Euro?

Cu Grecia încolţită de creditori şi căzută în inevitabila capcană a datoriilor, lucrurile încep să se înrăutăţească pentru întreaga Europă. Dacă până acum UE avea nevoie doar de voinţă pentru a pune lucrurile în regulă, iată că am ajuns în situaţia în care problemele par a deveni inevitabile. Şi aceasta pentru simplul motiv că deciziile privind lupta împotriva crizei s-au lăsat aşteptate, politicienii preferând sterilele discuţii despre cine pe cine trebuie să influenţeze sau, mai grav, combinând deciziile cu bombasticele discursuri electorale.

Nimeni nu pare a fi înţeles că miza jocului grecesc este mult mai mare decât graniţele acestei ţări. Rezultatele jocului periculos de până acum încep să se vadă. Dacă se confirmă zvonul lansat de WSJ conform căruia BNP Paribas, Credit Agricole şi Societe Generale urmează să fie retrogradate de Moody's(SG chiar cu două poziţii!) putem asista la începuturile unei furtuni. Există o posibilitate foarte mare ca, după confirmarea zvonurilor, lucrurile să scape realmente de sub control şi aceasta în ciuda faptului că sunt mulţi analişti care spun că scăderile de ieri de la burse au inclus scenariul scăderii rating-ului. Cele câteva bănci ale căror probleme au ieşit la suprafaţă reprezintă numai vârful iceberg-ului. Cu siguranţă problemele cosmetizate până acum sunt mul mai multe şi, din nefericire, ele nu sunt doar cele legate de Grecia. La rând aşteaptă Italia. Despre expunerile băncilor europene pe Italia nu vrea să vorbească nimeni. Agravarea problemelor de-acolo vor avea efectul unei bombe atomice dezamorsată fix în fundaţia sistemului bancar european. 

Poate cel mai grav lucru la care am asistat este semnalul dat de Germania care pare a se pregăti singură de falimentul Greciei. În timp ce la Atena premierul Papandreu ia măsuri disperate pentru a mai putea primi o picătură de oxigen, nemţii se pregătesc să facă ceea ce ştiu ei cel mai bine, anume să pompeze bani în bănci. Ceea ce însă nu ştiu belicoşii oficiali nemţi este faptul că efectiv nu au fondurile necesare protejării ţării de o fractură în zona euro. Cel mai probabil, la fel vor face şi francezii, iar haosul care se va instaura în Europa e greu de descris. Momentan suntem în pragul unui scurt episod de genul "scapă cine poate". Naivitatea unora e dată de credinţa lor că aceasta e strategia de a scăpa de dezastru. Şi spun că e naivitate deoarece nu şi-au făcut suficient calculele. E adevărat că zona europeană este suficient de imatură pentru a putea fi destabilizată însă, în acelaşi timp, este suficient de matură pentru a nu putea fi dărâmată. Gradul de integrare al  membrilor este suficient de mare pentru a face această construcţie extrem de greu reversibilă. În aceste condiţii iniţiativele precum cea a Germaniei(care se pregăteşte să treacă singură de hopul falimentului Greciei) vor avea în final un cost mult mai mare şi rezultate îndoielnice.

Problemele Europei sunt mari şi este nevoie de o reformă serioasă. Numai că, pentru aceasta, trebuie să se renunţe la naţionalismele ieftine, la cosmetizările de suprafaţă şi la jocurile de genul "eu sunt şeful aici". Din nefericire, deciziile sunt luate de indivizi incapabili având un coeficient de inteligenţă modest. Europa are nevoie de schimbări radicale, care să înceapă de la cei cocoţaţi pe posturi la al căror nivel nu se ridică. Aşa ceva deocamdată nu este posibil, motiv pentru care cred că euro se află în mijlocul unei turbulenţe majore. Personal cred că zona începe să devina instabilă, iar moneda europeană se poate deprecia puternic. Nu pariez pe o dezintegrare a zonei deoarece, aşa cum am mai spus, nu cred că este posibilă. Însă problemele şi suferinţele sunt abia la început.