Omul care tunde iarba

Mai ţineţi minte vremurile de exuberanţă economică? Perioadele în care fluvii de bani curgeau dinspre ţările bogate, când lumea era împărţită între manufacturieri(emergenţii) şi speculanţi(naţiunile bogate). Era o perioadă în care puteai ridica o companie de la zero, iar listarea la bursă se făcea în câţiva ani. Şi, dacă printr-o minune ai fi avut nevoie de credit, obţinerea acestuia era floare la ureche.

În această perioadă au cunoscut o dezvoltare fabuloasă fondurile de investiţii cu grad ridicat de risc(hedge funds). Vehicule financiare complexe, lucrând cu instrumente sofisticate şi strategii de investiţii aproape obscure, hedge funds-urile şi-au tras seva din lumea emergentă. La un moment dat nu părea nimic exagerat ca un băieţel abia ieşit din şcoală să vină să-ţi propună o strategie bazată pe tranzacţii pe piaţa rusă, investiţii imobiliare în Kazahstan sau pachete de acţiuni la nişte firme impronunţabile din Bangladesh. Toată lumea urmărea cum unii se îmbogăţeau pariind pe creşterea pieţelor din ţările emergente, iar asta i-a făcut să-şi piardă capul. Dat fiind faptul că zona paradisiacă în care mulţi încă îşi pun speranţele e în fierbere ,m-am gândit să "dăm un tur de orizont" şi să încercăm să intuim ceea ce urmează.

Pe la începuturile crizei s-a crezut că ţările exportatoare de petrol precum Rusia şi cele din zona Golfului Persic sunt ferite de criză. Într-adevăr, nimic nu prognoza ceea ce avea să urmeze, mai ales că în cursul anului trecut, pe fondul unor speculaţii masive, preţul petrolului a crescut de câteva ori. Această bogăţie imediată a creat premizele unei creşteri fabuloase dublată de o explozie a optimismului. Reţeta a fost similară cu cea din SUA: credite din ce în ce mai mari, investiţii grandioase şi, în final, probleme acute de finanţare. Gândiţi-vă numai cât costă terminarea construcţiilor faraonice din Dubai.

În Rusia, indicatorii macro prezintă o economie în derivă care, sub povara datoriilor, riscă să se prăbuşească. Criza financiară a lovit puternic sistemul bancar rusesc şi a condus la o presiune extremă pe rublă. Aceasta, cu toate intervenţiile băncii centrale având ca scop încetinirea deprecierii, continuă să cadă antrenând după sine creşterea restanţelor şi deprecieri ale indicatorilor celor aproximativ 1000 de bănci ruseşti. De altfel, de curând, Banca Centrală a Rusiei a început retragerea autorizaţiilor de funcţionare pentru mai multe instituţii din cauza deprecierii indicatorilor(rate scăzute ale capitalurilor de bază şi capacitate scăzută sau incapacitate de rambursare a datoriilor) .

Fenomene similare se prezintă în toate statele ex sovietice. Kazahstanul - pe care l-am pomenit la începutul acestui articol - are de asemenea un sistem bancar extrem de fragil şi se confruntă cu scăderi masive ale imobiliarelor. Recenta devalorizare a tenge-ului a redus costurile de producţie ale exportatorilor de petrol şi, prin această mişcare, se speră că situaţia se va stabiliza. Dacă în Kazahstan pare a fi cât de cât sub control, în Belarus a fost nevoie de intervenţia FMI pentru stabilizarea situaţiei. Aflat sub cizma politică a Rusiei, Belarusul merge în derivă pe fondul căderii cererii pentru produsele sale, al lipsei ajutorului rusesc şi al scăderii accelerate a rezervei valutare. În aceste condiţii, prima măsură luată sub presiunea FMI a fost aceea de devalorizare a rublei din Belarus cu aproximativ 20%. Situaţia nu numai că nu este stabilizată, dar riscă să degenereze. Ucraina, aflată într-o profundă contracţie economică, pare a se confrunta în acest an cu un deficit bugetar masiv, pe fondul scumpirii cheltuielilor cu achiziţia de gaze şi al căderii exporturilor. Datoria externă şi situaţia politică precară sunt, de asemenea, elemente îngrijorătoare care tind să destabilizeze economia ţării.

