Marea ruptură

După ce în lumea emergentă creşterea dobânzilor a devenit o realitate palpabilă, lucrurile încep să se precipite şi în lumea dezvoltată. Banca Centrală Europeană pare a fi prima instituţie din această zonă care va creşte dobânda. Marea majoritate a analiştilor se aşteaptă ca în urma şedinţei de mâine a BCE să asistăm la majorarea ratelor de dobândă la euro. O mişcare riscantă, în special pentru economiile în suferinţă, dar absolut necesară în contextul actual. Desigur, întotdeauna vor exista opinii contrare atunci când vine vorba despre oportunitatea unei decizii cruciale, dar cert este că la un moment dat ea trebuie luată.

De cealaltă parte a Oceanului, FED-ul continuă strategia cu care ne-a obişnuit: menţine dobânzile pe termen scurt la nivele apropiate de zero şi pompează bani în economie prin neortodoxa tactică a cumpărării de bonduri. Cu toate că unii oficiali se exprimă destul de vocal cu privire la adoptarea unei strategii similare cu a BCE, din partea FED lucrurile sunt cât se poate de clare: până când nu există dovezi clare că a trecut criza, nu se va pune problema creşterii dobânzilor. Pentru un european o asemenea strategie pare de-a dreptul rudimentară, mai ales că, dacă privim în istoria recentă avem destule dovezi asupra eşecului unei asemenea politici. Din nefericire nimic nu se va schimba din cauza structurii pragmatice a factorilor de decizie. Un pragmatism tembel care le interzice să intuiască. Astfel, de cele mai multe ori, deciziile cruciale sunt luate după ce toate dovezile devin palpabile şi e limpede chiar şi pentru un copil că trebuie luată o anumită măsură. 

Contrapunând cele două strategii ale zonelor dezvoltate ale planetei ne rezultă că, în scurt timp, este posibil să avem parte un dezechilibru major. Vom avea practic două strategii contrare de luptă cu acelaşi duşman. Diferenţa dintre ele nu o va face pe una mai bună decât pe cealaltă deoarece fiecare zonă se confruntă cu propriile slăbiciuni. Faptul că strategiile sunt diametral opuse va avea ca efect imediat o harababură fără margini. În SUA vom avea o ameninţare a inflaţiei care va fi ţinută sub control prin metode neortodoxe în timp ce în UE ne vom confrunta cu probleme structurale cauzate de dezechilibrele economice ale membrilor şi de incoerenţe ale politicilor haotice(în care liderii europeni sunt experţi). Va fi practic o luptă fără participanţi, pe care nu şi-o doreşte nimeni, dar care poate produce numeroase victime. Probabil singurii câştigători vor fi speculanţii care vor avea parte de volatilităţi extrem de profitabile.