luni, 16 iulie 2018

O întâlnire istorică

Trump se vede cu Putin într-o întâlnire mult prea mult amânată. Aceasta ar putea fi principalul titlu al momentului în condiţiile în care, deep state-ul american a făcut tot posibilul pentru ca o asemenea întâlnire să nu aibă loc. Motivul? Se va juca un joc direct, cu cărţile pe masă. În ciuda fake news-urilor care au tot bombardat perioada premergătoare summit-ului ruso-american, o să încerc în cele ce urmează să creionez principalele elemente care vor sta la baza discuţiei dintre cei doi.
Situaţia mondială nu e deloc una simplă. Avem conflict în Ucraina, conflict în Siria, o răzmeriţă generalizată în Iraq - în urma căreia muncitorii companiilor străine au fost extraşi din ţară, o situaţie critică între Iran şi alianţa Israel-Arabia Saudită, o situaţie critică în Marea Chinei de Sud, un conflict intrat în pauză în Coreea s.a.m.d. Sunt principalele elemente ale tablei de şah mondiale. Ce au toate acestea în comun? Aţi ghicit: SUA! În fiecare dintre aceste conflicte SUA este amestecată. De cealaltă parte apare ba China, ba Rusia, ba altcineva. Privind astfel ecuaţia devine cât se poate de simplă: SUA e în război cu toată lumea, un război care-o seacă.

Economia americană este prinsă într-o spirală a problemelor. E ceva extrem de grav, în ciuda cosmetizării atente. Cel mai bine se vede în raport cu Rusia. Sancţiunile şi embargoul impuse lui Putin nu doar că nu au produs efectele scontate, dar au condus, în mod inexplicabil, o renaştere economică a Rusiei. Trimisă la colţ, Rusia a învăţat să-şi devină auto suficientă. Nu mai importă mâncare deoarece şi-o produce singură. „Pariul cu agricultura” demarat de Putin a transformat Rusia în primul jucător pe piaţa mondială a grâului, aruncându-i în derizoriu pe fermierii americani. Imensele combinate zootehnice au reuşit să depăşească suratele occidentale. În prezent Rusia se îndreaptă spre o economie rotundă, în care hidrocarburile vor juca un rol din ce în ce mai mic. Mai mult, în aproximativ şapte ani Rusia va atinge un moment al dezvoltării la care n-ar fi visat nici măcar Petru.

Ce-i poate propune Putin lui Trump? Nici mai mult nici mai puţin decât o retragere din toate conflictele momentului. SUA are o problemă cu modelul său de dezvoltare bazat aproape exclusiv pe conglomeratul militaro-industrial. Dacă după Război acest conglomerat a contribuit - oarecum în virtutea inerţiei - la bunăstarea americană, la ora actuală este cel care-o seacă. Este un parazit mult prea mare pentru o ţară din ce în ce mai mică, într-o lume în care lucrurile se schimbă accelerat.

În primul rând Putin îi poate arăta lui Trump adevărul, anume că Rusia nu-şi doreşte decât statutul de putere regională într-o lume multipolară. N-are idealuri globale, însă nu poate suporta ameninţări directe la graniţele sale. De asemenea, îi poate arăta încălcările flagrante ale înţelegerii de la Malta. Mai mult, făcându-i cu ochiul dinspre URSS, îi poate sugera că, la momentul actual, URSS-ul lumii e SUA.

Nu-i o speculaţie minoră. SUA deja nu mai face faţă cheltuielilor militare, în condiţiile în care datoriile au scăpat de sub control. De aceea face apel la aliaţi să dubleze cheltuielile de înarmare cu încă 2% din PIB, în condiţiile în care majoritatea covârşitoare a membrilor NATO nici măcar n-au ajuns la cei 2% consideraţi obligatorii. Însă statele NATO, conştiente că nu există vreun conflict iminent, pur şi simplu n-au chef s-o facă. Şi, probabil, nici bani. Iar argumentul e unul simplu: de ce-ar plăti tribut SUA pentru parazitul suprem, anume complexul militaro-industrial, în condiţiile în care au provocări grave în statele lor cu probleme tipice economiilor din ce în ce mai socialiste.

