În ultima perioadă mă uit cu atenție la Dan Diaconescu. Este singurul om care a primit o pedeapsă de o brutalitate înfiorătoare. Mi se pare imposibil cât și stupid să interzici cuiva dreptul la cuvânt, la opinie. Mă rog, așa credeam, până să observ cum în „justițea” autohtonă cu infuzii ieuropene se poate! Culmea, motivul pentru care a primit interdicția a fost reprezentat de un presupus șantaj, judecat „pe sistem”, pe repede înainte. Fix în momentul în care i-ar fi expirat „perioada de tăcere”, lui Diaconescu i s-a fabricat un nou dosar, de data aceasta de sex cu minore. Ceva care s-a dovedit deja a fi un dosar absolut grosolan, un fals de la cap la coadă, ajuns acum la un final apoteotic, în stupiditatea sa: Parchetul și-a retras proba care era considerată „cheia de boltă” a întregii însăilări. E efectiv strigător la cer!
Ca om normal te întrebi care-a fost problema cu Diaconescu? Putem admite că nu a fost ușă de biserică. Dar cine e pe lumea asta? Cert e că și-a ridicat întregul „imperiu” mediatic cu propriile forțe. A pornit de la o masă și-un scaun, ajungând să dea ora exactă în televiziune. Asta, în condițiile în care, de-a lungul timpului, nu a schimbat multe în „rețeta” sa: OTV a fost de la început și până la sfârșit același studio caracterizat de măsuța și scăunelul omului cheie al postului, Dan Diaconescu. Din punctul meu de vedere, Șoricelul - așa cum îi spunea Vadim - este cel mai mare om de televiziune din istoria TV de la noi. Nu exagerez. Nimeni nu a reușit să schimbe fața întregii televiziuni așa cum a făcut-o el. Puteți să-l înjurați că el a făcut-o vedetă pe una ca Magda Ciumac sau pe o cvasi-anonimă precum Roxy Manelista, însă realitatea spune altceva, anume că a reușit să facă reality show-uri cu audiență maximă la prețuri derizorii de producție. Aveți idee ce înseamnă în termeni TV s-o iei de pe stradă pe una ca Magda Ciumac, pe un Tolea sau mai știu eu ce alte personaje, care peste noapte să fie transformate în vedete în toată regula. Rețeta OTV este aceeași care a acționat în cazul „celebrei” Vulpița. Luați-o cum vreți, dar realitatea e cea pe care o vedeți în față: Dan Diaconescu e un colos în domeniul media.
Inițial, salariul pe care i l-a dat Voiculescu, mi s-a părut a fi un act de grandomanie specific „Varanului”. Nu poți arunca cu 3000$/lună într-un debutant, în România anilor 90, când un salariu de 100$ era considerat mare. Acum însă, văzând capacitatea lui Diaconescu, părerea mea e că Voiculescu i-a dat puțin. Și aici avem cumva răspunsul la întrebarea „Ce-au avut cu el?”.
Din câte știm bine, Diaconescu a șters-o de la Voiculescu pentru a înființa „Oglinda”, proiect pe care l-a feștelit. A avut, într-adevăr, un buget generos, dar cu proiectul a dat-o în gard. Tucă, de cealaltă parte - prietenul adus de Diaconescu la Voiculescu - a rămas acolo, profitând din plin de creșterea trustului. A ajuns redactor șef la Jurnalul(înființat de Diaconescu), apoi a ajuns vedetă TV în televiziunea trustului, Antena 1. Diaconescu părea pierdut în tranziție. După ce a dat-o în bară cu Oglinda, părea a fi intrat în declin, însă s-a reinventat la Tele7ABC. Și de-acolo la OTV, unde a explodat.
Diaconescu are un teribil simț al pieței. Nu-i cel mai prezentabil, nu-i cel mai isteț, nu-i cel mai bun profesionist, însă are un miros de copoi. Instinctual știe care-s subiectele care-i aduc audiență și trage de ele fără milă. Cine-ar fi crezut că moartea unei avocate necunoscute va deveni un subiect de tragedie națională? Diaconescu a fost singurul care-a luat subiectul, l-a ridicat și a profitat din plin de el. L-au înjurat mulți, dar de egalat nu l-a putut egala nimeni. Să scoți dintr-o masă și un scaun ceea ce a scos el pare neverosimil! Și, cu toate acestea, fix asta a făcut!
OK, dar tot n-am răspuns întrebării: „Ce-au avut cu el???”. Păi ce să aibă? Nu l-au putut controla. Simțindu-se stăpân și plăcându-i să stea pe propriile-i picioare, Diaconescu nu a vrut să cedeze nimic din ce e al său. Mai mult, a șocat când a reușit să ia 15% la alegeri fără să facă nimic altceva decât să-și continue programul său obișnuit. Așa ceva nu poate fi iertat nicăieri în lume și, cum ocupantul României a simțit o fisură, s-a dat ordinul să se rezolve problema. Sistemul s-a simțit vizat și a acționat așa cum știe: brutal. I-a închis televiziunea, l-a băgat într-un scandal, condamnându-l cu ajutorul „comandourilor morții” din „câmpul tactic” al generalilor Coldea & Dumbravă. Și, mai mult, i-au interzis să mai deschidă gura. Iată modul de operare al „democrației ambasadelor”. Rețineți: Diaconescu nu a fost victima unei răfuieli interne, ci direct a ambasadelor, cele care au văzut în popularitatea sa independentă un dușman. Nu spun că Diaconescu ar fi avut vreun interes să se răfuiască cu cineva. Aiurea, el făcuse blatul cu băsescu pentru a-l scoate președinte! Însă cea mai mare amenințare văzută de ocupant a fost statutul de autonomie pe care-l atinsese. Au încercat să-i trimită tot felul de indivizi pentru a-i cumpăra partidul sau televiziunea, dar s-au lovit de spiritul contrarian al olteanului lovit de succes. Iar pentru ocupant așa ceva e de neînțeles și tot ceea ce e de neînțeles trebuie eradicat deoarece poate ascunde un germene de surpriză.
Sincer să fiu, în locul său n-aș fi respectat restricția de a nu activa în media. Ca să nu mă prindă, aș fi găsit o persoană paravan și mi-aș fi continuat activitatea prin intermediul acelei persoane. De ce? Pur și simplu pentru a nu respecta clauza abuzivă. Dar n-a făcut așa, din păcate.
Ceea ce mă fascinează la Dan Diaconescu este replierea sa. Acum, când s-au epuizat toate restricțiile(realizați că au gândit-o cu bătaie până-n anul ăsta complicat?), își pregătește reintrarea în TV, dar îmbrățișând noua media. Mi se pare surprinzător cum se repliază. Parcă ar fi în perioada post-Oglinda. Se mișcă la fel de agil, caută oportunitățile și se adaptează. E un model, credeți-mă! Luați-l ca exemplu pentru că merită.
În final mă simt dator să mai adaug ceva. Să știți că-mi era dor de autenticitatea OTV, de personajele suprarealiste(în autenticitate, naivitate, prostie și chiar, de multe ori, în banalitatea lor) pe care le găsea. Și, sincer să fiu, sper ca noul proiect să-i reușească. De ce-am scris articolul? Pentru a vi-l recomanda pe Dan Diaconescu ca model. Și o fac la modul cât se poate de sincer și de dezinteresat. De ce? Pentru că nici nu știți ce pierdeți!
