joi, 10 ianuarie 2013

Forfetarul

Cu toate că mi-am propus să nu mai atac atât de multe subiecte ale realității politico-economice interne, mă voi ocupa azi de un subiect fierbinte al ultimelor zile. Impozitul forfetar revine ridicând suspiciunea asupra unei traiectorii a proaspăt numitului guvern similară executivelor de tristă amintire conduse de boc.

Pe acest blog am tratat pe larg tema forfetarului emanat de cuplul tragicomic boc-Pogea. 200 000 de firme au fost închise la presiunea introducerii unui pseudo-forfetar, în fapt o taxă minimă obligatorie pentru cei care dețin o firmă. De-atunci nu mi-am schimbat opinia și consider că, dincolo de contracția economică generată de forfetarul lui boc, avem încă de-a face cu efecte secundare extrem de grave ale prostescului impozit(de ex. moartea micului comerț stradal). În aceste condiții la ce bună reîncălzirea aceleiași ciorbe?


Ideea unui impozit forfetar real este extrem de tentantă pentru orice guvern. Perspectiva încasării la Buget a unor bani care, de altfel, par imposibil de colectat i-ar surâde oricui, mai ales în condițiile în care ai de-a face cu un deșert bugetar. Exemplul clasic aruncat în față de susținătorii acestui impozit este cel al cârciumarului hapsân care, deși are la orice oră stabilimentul plin ochi, refuză să plătească impozitul pe profit. În aceste condiții, forfetarul ar presupune obligarea „lacomului patron” la plata unui alt tip de impozit, spre exemplul cel pe masă. Astfel, chiar dacă pare paradoxal, s-ar ajunge la o chestiune reciproc avantajoasă: pe de o parte statul ar încasa bani dintr-o afacere care nu vira mai nimic la Buget, iar, pe de altă parte, investitorul nostru nu-și mai face probleme vis a vis de controale fiscale sau alte elemente de forță ale statului. 

În teorie totul sună foarte bine. Practic găsești o metodă excelentă de a împăca pe toată lumea. Oare? Să încercăm să ne luăm ochii de pe foaia de hârtie cu ale ei calcule fabuloase și să privim în lumea reală. Fixăm o taxă de masă? OK, pare logic, dar cât de mare este această taxă? Cred că este clar pentru toată lumea că nu poți fixa aceeași taxă în București și în, să spunem, Fălticeni. Ceea ce în București poate însemna o nimica toată, în Fălticeni poate echivala cu un jug imposibil de suportat. Prin extensie, putem observa că nici măcar la nivel de București nu poți merge cu aceeași taxă. E logic pentru oricine că o cafenea cu trei mese din Centrul Vechi produce de zeci de ori mai mult într-o zi decât o cârciumioară de la periferie. Cum faci? Probabil că vă gândiți la o scală diferențiată în funcție de zonă. Probabil e OK, dar intervine o altă variabilă: ceri aceiași bani unui restaurant stradal și unui restaurant de hotel? Chiar dacă sunt situate în aceeași zonă, cele două reprezintă, în sine, afaceri destul de diferite ca trafic și specific. Un hotel poate avea un restaurant doar pentru a asigura turiștilor micul dejun . E în regulă să i se perceapă aceeași taxă pe masă? În aceste condiții ce facem? Facem o nouă categorie de taxe pentru hoteluri? Ar fi o idee, dar dacă hotelul are un restaurant cu poziție și trafic bune, dacă face bani frumoși din restaurant, mai e în regulă să plătească mai puțin doar pentru că are câteva camere? Cum legiferezi aceste lucruri? 

Doar dacă am lua în considerare variabilele enunțate în paragraful anterior am ajunge la o lege extrem de complexă, cu anexe interminabile și cu norme practic imposibil de aplicat. Va aduce aceasta coerență sau va spori și mai mult haosul? Chiar dacă la prima vedere forfetarul reprezintă o soluție facilă de a crește încasările la Buget, în fapt, introducerea sa pripită le poate scădea. Ca să nu mai vorbim că poate avea ca efect și creșterea corupției.

Fără a mă considera deținătorul adevărului absolut cred că forfetarul e nefiabil din punct de vedere fiscal. Un impozit poate fi considerat reușit dacă are o rată mare de colectare. Un forfetar reglementat de o lege grăsană, cu anexe interminabile, excepții și supra-reglementări nu poate fi pus în aplicare. Decât forfetarul aplicat unor variabile vagi(număr de mese sau paturi) poate e mai logică introducerea unui impozit calculat în funcție de cifra de afaceri. E o idee, dar chiar și în acest caz nu trebuie neglijat studiul serios al impactului.

În final nu voi mai spune decât că România nu duce lipsă de taxe și impozite. Guvernanții ar trebui să înțeleagă, în sfârșit, că o taxă sau un impozit care nu se colectează e un lest inutil care generează corupție. Decât să se introducă un nou impozit, mai bine s-ar face o analiză pentru eliminarea și simplificare celor existente. De ce să-ți atragi antipatii prin introducerea unor noi biruri(care mai de care mai dubioase)? Mai bine-ți atragi simpatii ca urmare a simplificării legislației. Nu de alta, dar poți rămâne surprins cum cresc veniturile bugetare doar ca efect al simplificării sau comasării unor impozite. E o temă de gândire.

10 comentarii:

  1. Socrul meu are inca cosmaruri de pe vremea lui Remes cand la chioscul de langa gara din oras platea taxe pe scaun, pe vanzarea de cafea, de vin, de bere, de bauturi spirtoase. Cred ca toate astea se incadreaza la categoria "impozite forfetare".