În Asia, situaţia este, de asemenea, îngrijorătoare. China speră să aibă o creştere economică de 6%, dar şansele sunt destul de mici. Cei mai mulţi analişti nu văd posibilitatea unei creşteri mai mari de 5% din cauza scăderii accelerate a exporturilor. De asemenea, nici cererea internă nu stă pe roze, aşa că sunt toate şansele ca ţintele fixate de guvern să nu fie atinse. Oricum, bazându-se pe generoasa piaţa internă, China pare deocamdată departe de problemele celorlalte state emergente. Această percepţie este încurajată şi de obscuritatea sistemului financiar chinez care, cel puţin până acum, nu a dat semne de derapaj, dar m-aş mira să nu fie afectat de euforia investiţională de până acum un an. Pakistanul a dublat efectele negative ale crizei mondiale cu o situaţie politică de-a dreptul explozivă. Problemele teritoriale pe care le are cu India, precum şi poziţionarea sa în relaţia cu SUA sunt menite a accentua problemele economice întrucât, la ora actuală, fluxurile financiare ale acestei ţări sunt practic ştrangulate. Rezerva valutară a Pakistanului este de numai 3 miliarde de dolari, punând sub semnul întrebării capacitatea de finanţare a datoriilor. De asemenea, moneda naţională s-a depreciat cu 15%, iar presiunile asupra acesteia sunt în continuare mari. India pare ceva mai pregătită, dar are probleme serioase în ceea ce priveşte creşterea necontrolată a populaţiei. Creşterea economică, în cazul unui scenariu pesimist, urmează să fie de doar 4.7%, iar în cazul optimist de 6.8%(cf. S&P). Ambele valori sunt insuficiente dacă ţinem cont de numărul extrem de mare de locuri de muncă care trebuie create. De asemenea, India tinde să-şi piardă locul de outsourcer al lumii pe fondul unei mişcări de reinternalizare practicată în special de către companiile americane. Oricum, la fel ca şi în cazul Chinei, India are avantajul unei pieţe interne generoase(dar extrem de săracă). Coreea de Sud, altădată tigrul asiatic, are probleme generate de investiţiile în capacităţile de producţie care acum se dovedesc a fi fost supradimensionate. În paralel, băncile au finanţat dezvoltări imobiliare "fără acoperire", iar acum au intrat într-o criză profundă. Cu toate acestea, situaţia financiară a Coreei de Sud pare bună, dacă privim prin prisma rezervei valutare de peste 200 mld. dolari, mai mult decât suficientă pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt.

Întorcându-ne pe bătrânul continent, remarcăm că Europa de est reprezintă zona cu cea mai mare probabilitate de aterizare forţată. Statele din această regiune au ca şi caracteristici comune deficite mari de cont curent, pieţe bancare dominate în proporţie de până la 90% de bănci străine şi, implicit, o dependenţă foarte mare de finanţarea externă. De asemenea, statele estice pot fi foarte uşor victime ale intereselor mai-marilor Europei care sunt dispuşi să se uite mai mult către ograda proprie, lăsând în mâna hazardului restul problemelor. Dacă până acum finanţarea deficitelor se făcea din credite şi investiţii, criza financiară le-a crescut costul creditării, iar "conducta investiţiilor" s-a oprit brusc. Cele mai afectate state sunt, de departe, statele Baltice. Combinaţia dintre deficitele uriaşe de cont curent (în Letonia peste 20%) şi ratele fixe de schimb pot conduce în orice moment la crize financiare radicale. În ceea ce priveşte aceste state nu se pune problema dacă ci când va avea loc dezastrul. Ungaria are una dintre cele mai mari datorii guvernamentale din zonă(aprox. 80%) şi o previziune de contracţie a economiei cu 1%. În acelaşi timp, pe fondul limitărilor bugetare şi al scăderii salariilor consumul intern scade continuu. Ajutorul FMI pare a fi stopat căderea de acum câteva luni, dar situaţia continuă să fie tulbure. Bulgaria, vecina noastră de la sud, are o datorie externă de aproape 100% din PIB, un deficit de cont curent de peste 20% şi un curs fix. Cu toate că, teoretic, este abonată la cădere, sunt pozitive excedentul bugetar şi creşterea economică prognozate pentru anul în curs. În ceea ce priveşte România, am scris foarte mult pe acest blog: deficit mare de cont curent, deficit bugetar mare(dacă în 2008 am avut 5%, este posibil ca anul acesta să depăşim 6%) , datorie externă mare(celor care doresc să scoată în evidenţă faptul că mare parte din datoria externă este privată, le recomand acest articol al lui Ilie Şerbănescu) şi risc mare de depreciere a monedei naţionale cu implicaţii directe asupra indicatorilor bancari. Mai mult, faptul că suntem într-un an electoral va avea, în mod sigur, implicaţii asupra performanţelor noastre.

Acesta a fost turul de forţă pe care l-am făcut prin zonele emergente ale lumii. Ceea ce am vrut să demonstrez este faptul că, peste tot lucrurile stau prost(contrar celor care cred că există insule de stabilitate). În plus, statele emergente îşi arată acum gravele dezechilibre care, în perioada de euforie, erau tratate ca fenomene marginale, "inerente unei dezvoltări accelerate". Ceea ce se va întâmpla va fi, cel mai probabil, reintrarea acestor economii în normalitatea de dinaintea "bunăstării aplicate cu forţa". Numai că, prin această "reîntoarcere la origini", cei care vor încasa loviturile vor fi tot statele de la care a pornit nebunia întrucât economiile emergente pur şi simplu nu au cum să plătească preţul dezvoltării lor accelerate. Acesta poate fi cel de-al doilea val al crizei, mult mai radical decât primul.

Revenind la titlul articolului, putem spune că economiile emergente seamănă ca două picături de apă cu retardatul Jobe Smith din romanul lui Stephen King. Iar răzbunarea acestui Jobe economic poate fi extrem de dureroasă pentru toată lumea.