Putin i-ar putea arăta lui Trump că statutul de putere regională nu-i unul tocmai rău ci, din contră, îţi permite să te concentrezi pe interesele tale, să-ţi maximizezi profiturile în favoarea propriilor cetăţeni. În plus, e un model mai suplu, care nu mai presupune plata inutilă a atâtor păduchi grupaţi prin ONG-uri „strategice” şi care nu fac altceva decât să slujească interesele aceluiaşi parazit care suge seva economiei americane. Până la urmă, tot ceea ce-a făcut Trump până acum s-a încadrat în acest tablou. Nu-i oare clar că impunerea de tarife vamale şi retorica radicală legată de reinternalizarea producţiei nu-s elemente ale unei strategii globaliste?

Dacă privim limpede modul în care se aşează lumea, putem înţelege că modelul viitorului este cel multipolar. Nu-i unul obligatoriu mai bun, dar e mult mai eficient din punct de vedere economic. Realitatea pe care Trump pare a o înţelege este aceea că menţinerea agendei globale are un singur câştigător, anume China. O ştie şi Putin, dar n-o atacă frontal întrucât, în cazul în care lucrurile vor merge în direcţia continuării utopiei actuale, o alianţă China-Rusia va fi de neocolit atât din punct de vedere teritorial cât şi economic.

La modul teoretic, Rusia şi SUA se cam află în aceeaşi barcă. De-aceea întâlnirea dintre cei doi lideri ar trebui să-i găsească pe aceeaşi parte a baricadei. Problema este însă că, într-o asemenea înţelegere, SUA ar trebui să abandoneze cam tot ce-au construit globaliştii: alianţele militare, înţelegerile comerciale s.a.m.d. Practic, pentru a se restructura, SUA ar trebui să treacă printr-un infern similar celui prin care-a trecut URSS. Şi-aici vine marea întrebare: este oare cineva dispus să facă asemenea sacrificii? Şi asta, mai ales în condiţiile în care lucrurile nu-s atât de stringente. Economia pare să funcţioneze şi-aşa, iar mafia militaro-industrială are oameni plasaţi peste tot în punctele cheie.

Aceste elemente mă fac să cred că, în ciuda evidenţelor pe care americanii le conştientizează de ceva vreme, nu vor fi dispuşi să facă pasul în spate. Şi-o vor continua la fel, până la marea implozie. O implozie care va veni prea târziu, atunci când asta nu va mai interesa pe nimeni. Dacă vă întrebaţi cam cât va dura până atunci, o să vă dau răspunsul în termeni comunişti: un cincinal şi ceva. Nu mai mult!

11 comentarii:

  1. Model multipolar, puteri regionale cu o importantă precizare: nu vor exista spații libere între diferiții poli. România nu prea are grade de libertate, ori cu unii, ori cu alții. Lumea multipolară e foarte mică în raport cu lumea globală.

    RăspundețiȘtergere
  2. China are primele 4 banci din lume si care au impreuna o datorie
    de 13 trilioane datorii. Probabil ca-i vb de datorii in USD ...Ar fi interesanta o analiza: economia Chinei vs datoria ei...sa vedem cumva realitatea economica a Chinei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci Trump țipă că vrea acei 2% de la aliați pentru ca să reducă bugetul militar american. Problema e că nu l-a redus, dimpotrivă l-a crescut masiv și astea nu-s "fake news" ci date oficiale. Nu are nici un sens pentru SUA însă are pentru DJT: ambele acțiuni - admonestarea europenilor și victimizarea SUA și creșterea cheltuielilor militare - dau bine pentru baza electorală a lui Trump.

    RăspundețiȘtergere
  4. Rusia si America au multe in comun. O posbila dezintegrare a rusiei ar pune americii si europei probleme mari. Mare parte die Rusia de Est ar intra sub influenta (ocupatie) chinezeasca. Iar lucrul asta nu ar avantaja pe nimeni in afara de China. Si nu vad cine ar putea sa-i impiedice pe chniezii sa ia Siberia. Americanii ar putea pune eventual o blocada maritima, dar nu i-ar ajuta prea mult. De alftel China se pregateste pentru o blocada, noul drum al matasii e o initiativa militara.

