Sezonul caderilor

După anunţul profiturilor fulminante realizate de meseriaşii de la Goldman, piaţa americană a fost liniştită de postarea pierderii de peste 1 miliard de dolari a Bank of America. Dincolo de imaginea sinistră pe care aceste rezultate o aruncă asupra întregului sistem bancar, suntem puşi în situaţia de a înţelege, în sfârşit, că lucrurile nu stau atât de roz precum ar vrea unii să fie. În ceea ce priveşte rezultatele publicate de Bank of America, un bun prieten(destul de bine conectat la realităţile americane) îmi spunea că situaţia este de-a dreptul scandaloasă întrucât se pare că avem de-a face cu o situaţie cosmetizată, iar amploarea dezastrului ar fi mult mai mare. În cazul în care prietenul meu are dreptate, s-ar putea să asistăm la un nou episod Lehman sau la ceva mult mai grav.

Sincer, mă număr printre cei care nu cred că SUA mai poate suporta un faliment bancar de mari dimensiuni. Numărul falimentelor bancare americane a ajuns la 99, odată cu intrarea San Joaquin Bank of Bakersfield în "Hall of Fame", iar  FDIC este deja slăbit. Un faliment al unei instituţii bancare mari, de talia BofA sau Citi nu ar face altceva decât să arunce în aer întreaga economie americană. Opinia publică este sensibilă la orice înseamnă ajutor şi aceasta mă face să cred că nu se va mai pronunţa cuvântul ajutor, preferându-se o nouă cosmetizare de complezenţă pentru evitarea unui faliment. Nu de alta, dar faliment înseamnă ajutor pentru FDIC, iar acesta nu mai poate fi acordat. Marea întrebare care se pune acum este cât va mai putea fi cosmetizată realitatea.

Sesizând acest lucru, executivii marilor grupuri bancare fac presiuni pentru amânarea intrării în vigoare a FASB 166 şi 167, standarde care ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2010 şi care conduc la necesităţi mai mari de capital pentru toate instituţiile financiare americane. Cum capital nu prea există, singura soluţie este blocarea celor două hotărâri întrucât, în caz contrar, toată lumea ar putea fi pusă în faţa adevărului gol goluţ care, în mod sigur, nu place nimănui.

Situaţia americană nu este singulară. La fel de fragile sunt şi suratele europene. Dacă mai ţineţi minte, în urmă cu mai bine de o lună, vă vorbeam despre problemele sistemului bancar spaniol. Cu toate că poate părea un fenomen marginal, care nu are mari şanse de contagiune, problema spaniolă riscă să devină explozivă, iar autorităţile europene ar trebui să urmărească ceva mai atent situaţia. La începuturile crizei, băncile iberice au fost considerate protejate deoarece Banca Centrală a Spaniei le interzisese deţinerea de active exotice. În acest fel, primul val al crizei aproape că a lăsat indiferentă Spania. Numai că, neavând acces pe "rentabila" piaţă americană, instituţiile financiare spaniole şi-au construit propria criză. Dezvoltări imobiliare haotice, investiţii abracadabrante, creditare ultrarelaxată. Dacă privim numai la creditele acordate imigranţilor cu statut incert şi avem material destul pentru o criză. Lucrurile însă au fost mult amplificate de falsa cerere a străinilor şi de credinţa că preţurile vor continua exponenţial. Aceasta a alimentat o bulă imensă care a explodat în curtea băncilor, iar acum stă cosmetizată în scriptele contabile. Conform Moody's, la ora actuală pierderile înregistrate de băncile spaniole sunt de ~110 mld EUR, iar în cazul unui scenariu de stress acestea s-ar putea dubla.


Similar stau lucrurile şi în Anglia, unde băncile aproape că nu mai pot fi ajutate, în Germania, unde eficienţa ajutoarelor masive este de-a dreptul incertă sau în Austria care este mama bulei speculative din Est şi ale cărei bănci par că gâfâie din ce în ce mai tare. Evident, problemele nu se opresc aici deoarece fenomenele enumerate se regăsesc sub o formă sau alta în Rusia, Japonia, China sau în Orientul Mijlociu. Practic, peste tot în lume, sistemul bancar dă semne de sufocare sub presiunea propriilor probleme.


La mai bine de un an de la căderea Lehman, ne aflăm într-o situaţie similară. Problemele nerezolvate atunci sunt acum de câteva ori mai mari, iar finanţele statelor lumii sunt de-a dreptul sleite. Ce ne aşteaptă e greu de imaginat. Probabil se vor găsi noi minciuni pentru acoperirea realităţii, propulsându-ne către o nouă falsă realitate. Sau, ceva mai puţin probabil, va începe sezonul căderilor, lăsându-ne să admirăm un peisaj de-a dreptul apocaliptic.