Time to short again?

Cred că a sosit momentul să postez o nouă atenţionare cu privire la evoluţiile viitoare ale pieţelor. Nu este vorba de un trend care se va manifesta pe termen scurt, dar sunt ferm convins că spre sfârşitul acestui an sau începutul anului viitor, vom avea parte de o intrare într-o nouă criză, de data aceasta mult mai profundă decât ceea ce am avut în 2007.

Fundamentele pentru o asemenea prognoză sunt multiple, dar cel mai relevant element este gradul foarte crescut de iraţionalitate manifestat de pieţe. Din nou am ajuns în momentul în care prognozele de creştere sunt unanime, cu toate că nu există fundamente care să justifice acest lucru. Primele creşteri de după criză ale indicilor americani au avut ca fundament faptul că la un moment-dat trebuie să se iasă din criză. Această creştere a justificat creşterile viitoare deoarece nimeni n-a vrut să piardă cursa. Tot jocul a fost susţinut generos de factorul politic prin decizii aberante(vezi reglementările contabile menite a acoperi găurile băncilor) şi falsificări ale realităţii. Şi, pentru ca focul să ardă corespunzător, întreg circul a fost susţinut de media de business, iraţională prin excelenţă deoarece profiturile din publicitate nu pot fi făcute decât în perioadele de creştere.

Suntem acum foarte aproape de momentul în care trebuie să ne punem întrebări, iar această acţiune este justificată de faptul că ne aflăm la valori ale indicilor apropiate de maximele istorice. Cu un DOW la ~12300 şi un S&P 500 la ~1300 suntem deja în anticamera maximelor de 14000, respectiv 1500(valori aproximative, evident). Avem vreo justificare pentru atingerea acestor valori? Personal cred că nu.

Celor care au uitat cauzele crizei, le reamintesc faptul că vârfurile anterioare au fost atinse în momentul în care vectorul iraţional dominant era creşterea imobiliară perpetuă, iar atmosfera era cvasi optimistă. Acum, aparent, nu mai avem niciun vector de coagulare a iraţionalului, dar preţurile titlurilor cresc continuu. Am spus aparent, deoarece, din punctul meu de vedere, principalul vector iraţional în acest moment este credinţa noastră că lucrurile se vor rezolva de la sine. Mai mult, ţin să precizez că actualele creşteri de preţ sunt amplificate de două elemente care nu au de-a face cu piaţa reală: flash trading-ul şi investitorii instituţionali mascaţi.

Dacă ne uităm puţin mai atent la ceea ce se întâmplă în lume, vom constata că nu suntem nicidecum într-un scenariu optimist, ba chiar din contră. Criza din Orientul Mijlociu, cutremurul din Japonia, creşterea generalizată a preţului la alimente, creşterea dobânzilor pe pieţele emergente şi previzibila creştere a acestora şi pe pieţele dezvoltate(în special UE), preţul petrolului, sfârşitul QE 2.0, toate acestea nu sunt elemente rupte dintr-un scenariu optimist.  Cred că suntem toţi de acord cu acest lucru. În aceste condiţii pe ce fundamente ne bazăm? Pe niciunul, desigur.

Toate acestea mă fac să cred cu tărie că suntem într-un moment premergător unui nou dezastru economic. Doza noastră de iraţional este iar la cote maxime din cauza credinţei nefundamentate că lucrurile se vor rezolva de la sine. Acum, chiar şi o singură fractură poate produce dezastrul, iar locuri unde poate apărea aceasta sunt destule. Ceea ce este cu adevărat grav este faptul că, de data aceasta, lucrurile se vor complica teribil deoarece statele sunt supraîndatorate şi, automat, dezarmate în faţa  viitoarei fracturi. N-o să duc raţionamentul mai departe deoarece vom avea destul timp să vorbim despre asta. Singurul lucru pe care l-am vrut în acest articol a fost acela de a marca momentul. De revenit, vom reveni asupra sa atunci când lucrurile vor deveni iminente.