    RăspundețiȘtergere
  5. Inca o relatare care accentueaza declinul SUA, respectiv reducerea rolului usd ca moneda de tranzactie a petrolului.

    "Europenii au respins luni solicitarea Statelor Unite de a izola economic Iranul și au adoptat un instrument juridic prin care să protejeze întreprnderi europene prezente în această țară de sancțiuni americane.
    Euro - ci nu dolarul - ar urma să fie deviza folosită în tranzacții cu petrol iranian, plătite prin transferuri între bănci centrale europene și banca centrală iraniană.

    Iranul exportă 3,9 milioane de barili de petrol pe zi - 20% sunt achiziționați de UE și 70% de China și alte țări din Asia, arată date UE."



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Europenii au respins-o dar rusii o sustin. Pana la urma e interesul lor. Cum zicea tembelul ala - russia is a'gas station masquerading as a country'.

      Ștergere
  6. Foarte buna analiza as mai adauga niste nuante...

    Asistam la o schimbare majora de directie. America nu poate lupta cu blocul ruso-chinez. In perioada Obama s-a mers pe presarea Rusiei ca elementul cel mai slab din aceasta alianta. Razboi in Ucraina care s-a dorit un nou Afghanistan pentru Rusia + sanctiuni economice + ceva agitatie s-a sperat ca va genera nemultumire urmata de o schimbare de regim la Moscoca. Presiunea a fost mare dar rusii nu au uitat anii 90 si au preferat sa suporte austeritatea doar ca sa aiba securitate. Asa ceva la noi e considerat desuet si e semn clar de indoctrinare si prostie.

    Rusia au preferat o apropiere strategica de China. Pretul a fost insa destul de piperat. Chinezii au primit tehnologie ruseasca destul de noua, sisteme antiracheta, motoare pentru avioane de lupta. Acum e doar o problema de timp pana le vor replica.

    Trump muta focusul de pe Rusia spre China, razboi tarifar si destabilizarea Iranului care dupa refuzul rusilor de a se implica in Silk Road reprezinta axul central al acestui proiect.

    Americanii doresc limitarea legaturile comerciale dintre rusia si ue... hidrocarburi vs produse finite. Dupa incercara esuata de a vinde gaze de sist lichefiate europenilor americanii le vor propune gazul descoperit recent in Marea Neagra. Asta ca sa intelegem ce inseamna reducerea dependentei de gazul rusesc.

    Silk Road nu e un proiect militar cum cineva a spus mai sus. E un proiect de infrastructura urias care are ca scop final mutarea principalelor rute ale comertului mondial de pe apa pe uscat in spatiul euro asiatic asa cum se intampla si acum 500 de ani inainte de calatoria lui Columb

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Silk Road e chiar un proiect strategic militar. Transportul naval e masiv mai ieftin decat cel pe uscat. Economic nu exista nici o motivatie. Nu are sens sa inlocuiesti o chestie ieftina cu una mult mai scumpa.


      In cazul unei blocade navale, brusc nu mai compari costul de transport pentru ca nu mai ai ce compara. Ai doar o alternativa.

      Ștergere
    2. Iti recomand cartea The Silk Roads.

      Acolo o sa afli despre impactul urias pe care expeditia lui Columb a avut-o asupra lumii moderne. Practic rutele maritime au mutat centrul de greutate al lumii din zona Orientului Mijlociu in Europa de Vest si America.

      Noul Silk Road isi propune o reasezare a comertului mondial pe fundamentele lumii vechi. Momeala e accesul la un nou sistem financiar mai sanatos, mai echitabil pentru tarile sarace.

      Exista si o componenta militara dar suprematia globala se doreste a fi obtinuta prin comert si cooperare economica vs inarmare si razboi care e solutia americana la acest moment.

      Ștergere
  7. Problema este mult mai simpla: unii vor statul mondial si altii nu!

    RăspundețiȘtergere
  8. Statul mondial va fi. E inerent. Doar durata pana cand se va intampla e o necunoscuta. Plus ca s-ar putea realiza in forme la care nu ne gandim. Lumea evolueaza.

    RăspundețiȘtergere