luni, 18 aprilie 2011

Interactiuni


Recenta decizie BCE de creştere a dobânzii de intervenţie pare a nu fi rămas fără ecouri peste Ocean. Cu toate că estimam o continuare a politicii de până acum a SUA, FED-ul pare a fi hotărât să urmeze drumul Europei, pentru a nu risca o supra depreciere a propriei monede. Această ipoteză este însă deocamdată teoretică. Într-adevăr, faptul că nu se anunţă nimic spectaculos pentru următoarea întâlnire a Federal Open Market Committee din 27 aprilie conduce automat către concluzia că QE2 se apropie de sfârşit. Anunţul unui ipotetic QE3 este puţin probabil, ceea ce ne sugerează că, mai devreme sau mai târziu, SUA va începe creşterea treptată a dobânzii. Este un semnal pe careAmerica este presată să-l dea! 

Din punct de vedere teoretic nu ar fi motive pentru o creştere de dobândă. Exceptând produsele considerate volatile(energia şi alimentele) inflaţia oficială în SUA este sub 2%, dar semnalele sunt de creştere. Desigur, în momentul în care ai un munte monetar în spate, nu-ţi vine deloc să stai liniştit bazându-te pe faptul că încă nu se întrevede un pericol. Mai mult, ceea ce acum este considerat volatil se poate transforma într-un trend cât se poate de clar.

Dacă în SUA încă se vorbeşte despre inflaţie estimată sau în curs de apariţie, în China este deja un fenomen cât se poate de clar. Atât de evident încât a obligat Banca Centrală să iasă la atac cu artileria grea, anume prin mărirea rezervei care, începând de duminică este de 20.5%. Pare o politică agresivă, mai ales că această decizie succede unei salve de patru măriri consecutive a dobânzii de intervenţie. Motivul? Autorităţile chineze asistă practic neputincioase la creşterea accelerată a preţurilor. Astfel, numai în luna martie, CPI a crescut cu 5.4%, cel mai mare nivel din ultimii trei ani. Măsurile de calmare a inflaţiei sunt cruciale pentru autorităţi, însă adoptarea unei politici foarte agresive se poate întoarce împotriva băncilor, ale căror indicatori s-ar putea deprecia. Pentru cei care mai ţin minte, încă de anul trecut am dezbătut fenomenul puseurilor inflaţioniste din China. Spuneam atunci că realităţile vor obliga oficialii chinezi să ia măsuri dure, lucru care iată că se întâmplă.

Reîntorcându-ne la Europa, cea pe care am setat-o ca origine a fenomenelor actuale, putem observa că lucrurile sunt destul de precare. Dezechilibrele intracomunitare persistă, iar semnalele date de BCE nu sunt deloc liniştitoare. Măsurile previzibile pot împinge ţări precum Grecia, Portugalia şi Irlanda într-o spirală periculoasă a datoriilor suverane. Deja în ceea ce priveşte Grecia se vorbeşte răspicat despre nesustenabilitatea datoriilor sale în timp ce unii deja au reluat pariurile legate de intrarea în incapacitate de plată a ţării. Ameninţări din ce în ce mai puternice planează şi asupra Spaniei. Cu toate că executivul spaniol pare a fi cu picioarele pe pământ, realităţile economice ale ţării sunt îngrijorătoare. Cu o rată a şomajului de 40% în rândul tinerilor, aflată din nou în creştere, cu exporturi dependente în proporţie de aproape 10% de Portugalia, este clar că lucrurile nu sunt deloc liniştitoare. Şi, să nu uităm, vorbim de a patra economie a UE. Orice problemă aici se poate propaga peste tot!

În ceea ce priveşte Bătrânul Continent, se pare că lipsa unei politici economice integrate devine un factor de risc din ce în ce mai mare. Situarea monedei oarecum în afara fenomenului economic produce mai mult rău decât bine. Soluţia ar putea fi numai dezvoltarea unor politici economice unitare,aceasta dacă se va mai găsi timpul necesar.

Motivul pentru care am făcut acest tur de forţă a avut ca scop marcarea începutului inflaţiei ca fenomen global. În condiţiile actuale, lupta împotriva inflaţiei şi cea pentru creşterea economică se pot dovedi două elemente diametral opuse. La cum arată lucrurile acum, cred că este destul de greu de făcut ordine la nivel global, iar iniţiativele de genul celei recent adoptate de G20(de inventariere a dezechilibrelor şi a factorilor responsabili cu acestea) sunt mai degrabă naive. Cel mai probabil vom asista la o ruptură al cărei efect va fi revenirea brutală la normalitate, cu un efect direct asupra bazei crizei actuale: banul. Ce înseamnă aceasta e greu de definit acum, dar în niciun caz nu va fi simplu. Dar, cu siguranţă, vom avea timpul necesar pentru a dezbate fenomenul.

3 comentarii:

  1. Care a fost prima miscare a investitorilor in secunda urmatoare anuntului S&P? au sarit pe ... aur!
    De, relicva barbara, da numa' atita le-a trecut prin cap. Si nici macar nu se poate minca :)

    RăspundețiȘtergere
  2. MadMax:Ramin in continuare la opinia ca investititia in aur e o retragere in iluzie. Vom vedea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa fim realisti, oricat s-ar incerca o redresare si crearea unei normalitati nu va fi posibil fiindca sunt prea multe concepte si prea putine aplicabile dar si mai putine puse deja in practica . De ceva vreme observam cat de importanta este bataia din aripi a unui fluture pe o alta parte de continent si repercursiunile acestuia . Lacomia e pacatul omului inca din epoca de piatra si se pare ca asta ii va aduce un posibil sfarsit!

    RăspundețiȘtergere