Swiss Bazooka

În 1970, Banca Elveției a avut numeroase încercări de calmare a cursului francului. Și atunci, ca și acum, francul era considerat un refugiu sigur, o oază de stabilitate într-o lume care o luase razna. Imaginea bună a monedei elvețiene începuse însă să aibă un impact negativ asupra economiei deoarece aprecierea amenința exporturile. Vigilenți cum îi știm, elvețienii au început să ia măsuri radicale. Interzicerea investițiilor străine în titluri și proprietăți elvețiene au fost primele măsuri, urmate de introducerea dobânzii negative pentru străini. Nu cred să fi existat vreodată măsuri mai dure. Cu toate acestea, chiar dacă sună incredibil, cursul continua să se întărească, motiv pentru care Banca Elveției a luat hotărârea legării temporare a cursul francului de al mărcii germane rezolvând problema din topor.

Iată că, la patruzeci de ani de la acel incident ne aflăm într-o situație aparent similară, dar cu un parcurs invers. Pentru evitarea intrării țării în recesiune, Banca Elveției a anunțat că va apăra un prag de 1.2 al francului în raport cu euro. Anunțul de-atunci a avut un ecou semnificativ în piață întrucât oficialii băncii au declarat apăsat că sunt pregătiți să intervină cu cantități nelimitate de euro și dolari pentru realizarea dezideratului. Se pare că declarațiile au fost luate în serios deoarece respectivul prag nu prea le-a dat bătaie de cap elvețienilor, iar economia și-a văzut liniștită de treabă. Singurul moment în care a părut că se întâmplă ceva a fost în aprilie când cursul a scăzut accidental sub 1.2. Nu prea e clar ce-a fost atunci, dar e posibil să fi avut de-a face cu un test al Băncii Elveției pentru verificarea vigilenței algoritmilor de tranzacționare din computerele marilor jucători de pe piață(cursul și-a revenit practic imediat...).

Se pare însă că măsurile de până acum nu sunt suficiente în măsura în care lucrurile se complică. Sperietoarea acestor zile este exitul Greciei și dezintegrarea Uniunii Europene, fapt care-i obligă pe elvețieni să fie cât se poate de vigilenți. Atât de vigilenți încât au anunțat că vor trece la controlul fluxurilor de capital și la măsuri pentru limitarea intrărilor. Adică ceva similar măsurilor luate inițial în 1970. Vom vedea probabil noi restricții de intrare, limitări ale achizițiilor și, într-un final, dobândă negativă la depozitele nerezidenților. 

Avem de-a face cu o mișcare în oglindă față de ceea ce s-a întâmplat acum patruzeci de ani? Ei bine, nu. Chiar dacă elvețienii nu se așteaptă la o dezintegrare a Euro sunt obligați să ia în considerare acest scenariu. Deocamdată se mulțumesc să supravegheze strict toate mișcările de pe piață și să limiteze intrările de capital. Acestea sunt toxice atât din punctul de vedere al economiei(scad exporturile) cât, mai ales, din punctul de vedere al siguranței. O dezintegrare a Uniunii Europene ar reduce masiv valoarea deținerilor în euro, lucru de care elvețienii sunt conștienți. În cazul scenariului radical nu vor să se transforme în salvatorii europenilor ci, mai degrabă, să se izoleze obligând fluxurile imense de euro să-și caute alt stăpân. Așa cum spuneam cu mult timp în urmă, Elveția se pregătește să pună lacătul la poartă. Deocamdată iese la atac cu bazooka declarațiilor și a măsurilor administrative, însă, dacă lucrurile se strică, e pregătită să înalțe zidurile în jurul său, izolându-se de problemele celorlalți. O reacție normală din partea unei națiuni neutre.