Lumina vine de la răsărit

Prin istericii ani 50-60, când ţărişoara noastră plină de oportunişti gemea sub talpa fratelui mai mare, idei precum cea din titlu erau emise la tot pasul. Iar fratele cel mare ne zâmbea superior dictându-ne direcţia prin gura unor agramaţi şi peltici. Era perioada în care Păstorel Teodoreanu, de undeva dintr-o cârciumioară bucureşteană se minuna în faţa monumentului soldatului sovietic, lăsându-ne nemuritorul catren: "Nu pentru c-ai eliberat popoarele / Te-au ridicat pe soclu-atât de sus / Ci pentru că îţi put îngrozitor picioarele / F**-ţi pe mă-ta-n c** de rus".

Aceasta era perioada în care jumătate din Europa zăcea sub o teroare idioată, în care frăţiorul cel mare ne conducea spre o dulce îndobitocire, propovăduia pacea şi se înarma cu bombe atomice(evident, tot pentru a păstra pacea).

Revenind la prezent, nu putem să nu observăm cum fratele de la răsărit, ceva mai spilcuit ce-i drept, are în mână o armă teribilă: energia. Iar cu această armă doreşte să manipuleze Europa. O Europă care are vestigii, valori, istorie, democraţie şi economie, dar care, din păcate, nu mai are resurse. Nu este un secret pentru nimeni că gazul ne face dependenţi. Benefiicind de resurse enorme, ruşii stau liniştiţi: atâta timp cât petrolul dă semne de oboseală, gazul lor mai ajunge pentru cel puţin 100 de ani. Iar o nouă tehnologie care să înlocuiască actuala producţie de energie pe baza combustibililor fosili nu există încă sau, dacă există, nu este viabilă. Tocmai aceasta l-a făcut pe şeful Gazprom să propună europenilor trecerea rapidă la GPL. La prima vedere, GPL-ul pare singurul combustibil viabil într-o lume fără petrol. Tehnologia actuală poate fi foarte uşor adaptată pentru utilizarea GPL-ului, poluarea scade, iar, în ceea ce priveşte producţia de energie electrică, gazul este extrem de eficient şi nepoluant. În plus, gazul este mult mai ieftin decât petrolul. Numai că, acceptarea planului Gazprom nu va face decât să conducă Europa iremediabil sub talpa monopolului energetic rusesc. Iar pentru că ruşilor nu prea le plac situaţiile cu mai multe variante, Gazprom încearcă să preia gazul libian. Asta pentru început. Urmează probabil definitivarea situaţiei gazului caspic şi al celui iranian. Iar situaţia va fi clară şi, indiferent de opţiunile europene, gazul nu va putea fi cumpărat decât de la robinetul Gazprom - o companie care se doreşte a fi un fel de OPEC al gazului. Iar pentru a turna "gaz pe foc", Alexei Miller a declarat că se aşteaptă la un preţ al petrolului de 250$/baril. Şi asta în numai 6 luni. Evident sună a apocalipsă, iar mesajul a fost adresat în mod evident politicienilor comunitari, traducerea fiind "ori treceţi acum la GPL/gaz şi acceptaţi preţul şi mofturile noastre, ori picaţi dramatic în faţa grevelor care vor cuprinde continentul".

Evident, întrebarea care se pune este dacă există vreo scăpare. Răspunsul ar putea fi pozitiv doar în doua situaţii. Prima ar fi trecerea rapidă pe energia nucleară. Sună ameninţător, dar este o alternativă. Iar dacă mega experimentul franco-germano-japonez pentru o nouă modalitate de obţinere a energiei electrice nucleare va reuşi, probabil că se va modifica substanţial configuraţia energetică a lumii. Cealaltă variantă ar fi cea legată de obţinerea de energie din surse alternative. Spre exemplu, în Germania şi Spania, energia solară tinde să devină o industria, dar asta se petrece numai datorită unor subvenţii generoase. În ceea ce priveşte transportul, cel mai probabil viitorul va aparţine automobilului electric. Aceasta în cazul în care nu vom asista la o nouă "desfundare a conductelor" arabe şi implicit la scăderea dramatică a preţului petrolului. Numai că o asemenea ipoteză(care nu este totuşi imposibilă) sună deja a poveste...