Doar un simplu filtru

Există un individ de un comic dezarmant, pe care am putea să-l prezentăm copiilor ca model negativ de tipul „iată ce-ai putea să ajungi dacă vei continua să tratezi cartea cu superficialitate”. Se numeşte Câţu, îşi zice economist şi este parlamentar PNL. Face parte din grupul care, la un moment-dat, era considerat cel al „lupilor tineri” din economia autohtonă. Pe vremea aceea era extrem de bine înfipt la ING şi, de asemenea, prieten cu un alt reprezentant al acelui grup, Ionuţ Dumitru de la Raiffeisen.
Absolut toate predicţiile lui Câţu s-au dovedit greşite, absolut toate diagnosticele lui au fost aberante. Cu toate acestea, omul e privit ca un fel de profet de către cei pe care-i vrăjeşte, în cea mai mare parte tefelişti a căror singură „calitate” e prostia înfiorător de mare.

Nimeni nu-şi pune o problemă simplă în ceea ce-l priveşte pe tragicomicul nostru personaj: ce-a făcut el în viaţa asta? De ce unii sunt atât de proşti încât să se uite în gura lui fără a-l întreba un lucru cât se poate de simplu: „omule, în afara postului de la ING ai mai reuşit ceva în viaţa asta?”.

Orice individ care, înainte de a asculta ceea ce are de spus altcineva, s-ar întreba în primul rând ce-a făcut concret acel om până atunci şi-apoi ar da spuselor interlocutorului său strict valoarea realizărilor palpabile, ar fi infinit mai câştigat şi ar putea lua decizii cât se poate de corecte. E un principiu-filtru extrem de simplu şi eficient, care te face să valorizezi spusele oamenilor cu o precizie aproape chirurgicală. Este, dacă vreţi, „secretul” celor eficienţi, al celor care iau decizii rapid şi, paradoxal, aproape întotdeauna bune.

Dacă am aplica filtrul enunţat am rămâne surprinşi de micimea factorilor noştri de decizie, de prostia care musteşte la vârful societăţii şi, nu în ultimul rând, de inabilitatea noastră de a propulsa oamenii care merită cu adevărat să fie în frunte, la pârghiile puterii. Vă gândiţi că acest Câţu - pe moment lătrău în Parlament şi consilier economic al principalului partid de opoziţie - a fost la un moment-dat factor de decizie într-una dintre instituţiile financiare mari de pe piaţa locală? Vă puteţi da seama că infatuatul Ionuţ Dumitru, căţărat pe sforăitorul post de şef al „Consiliului Fiscal”, este de fapt un individ de aceeaşi factură, croit din acelaşi material sec? Şi ca ei mulţi, mult prea mulţi factori de decizie care, prin îngustimea gândirii lor, nu fac altceva decât să ne tragă înapoi.

Uitaţi-vă la oligofrenia manifestărilor reprezentanţilor USR - cei care-au transformat Parlamentul într-un bâlci tragic - şi gândiţi-vă că principalii vinovaţi pentru perpetuarea acestor specimene suntem, în ultimă instanţă, noi, cei care-i trimitem acolo. Înainte de a da vina pe ticăloşii din exterior, ar trebui să înţelegem că, până la urmă, vina este a noastră. Noi suntem cei care facem posibilă existenţa lor şi aceasta din cauză că nu aplicăm filtrul pe care vi l-am enunţat.

Pericolul cel mai mare pe care-l văd în legătură cu noi este generalizarea acestui tip gol de individ care, până la urmă, conduce la animalizarea întregului spectru politic şi apoi a societăţii. Vă place ceea ce vedeţi acum? Dacă nu, ştiţi ce aveţi de făcut: daţi vorbelor pe care le-auziţi exact valoarea realizărilor celor care le pronunţă. Nimic mai mult!