luni, 19 aprilie 2010

O lacrimă pentru Polonia


Am stat mult pe gânduri înainte de a scrie acest articol, mai ales din cauză că subiectul efectiv mă depăşeşte. Însă simpatia pe care o port poporului polonez precum şi învăţămintele pe care trebuie să le tragem din logica evenimentelor recente mă fac să atac acest dificil subiect.

Desigur, toată lumea îşi aminteşte de Lech Aleksander Kaczyński din perioada în care a blocat întreaga Europă la negocierile pentru semnarea Tratatului de la Lisabona. Nu s-a confruntat direct cu liderii europeni ci şi-a trimis fratele, pe vremea aceea prim ministru. Probabil partea hilară a acelor negocieri va persista multă vreme în memoria colectivă. Ne amintim eforturile pe care le făceau europenii pentru a-l convinge pe Jarosław de "justeţea" abordării lor şi de cum, în urma unui telefon la Varşovia, se loveau de refuzul lui Lech. A fost o imagine din care am înţeles că Polonia îşi ia în serios destinul, refuzând să se comporte ca o simplă remorcă. Putem spune, fără a exagera, că Polonia, prin atitudinea pe care a avut-o până acum, a demonstrat că a înţeles cu exactitate că naţionalismul este o politică nu numai viabilă ci chiar obligatorie. Iar când spun naţionalism, mă refer la termenul pur, scuturat de toate imbecilităţile, demagogiile şi conotaţiile negative pe care toxica politică dâmboviţeană le-a exploatat preferenţial. Pentru polonezi, după dezastrele prin care au trecut în istorie, lecţia învăţată a fost cât se poate de simplă: problemele lor sunt mai importante decât problemele altora. Au învăţat această lecţie şi au aplicat-o cu stoicism. După eliberarea de comunism au înţeles perfect care e calea pe care trebuie să o urmeze şi au jucat exemplar. S-au opus unificării Germaniei până când au obţinut garanţii solide că nu vor exista revendicări teritoritoriale. Au implementat un capitalism viabil fără a pierde controlul domeniilor strategice(energie, bănci etc.) şi, în acelaşi timp, au reuşit să păstreze un echilibru perfect, astfel încât prezenţa statului într-un domeniu să nu devină anticoncurenţială. Au înţeles că au de-a face cu o criză şi au ştiut să-şi ia din timp măsurile necesare evitării acesteia. Au reuşit de fiecare dată!

Evident, o asemenea politică nu place marilor parteneri obişnuiţi să fie slujiţi de ţările de mâna a doua între care, cu regret o spun, ne numărăm şi noi. Polonia n-a pretins niciodată că luptă pentru un abstract bine al tuturor. Au spus răspicat că pe ei îi interesează în primul rând destinul propriu şi că, în măsura în care acest deziderat este rezolvat, îşi vor dedica energiile şi pentru rezolvarea celorlalte probleme. Desigur, exponentul cel mai radical al acestei viziuni a fost Lech Kaczyński, iar aceasta i-a atras antipatia marilor lideri europeni. Un individ care nu a acceptat "calea de mijloc" practicată prin cabinetele europene. Prefera să spună clar ceea ce doreşte şi să devină infexibil până când obţinea absolut tot.

Moartea lui Lech Kaczyński ar trebui să reprezinte pentru toţi(şi în special pentru noi) un moment de reculegere şi de înţelegere a forţelor care guvernează această lume. A fost un exemplu pentru  naţiunile din Est, un exemplu care ar trebui înţeles la adevărata sa valoare. Faptul că liderii europeni nu au participat la funeralii nu a reprezentat o surpriză. Norul generat de vulcanul Eyjafjallajokull a fost o scuză ideală şi, probabil, dacă n-ar fi existat ar fi trebuit inventat. Pentru că tot am adus vorba de nor cred că, în logica evenimentelor, apariţia sa are un rol simbolic: ne-a demonstrat că o perturbare chiar şi minoră a occidentului se poate constitui într-un motiv de abandonare a naţiunilor estice. Probabil e ultima lecţie pe care ne-a transmis-o Kaczyński. Iar pentru aceasta suntem datori cu o lacrimă atât pentru el cât şi pentru Polonia.