    RăspundețiȘtergere
  2. N-ai cu cine Dane. Tantalaii nostrii refuza asistenta pt. cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene; de ce s-ar opri o clipa sa reflecte la tema propusa de tine? Raspuns: sunt prea prosti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu ce sa zic despre forfetar, daca e corect sau nu, insa modul in care vrei tu sa il complici mi se pare gresit. Tu incerci practic sa faci o clasificare a teraselor dupa pozitia in oras, cand e mult mai usor sa o faci in functie de cifra de afaceri. Cifra de afaceri sintetizeaza totul: numar de mese, pozitie, preturile zonei, etc. Pot fi mai multe impozite aplicate la cifra de afaceri, functie de afacere. In zonele unde profitul este mai mic cote mai mici, in zone unde profitul este mai mare, taxe mai mari. Dar ceva pana in 3%.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lasa-ne ca esti la nivelul lui Pogea. Ce treaba are cifra de afaceri cu profitul? Cand o sa faci diferenta poti sa ne dai si sfaturi. Pana atunci mergi linistit la jobul tau unde-ti primest salariul de la unul care a avut ori noroc ori sange-n instalatie sa faca ceva in tara asta.
      Iar despre socialismul masurii de a lua mai putin de la saraci si mai mult de la "bogati" nu mai zic nimic. Daca n-ai fi lipsit de la cateva ore la matematica ai fi aflat ca procent identic din sume diferite genereaza rezultate diferite.

      Ștergere
    2. Cred ca esti rau intentionat daca nu vrei sa recunosti ca o parte foarte mare a industriei HoReCa nu este fiscalizata corespunzator, nu din cauza ca nu exista reglementari in acest sens ci din cauza ca este foarte usor sa faci evaziune. O solutie in acest sens trebuie gasita. Crezi ca unuia care isi inregistreaza toate veniturile si cheltuielile corect ii convine ca vecinul nu face acelasi lucru? oare un sistem egal de impozitare nu ar fi corect?
      O taxa de 1.5...3% pe cifra de afaceri in loc de 16% pe profit si reducerea cheltuielilor contabile cred eu ca este de preferat (cel putin pentru mine)
      In alta ordine de idei, stai linistit, locul meu de munnca mi l-am creat singur, nu-mi purta tu de grija.

      Ștergere
    3. Forfetarul nu l-a inventat nici Pogea, nici USL. Aplicat bine poate fi o solutie pentru bani la buget, fara sa falimenteze firmele. Nu cred ca e un mister pentru nimeni ca o mare parte din servicii nu sunt fiscalizate cum trebuie. Bine, o solutie ar fi sa se insapreasca controalele ANAF.

      Ștergere
    4. Daca ai o cifra de afaceri uriasa nu inseamna ca ai si profit. Poti avea profit zero. Viceversa, cu o cifra de afaceri mica poti avea profit mare. De ce ar trebui sa platesti impozit pe cifra de afaceri si nu pe profit? Care e logica?

      Ștergere
    5. Uite concret un exemplu ca sa intelegi diferenta intre cifra de afaceri si profit.
      Un crasmar de la marginea urbei vinde 100 de cafele pe zi cu 1 leu ceasca. Are costuri de 0.7 lei/ceasca. Are profit brut 30 lei si plateste impozit de x% pe 100 lei.
      Un crasmar din centru vinde 10 cafele pe zi cu 10 lei ceasca. Are costuri de productie de 1leu/ceasca. Profit brut 90lei si plateste acelasi impozit cu amaratul de la marginea orasului.
      In alta ordine de idei - nu-ti port de grija nici tie nici la altii, dar ca sa dai sfaturi trebuie sa stii despre ce vorbesti. Aici nu suntem la tv.
      Daca cineva ar dori sa fie totul corect si sa nu mai fie coruptie ar rezolva treaba asta saptamana viitoare. Te intrebi de ce n-o rezolva nimeni?

      Ștergere
    6. Impozitul pe cifra de afaceri nu rezolva problema, pentru ca evaziunea in servicii inseamna ca ai in scripte o cifra de afaceri foarte mica: daca ai o frizerie sau o pensiune si nu tai chitanta nimanui cifra ta de afaceri e 0, nu?

      Impozit pe cifra de afaceri a existat si cred ca mai exista inca pentru micro-intreprinderi ca e mai simplu in unele cazuri sa dai 2% din venit decat sa faci o contabilitate prea complexa si sa pui totul pe firma ca sa iti ascunzi profitul.

      Impozitul forfetar porneste de la principiul ca daca tii o frizerie/pensiune/bar deschise e anormal sa ai cifra de afaceri aproape de 0 si atunci de impoziteaza la numarul de scaune, paturi, etc. Evaziunea fiscala in aceste cazuri nu se reduce doar la impozitul pe profit, ci si la TVA si angajati platiti la negru.

      Insa forfetarul e o lege greu de aplicat din motivele enuntate in articol. Nu cred ca exista o solutie simpla la aceasta problema. Doar cheltuirea mai eficienta a banului public, care sa duca la sentimentul ca impozitele noastre nu se duc intr-o gaura neagra. Asta ar putea duce la cresterea conformarii voluntare...

      Ștergere
  4. zmmz: ca sa iti raspund. Daca in centru, unde cafeau e 10 lei se emite bon fiscal si la bodega nu atunci tot in centru se plateste mai mult impozit. Si tot nu e corect.

    RăspundețiȘtergere