Globalizarea yuan-ului

Cu toate că în China problemele legate de inflaţie dau insomnii, programul pentru impunerea yuan-ului pe plan internaţional pare a se desfăşura fără nicio abatere de la planurile iniţiale. Mai mult, sunt voci care susţin că planul autorităţilor chineze se desfăşoară chiar în procedură accelerată, stimulat fiind de veştile negative din SUA.

Pentru cei care nu sunt la curent cu evoluţia acestui subiect, voi face un scurt rezumat al ştirilor ultimei perioade, chiar dacă o mare parte a acestor evenimente au fost prezentate pe larg aici. Probabil primul eveniment care a atras atenţia asupra dorinţei ascunse a chinezilor s-a petrecut în luna august a anului trecut, atunci când McDonalds a emis bonduri denominate în yuani cu maturitate la trei ani. Renumele emitentului a contribuit la mediatizarea evenimentului, permiţând Chinei să-şi pună în aplicare cu uşurinţă planurile. Următorul pas realizat a fost cel al autorizării unui bloc de aproximativ 70000 de exportatori pentru negocierea preţurilor de vânzare direct în yuani. Aceasta în paralel cu semnarea unor contracte bilaterale care prevedeau eliminarea dolarului din tranzacţiile comerciale. Contractele au fost semnate cu parteneri importanţi precum Coreea sau Turcia şi, dincolo de simplificarea tranzacţiilor dintre entităţile economice ale celor două ţări, au avut ca efect creşterea tranacţiilor în yuani. În ianuarie 2011 vă semnalam o nouă mişcare interesantă: utilizarea Hong Kong-ului ca mega-laborator monetar. Atunci s-a luat decizia utilizării paralele a yuan-ului de către comercianţii din Hong Kong, permiţându-se experimental o flotare liberă a monedei chinezeşti faţă de dolarul din Hong Kong. Şi, tot în ianuarie, Bank of China a permis clienţilor săi să tranzacţioneze yuani în SUA. 

Ultima ştire din acest domeniu vine tot din Hong Kong, unde un oficial a declarat jurnaliştilor de la Wall Street Journal că vin semnale clare de flexibilizare a finanţărilor în yuani pentru impulsionarea investiţiilor în China. Până acum, intrarea oricărei cantităţi de monedă în China trebuia aprobată de autorităţi şi aceasta pentru prevenirea speculaţiilor. Este vorba de un set de măsuri care au permis până în prezent controlul strict al fluxurilor de bani spre China. Autorităţile de la Beijing vor să flexibilizeze aceste măsuri şi, din nou experimental, încearca să înţeleagă cum dacă o mai mare libertate a pieţei poate afecta politica monetară sau, mai bine spus, interesele autorităţilor chineze. Sistemul despre care face vorbire oficialul din Hong Kong ar putea permite firmelor globale să se finanţeze ieftin în yuani în Hong Kong pentru ca apoi să folosească respectivii bani pentru investiţii în China, fără a mai fi nevoie de parcurgerea mecanismului birocratic de până acum. Sună periculos pentru unii. 

De fapt, ce-ar trebui să înţelegem din  aceste mişcări? Unii mai răutăcioşi ar putea spune că e vorba de tot felul de încercări comunistoide de a manipula piaţa. Cei care vor însă să ştie cu adevărat despre ce este vorba trebuie să înţeleagă în primul rând istoria recentă a Chinei, mai precis reformele lui Deng Xiaoping. Experimentele economice începute în zone strict delimitate au avut rolul de laboratoare unde liderii comunişti au creionat modele care permit funcţionarea economiei de piaţă în paralel cu sistemul comunist. În momentul în care au înţeles cum poate fi controlat fenomenul au extins modelul devenind ceea ce sunt în prezent. Exact acelaşi lucru se întâmplă acum cu yuan-ul. Rezervele valutare gigantice la dau posibilitatea să experimenteze fără stress, iar în momentul în care vor fi pregătiţi vor avea un sistem economic internaţional full funcţional având în centru yuan-ul. Ceea ce este interesant este faptul că reformarea yuan-ului urmează acelaşi pattern ca şi reforma economică din China. Vom avea oare în 20-30 de ani o lume care va gravita în jurul yuan-ului? Este foarte posibil deoarece chinezii încep să înveţe jocul globalizării şi, culmea, par a-l practica mai bine decât inventatorii săi. Asta spre disperarea SUA.