9 comentarii:

  1. >Evident, o asemenea politică nu place marilor parteneri obişnuiţi să fie slujiţi de ţările de mâna a doua

    Evident. Prea o duceau ei bine in ultima vreme, nu aveau nevoie nici de "ajutor" de la FMI, nici de vaccine sau scuturi anti-racheta. Eu aruncam o soparla in episodul anterior referitor la unele coincidente. Ancheta avanseaza, s-au gasit cutiile negre, se pare ca a fost vorba de numai doua tentative de aterizare in loc de patru cum se spunea initial. Si in echipaj apar vreo doua persoane in plus. Ma rog, curiozitatile se tot aduna.

    Pentru cei care nu pricep miza jocului, e ca si cum la noi ar mierli-o base, benerel si conducerea armatei. Si ar ramane geoana cu toata puterea si organizarea alegerilor. Iar noi am avea de ales intre Geoana si Oprescu, care chipurile oprescu e "independent". Doar ca in cazul poloniei "independentul" de Olechowski a fondat partidul Civic Platform din partea caruia candideaza acum Komorowski. Bomboana de pe... cireasa: Olechowski a plecat din partid in... vara lui 2009. Acum candideaza "contra" fostului sau coleg de partid si se pare ca ei doi au cele mai mari sanse.

    Cool, huh ? Deci.. alege polonezule.. PSD sau PSD .. ca si la noi PSD-ul e tot la fel. Diferenta e ca la noi nici base nu e ca fostul lor presedinte. Chiar daca se zice ca base e printre putinii care nu-s incurcati cu masoneria, il au astia la mana din toate partile ca nici el nu-i sfant ba din contra. Asa ca mai latra el, dar are zgarda cam scurta. Pentru lamuriri vedeti si articolul Poland’s tragedy: The political implications

    RăspundețiȘtergere
  2. Servus,
    Cred ca ai idealizat un pic situatia Poloniei si a actiunilor sale, dar vreau sa spun si eu ce cred ca avem de invatat din ceea ce s-a intamplat in Polonia in aceste zile:
    i) Fiecare suntem in acest moment pe cont propriu, individ si natiune
    ii) Vestul occidental si-a aratat fata hida spre noi (Est) si maimutarelile lor de fosti curteni la diferitele curti imperiale ies din nou in evidenta aratind ca UE este pentru dulai facuta, iar nu pentru catei.
    iii) Vestul occidental nu va ezita o clipa sa sacrifice tarile din Est (Romania, Polonia, Bulgaria, Grecia) daca ar fi sa se salveze astfel ei.
    iv) Lipsa sefilor de stat din tarile UE membre la funeraliile unui alt sef de stat din UE arata dispretul lor fata de polonezi (inchipuiti-va dispretul pe care il au probabil fata de noi).
    v) Nu mai cred in "marea familie europeana" propavaduita de dulaii Europei.

    RăspundețiȘtergere
  3. >Fiecare suntem in acest moment pe cont propriu, individ si natiune.

    Doar in relatia individ - stat sau natiune - marile puteri. Ca si comunitate sau omenire suntem de fapt in aceeasi "oala" universala... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Polonezii nu trebuie mitizati, e drept, dar nici nu se poate tagadui ca la ( foarte ) multe aspecte evolutia si deciziile luate de ei in ultimii 30 de ani au fost cele mai adecvate&demne dintre cele alefostilor sateliti ai URSS.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru Flavian
    Oala ca oala, dar unii vor fi la fundul ei si altii la suprafata.
    Important pentru noi sa nu ajungem la fundul oalei :).

