Automobilul

Până acum industria auto s-a constituit într-un motor al creşterii economice. Complexitatea şi dezvoltările necesare atât pe orizontală cât şi pe verticală au fost pentru economie mai mult decât benefice. Iar beneficiile industriei auto se vad atât acolo unde sunt sediile/unităţile de producţie(unde şomajul este scăzut, iar nivelul încasărilor de impozite este crescut) cât şi în zonele "consumatoare" unde se dezvoltă o groază de business-uri adiacente (reprezentanţe de vânzări, service-uri, asigurări etc.). Nu este un secret faptul că industria auto a fost folosită de către China pentru impulsionarea creşterii economice sau că acelaşi model este aplicat de câţiva ani şi de către India.

Numai că lumea se schimbă, iar ceea ce ieri era o binefacere mâine se poate transforma într-un blestem. Germenii crizei au apărut în urmă cu un an în Japonia, acolo unde producătorii auto au simţit o "defectare" a pieţei: în ciuda modelelor noi scoase pe bandă, a gadget-urilor adăugate şi a campaniilor agresive de marketing, piaţa a stagnat, după care a avut o cădere bruscă. Pur şi simplu, japonezii au renunţat să mai cumpere maşini. Motivele principale au fost: încălzirea globală(poate părea ciudat, dar acesta a fost principalul motiv), costurile mari de întreţinere, diferenţe tehnologice mici faţă de modelele anterioare etc. Ceea ce în urmă cu un an a fost considerată o anomalie se va dovedi a fi un pattern pentru toate pieţele dezvoltate. Numai că, între timp, au mai apărut şi alte elemente suplimentare care vor înrăutăţi criza: creşterea preţului oţelului va avea ca efect scăderea profitabilităţii companiilor, iar creşterea preţului petrolului are ca efect reevaluarea de către cumpărător a oportunităţii de a-şi lua o nouă maşină. Ceea ce va conduce în final la o luptă a principalilor producători auto pe o piaţă mică având o rată infimă a profitului.

Viitorul nu pare a fi bun pentru nimeni, iar, din punctul meu de vedere, marii perdanţi ai acestei crize vor fi producătorii germani. Ani la rândul modelul industriei germane auto a fost Porche, constructorul cu cea mai mai mare profitabilitate din lume. Aceasta a făcut ca toţi producătorii germani să se orienteze către segmentul superior al pieţei, iar efectul acestei mişcări a fost canibalizarea cotelor de piaţă, adică o luptă aprigă pe un segment profitabil, dar din ce în ce mai îngust. Mult mai inspiraţi au fost cei de la Renault care au decis să se dezvolte în două direcţii care se pot dovedi extrem de profitabile. Prima direcţie este reprezentată de producţia de masă în Rusia prin asocierea cu AvtoVaz(oficial piaţa auto rusească a depăşit-o pe cea germană) care ce va asigura o rată constantă şi generoasă de creştere. Cea de-a doua direcţie strategică este reprezentată de producţia pe bandă a unui automobil electric pentru piaţa israeliana, mişcare menită a deschide o nouă piaţă. Un alt model inspirat este cel al italienilor de la Fiat: pe de o parte scot profituri fabuloase din autmobilul icon (Fiat 500 şi, în scurt timp Topolino), iar pe de altă parte beneficiază de profituri "indiene" prin asocierea cu Tata Motors. Nu întâmplător am amintit cele două firme: singurii care au încercat impunerea unui automobil electric(în anii 80) au fost Fiat şi Renault, ceea ce, în perspectiva crizei petroliere, le conferă un avantaj net. Nu am spus nimic despre constructorii americani şi japonezi pentru că primii se mişcă prea tradiţionalist, iar ceilalţi perea futurist(este foarte posibil ca ambele curente să fie perdante).

Trăim vremuri care vor marca schimbări profunde şi pe piaţa auto. La forumul economic din Aix-en-Provence, Carlos Ghosn remarca faptul că actualele preţuri de tranzacţionare a companiilor auto va conduce la mişcări puternice de consolidare. Este foarte probabil ca multe nume nume să dispară în timp ce necunoscuţi apăruţi peste noapte să-şi impună brand-ul. Oricum, suntem într-o revoluţie similară cu cea care a marcat trecerea de la motorul cu abur la cel cu combustie interna. Numai că această revoluţie se desfăşoară la un alt nivel.