sau proastă. Scuză-mă, dar asta e realitatea cu care mă confrunt zi de zi și care mă disperă. Mai ales în condițiile în care l-ai văzut pe comunitarul ăla făcând agitație, nu ți-a fost clar c-a fost scos la produs, așa cum își scot peștii curvele pe centură??? 

Azi te lupți cu margarina, mâine cu mușamaua, poimâine cu șosetele supraelastice pentru ca, în final, să devii iar erou salvând România de la dezastru prin votarea omului sistemului. Ce naiba mai vrei să mai fac ca să-ți arăt limpede cât ești prost? Așa l-ai votat pe băsescu, așa l-ai votat pe Plăvan, așa l-ai votat pe Nici Psihicu. Și tot așa o să-l votezi pe Bolojan. Timp în care te plângi ca proasta-n piață că „nu te mai ajungi cu banii”, că „de douăzeci de ani îți merge din rău în mai rău!”. Păi meriți! Meriți din plin să te tăvălești pe jos de foame. 

Și nici n-ai dreptate, retard mic! În realitate îți merge bine deoarece duci o viață plină de satisfacții: la fiecare ciclu electoral salvezi România de la dezastru, de la catastrofa părăsirii UE&NATO, iar între ciclurile electorale ai satisfacții privind bureții de baie, parchetul, vopseaua cu auto-omorâre de microbi, o mizerie gastronomică, zdranga-zdranga lu' Chirilă s.a.m.d. De ce te plângi când ai viața împănată cu atâtea momente de satisfacție, cu atâta eroism? Eu nu am parte de atâtea „bucurii”, de o cantitate „fără număr” de satisfacție! Mai degrabă sunt mâncat de frustrare când văd atâta prostie voioasă în jurul meu. 

Mai venea în vizită pe la mine unu' de care mi-era milă. Fusese ceva conțopist la viața lui și-acum plângea de foame. Îi mai dădeam câte ceva formal de lucru ca să mai facă niște bani. Până când mi-a povestit într-o zi cum are el informații despre toată conspirația lu' Georgescu. Pfff, m-a lovit triumfător în moalele capului. Și uite-așa munca aia formală de care n-aveam eu nevoie s-a evaporat. El oricum a fost fericit c-a mai descoperit un conspirator. Iar acum, după atâtea victorii, caută alți proști la care se plânge că are pantofii rupți în talpă. Păi cine-a fost prost în afacerea asta, nu eu?

Te-ai prins? Iar ai fost papagalul sistemului, precum conțopistul care-și taie craca de sub picioare și-acum urlă de foame pe tiktok, înșirând slogane ale sistemului. Te-ai încins mai tare decât margarina pusă la ars de mai multe ori ca să declanșeze boli digestive? Știu, te-am supărat, dar spune-mi și mie răspunsul la dilema pe care o am. 

Am o palmă de pământ, cam pârloagă. Nu prea am ce face cu ea, dar trebuie s-o mențin tunsă ca să nu mă amendeze ambroziacii de la Primărie. M-am gândit să îl trimit pe unu' chipurile să caute licurici acolo, după care să îi spun altuia mai ecologist că ăla distruge ecosistemul locului. Iar apoi să spun altuia că ăla care făcea o frumoasă activitate de culegere de licurici de pe terenul meu e atacat de ecologiști și ecologiștilor să le spun că ai lor sunt atacați la baionetă de distrugătorii de mediu. Trei postări pe Facebook, Insta, TikTok și Youtube, câteva televiziuni aliniate și gata, vin proștii care de-o parte care de cealaltă. Dacă cer voie de la Agenție, pot să-l iau și p-ăla care apare când trebuie să „facă titlul”. Și dacă-i plătesc p-ăia corespunzător - ca să-i rămână și pomanagiului ceva - face un zdranga zdranga cu „dreptul de-a culege licurici” sau „cin' se ia de licurici/ să m-apuce de carici”, în funcție de cum i se comandă. Carei- dilema mea? Făcând așa ceva sunt ticălos sau geniu? 

Pentru că totul depinde de realizarea scopului, adică de distrugerea vegetației de pe pârloaga aia, ca să nu mai fie nevoie să bag eu coasa. O astfel de viralizare bătătorește bine de tot pământul pentru mai mulți ani. Ăsta-i mecanismul. Ați înțeles? 

Nu știu dacă v-ați prins, nu bag mâna-n foc, dar mor de oftică văzând că iar ați fost proști punând botul. Și că mă obligați pe mine, în oftica mea, să intervin pe non-subiectul ăsta. Adică, din dorința de a vă arăta cât de proști ați fost, să mă transform și eu în prost, abordând non-subiectul.

De-aia îți spun și-ți spun dur: dacă ai fost pro sau contra margarinei, dar și dacă ai intervenit moralizator pentru a arăta maselor bovine că sunt proști, mergi în fața oglinzii ca să vezi cum arată un prost. Da, da, scriu articolul ăsta conștient, cu oglinda în față. În cazul meu văd un alt prost, dar disperat degeaba! 

Pentru că prostia e eternă, iar acum e mult mai multă decât oricând în istorie! De-aia sunt disperat, adică prost și eu. Pentru că de prostie trebuie să profiți. Altfel ești, la rândul tău, prost. 

Nu mă înjurați nu mă faceți infatuat sau imoral. Eu doar vă arăt jungla, ierbivorele și vă spun care-i legea imuabilă. Chiar cu riscul de a mă transforma prostește, la rândul meu, în ierbivor, adică în victimă!