    RăspundețiȘtergere
  6. Din cate se pare, oricum nu mai dureaza mult pana se sparge oala si se amesteca lucrurile... ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi pare rau Dane, dar a trebuit sa votez "inutil". In primul rand articolul ar trebui sa exprime mai clar faptul ca asta este parerea ta personala, nu ceva evident si de necontestat. Cred ca te-ai lasat cumva influentat de propaganda si de vorba romanului "despre morti numai de bine".

    In al doilea rand, sunt destule semne de cult al personalitatii incipient in toata afacerea (si asta este parerea MEA, ca sa fie clar) de la ideea destul de clara ca omul avea tendinta de a-si arata muschii (chiar si cand nu trebuia) pana la exagerarile de "dupa" ale populimii, care il ridica acum in slavi ca pe un mare erou al democratiei si pe deasupra si martir al vreunei conspiratii diabolice...

    Inainte de a-mi da vreun raspuns mai taios, as vrea sa remarci ca ai facut un pic cam multe greseli de tipar, ceea ce denota fie ca erai obosit la ora aia, fie ca ai scris sub efectul adrenalinei dat de cine stie ce emisiune plangacioasa vazuta la TV-Propaganda. :)

    Parerea mea in acest caz este asta: acolo au murit niste oameni, buni sau rai, care aveau in mana destinele unei tari printre cele mai mari in Europa, si de aici tot tamtamul. Sper ca am de a face aici cu oameni maturi si care nu mai cred in baliverne de genul "astia erau cei mai buni posibili, de unde mai face Polonia rost de altii ca ei?", altfel asta ar insemna ca toate cele jde milioane de polonezi sunt toti dispensabili, nu?

    Eu nu vreau sa ii plang pe cei morti, parerea mea, iar personala, este ca aceia au scapat de probleme si ca le e bine acolo unde sunt acum. Ci ma gandesc mai degraba cu mila la ceilalti polonezi ramasi in viata, daca batalia pentru ciolan care poate sa se iste ia forma descrisa de Flavian. Si as pune pariu ca si majoritatea polonezilor, exceptand cateva demoiselle lesinate si fosti profitori de pe urma fostilor conducatori acum decedati, se gandesc mai mult la viitor si mai putin la trecut. Si isi pun intrebarea cum sa se miste repede si preferabil in directia buna de acum incolo...

    Asa ca hai sa nu ne mai uitam atat la Polonia care a fost, ci la cea care urmeaza. S-ar putea sa avem o surpriza placuta. ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Un articol de mare forta si acuitate. Putini vad ceea ce se vede atat de limpede. Dar in lumea asta habauca, sa spui ca regele e gol a ajuns sa fie derizoriu, iar cel care "vede" sa fie considerat un excentric - ceea ce, dintr-o alta perspectiva, este complet adevarat:). Va felicit cu toata sinceritatea.

    Pana la noi vesti, sa vedem ce zice altul care o sa moara cu sunca de Praga in gat:
    http://www.ziuaveche.ro/politica-externa/2697-presedintele-cehiei-i-a-criticat-pe-liderii-ue-pentru-ca-nu-au-participat-la-funeraliile-fostului-presedinte-polonez

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesant e cum Dan respectiv Flavian (*ce brusc a devenit anti socialist), evita la limita tangenta la Uniunea (Socialista) Europeana dar si implicatiile pur liberale ce ar decurge din aceasta, ba chiar speculeaza (in sensul de a aduna putin capital) pe tema "Simpatiei fata de poporul polonez", ce a aparut natural din cauza acestei tragedii.

    Vulcanul care a erupt zilele trecute este doar "un semn" ca leftismul si egalitarismul libertarian sunt pe final. E trist ca nu ati realizat asta.

    Kathya is next.


    Ps: Flavian, masonii de level 33 si Bildelbergii tai sunt doar varful aisbergului. Ti-am mai zis, de fapt..

    :)

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)