Regii soselelor

În urmă cu două săptămâni se anunţa cu surle și trâmbițe parteneriatul dintre  Renault-Nissan si Mercedes. La prima vedere alianţa pare mai mult formală, având în vedere faptul că înţelegerea presupune un schimb de trei procente din acţiunile Daimler contra a câte 1.5% din acţiunile Renault şi Nissan. Ceea ce însă contează cu adevărat este faptul că avem de-a face cu prima alianţă cu adevărat globală. De asemenea, segmentele de piaţă ale producătorilor din alianţă sunt perfect complementare. Aşa cum Renault n-a neuşit niciodată să facă maşini de lux(cu toate că şi-a dorit acest lucru), Mercedes nu a reuşit să facă maşini populare. Este, din punctul meu de vedere, ceea ce se numeşte nunta perfectă, alianţa care poate aduce numai avantaje componenţilor săi.

Motivul pentru care mi-am amintit brusc de acest eveniment ţine de o " profeţie"  de-a lui Marchionne de la începtul crizei. Atunci, managerul de la Fiat căuta cu disperare o alianţă deoarece, conform declaraţiilor sale de atunci, supravieţuirea în noua lume auto de după criză era asigurată numai producătorilor care reuşesc să vândă peste patru milioane de vehicule anual, adică aproximativ 5% din producţia globală auto. Cum acelaşi Marchionne a anunţat că anul acesta va fi break even-ul pentru Chrysler, m-am gândit că ar fi interesant de văzut cum arată noua hartă auto globală şi care sunt perspectivele. Întrucât cifrele anului trecut au fost deosebitde mici, întreaga analiză am făcut-o pe baza cifrelor din 2008. Într-adevăr, în lumina noilor realităţi economice nici acestea nu sunt cele mai bune, dar respectă ceva mai mult raportul de forţe real din piaţă(să nu uităm că în 2009 producătorii americani mai mult au stat, iar 2010 va fi un an al revenirii acestora).

Astfel, primul şi al doilea loc rămân neschimbate(Toyota şi GM), iar al treilea loc este ocupat de alianţa Volkswagen-Porsche. Pe locurile patru şi cinci rămân în continuare Ford şi Honda.Pe locul şase urcă în forţă alianţa Renault-Nissan-Daimler cu aproape 8 milioane de unităţi, iar pe locul şapte alianţa Fiat-Chrysler cu 4,4 milioane de unităţi. Oarecum la graniţa trasată de Marchionne se situează şi PSA care are însă numai 3,3 milioane de unităţi produse, iar de-aici în jos este jungla producătorilor mici care împart aproximativ 30% din piaţă. Pentru producătorii rămaşi în afara cotei de 5% realităţile viitoare nu înseamnă moartea, dar este clar că supravieţuirea va deveni din ce în ce mai grea.

Întrucât deja avem de-a face cu o piaţă dominată de coloşi cred că ar fi interesant să speculăm pe marginea interacţiunilor dintre aceştia. În primul rând, cred că primul loc ocupat de Toyota este unul fragil, dinamitat în ultima perioadă de "problemele mecanice" şi de şicanele autorităţilor americane care, trebuie să o recunoaştem, prin exagerarea problemelor autoturismelor Toyota, nu fac altceva decât să-şi protejeze producătorii proprii. GM e posibil să-şi revină(începutul deja a fost făcut) şi să atace în continuare primul loc, cu şanse serioase în cazul unei reveniri a economiei americane. În ceea ce priveşte "cuplul" VW-Porsche lucrurile cred că vor fi stabile, neexistând evenimente care să ne sugereze vreo mişcare în sus sau în jos(poate doar problemele legate de exuberanţa financiară a Porsche de anul trecut). Surprizele însă pot apărea de la "subsolul" clasamentului greilor. Cum bine se ştie, Daimler mai are un parteneriat strategic cu BMW şi cu PSA. În cazul în care cei doi vor fi "integraţi" în alianţa cu Renault-Nissan va rezulta un gigant care va ateriza direct pe locul întâi cu peste 12 milioane de automobile, adică o impresionantă cotă de piaţă de 18%(vezi graficul stâng din imagine). Cu PSA însă se află în discuţii serioase şi Fiat-Chrysler care, de asemenea, are parteneriate interesante şi cu Suzuki şi Tata Motors. În cazul unei alianţe Fiat-Chrysler-PSA(mult mai probabilă după intrarea Renault în ecuaţia Daimler) ar rezulta un producator care ar urca pe locul trei, cu aproape opt milioane de unităţi produse, iar în cazul includerii şi BMW în alianţă ar rezulta un gigant care ar ataca locul 1 cu peste 9 milioane de unităţi(graficul din dreapta). Intrarea PSA şi BMW în alianţa lui Marchionne este foarte probabilă, având în vedere faptul că producătorii ar avea segmente de piaţă oarecum complementare, aproape la fel ca şi în cazul alianţei Daimler-Renault-Nissan.

În concluzie putem spune că jocurile încă nu sunt făcute pe piața auto, existând numeroase variante. Cert este însă că deja piața globală este dominată de câțiva coloși care vor acționa pe viitor ca centre gravitaționale pentru ceilalți producători. Nu știu dacă aceste concentrări de forțe vor avea ca efect scăderi de prețuri și accelerarea avansului tehnologic(în mod normal, efectul apariției unor asemenea conglomerate e invers), dar este interesant de observat cum lupta pentru supraviețuire se transforma încet și sigur într-una pentru dominația globală.