Bursa mioritică

Nu am scris foarte mult despre bursă. Am simţit nevoia să intervin doar în momentele iraţionale ale pieţei, mai precis atunci când toată lumea era străbătută de o euforie patriotică şi căuta argumente aberante pentru a susţine "teoria oazei".

Într-o declaraţie şoc făcută în 17 iulie, Patrick Gelin, preşedintele BRD afirma: "Bursa de Valori Bucuresti este cvasimuribunda pentru ca pana acum a trait doar din iluzii, bazandu-se pe o clientela locala formata mai ales din speculatori care nu urmareau decat castiguri obtinute foarte repede, care asteptau ca piata sa creasca in fiecare zi - ceea ce nu merge la nesfarsit, si nu din investitori profesionisti". Declaraţia lui Gelin este corectă şi exprimă pe deplin stilul investiţional al băştinaşilor pieţei. Aceeaşi nebunie s-a petrecut şi pe piaţa imobiliară şi, dacă stau să mă gândesc bine, cred că în majoritatea domeniilor de activitate(într-unele domenii încă vedem excese). Totuşi, spiritul nostru de speculanţi nu poate fi singurul vinovat pentru spasmele şi mediocritatea în care se zbate bursa. În cele ce urmează voi încerca să identific cele mai puternice motive pentru care bursa noastră nu este atractivă şi pentru care, cel mai probabil, nici nu va fi prea curând.

Primul şi cel mai important motiv este legat de birocraţia excesivă, de legi, norme sau regulamentele aberante şi de instituţiile anchilozate ale statului. Aţi încercat să plătiţi impozitul pe veniturile din acţiuni? Aţi dat ochii cu privirea tâmpă a funcţionarului de la finanţe care-ţi spune că nu-ţi ia banii pe impozit pentru că nu ştie în ce cont să-i încaseze? Sau, o altă întrebare încuietoare: mai ştie cineva care e situaţia acţiunilor gratuite de la SIF3? M-am săturat de cât timp a durat procesul acela aberant şi, sincer să fiu, deja mi-am luat gândul de la acţiunile respective. Noroc că mi-am recuperat banii speculând lipsa de logică a investitorilor care, la fiecare înfăţişare din respectivul proces scădeau şi creşteau preţul acţiunilor SIF3. Să mai vorbim de eterna problemă a deţinerilor maxime la SIF-uri? Sau de comportamentul bizar al CNVM-ului? Sau de ritmul lent în care se poate lista o societate la busă, de timpul care se scurge până la înregistrarea unei majorări de capital social? E greu! Legi idioate, autorităţi abulice, piaţă haotică.

O altă piedică în calea dezvoltării bursei este legată de lipsa instrumentelor. Ce anume să tranzacţionezi când instrumentele derivate au fost introduse la 10 ani de la prima şedinţă a bursei, când titlurile de stat se vor tranzacţiona (cică din septembrie, rămâne de văzut...) iar tranzacţionarea short urmează să fie introdusă peste 8 luni!!! Vă imaginaţi cât de aberant sună? Într-o piaţă care ar trebui să fie un exemplu de dinamism vorbim de luni şi ani pentru introducerea unor instrumente de bază.

Al treilea element care trebuie luat în calcul este lipsa emitenţilor. O bursă nu poate funcţiona doar cu două bănci, cinci SIF-uri şi două socităţi de utilităţi. Pentru a asigura o funcţionalitate a pieţei trebuie să fii capabil să oferi societăţi din toate domeniile de activitate, indici sectoriali s.a.m.d. Iar pentru asta trebuie să umbli, să convingi acţionarii, să fii dinamic. E ilogic să te gândeşti că investitorii vor face coadă la uşa ta rugându-te să-i listezi. Şi-a pus cineva problema lipsei emitenţilor? S-a întrebat cineva de ce durează atâta listarea fondului Proprietatea? A analizat cineva letargia de pe RASDAQ unde găseşti de la foste CAP-uri până la covrigării? S-a vorbit mult de o piaţă a firmelor mici, în special din domeniul IT şi al serviciilor. Ar fi fost o iniţiativă foarte bună şi ar fi adus un oarecare dinamism pe piaţa autohtonă. În plus, ar permis firmelor mici şi mijlocii să găsească mai uşor finanţări ieftine şi să devină mai dinamice. Totul însă s-a oprit la vorbe.

Există desigur nenumărate alte probleme. Există lipsă de strategie, delăsare şi vorbărie inutilă. Probabil am putea ajunge campioni la trăncănit lucruri fără noimă. Numai că acestea nu aduc nimic, nu produc niciun efect. Iar bursa, aşa cum arată acum nu inspiră încredere. Şi tind să cred că pe termen mediu nu se întrevede nimic bun.