Privind cu alti ochi

Ceea ce voi scrie în continuare este una dintre cele mai negre pagini din istoria României. Este, dacă vreți, o lecție despre cum poate fi destructurată o națiune, iar rezultatele se vor vedea în curând, mult mai repede decât vă puteți imagina. 

Totul a început în negura anilor '50(în fapt după tranșarea zonelor de influență), atunci când comunismul a fost implementat cu forța prin intermediul oamenilor de bine veniți pe tancuri. E bine să pornim de la acea realitate, de la personajele negre sosite atunci, cei vinovați de distrugerea a ceea ce a fost elita societății românești. Odată treaba terminată, societatea a intrat într-o gravă decadență, iar lumina oficială venită de la răsărit a început să prindă cheag. Atunci proletcultismul cunoaște apogeul, atunci apar poețașii oficiali care, printre altele, ne-au dat mostrele de penibil ”Stalin și poporul rus/libertatea ne-au adus”, sau, mai cunoscuta ”Mai trece-o noapte şi mai trece-o zi/ Se ascute lupta dintre clase/ Iar chiaburii se arată-a fi/ Elemente tot mai duşmănoase”. Schimbările politice de la Moscova ale noului țar Nikita Hrusciov iau prin surprindere România unde, dictatura lui Gheorghiu Dej nu putea suferi modificări atât de radicale. Practic, Dej nu putea să-și combată propria politică de distrugere de până atunci, așa că, din dorința de a-și menține poziția, o cotește brusc spre naționalism. Astfel sunt ignorate directivele de la Moscova și țara începe investiția în industria grea, se reduce activitatea SOVROM-urilor și, într-un final, se reușește eliminarea Armatei Roșii de pe teritoriul României. De asemenea, cu largul sprijin popular, începe eliminarea personajelor sovietice infiltrate în România, sunt încurajate discuțiile antirusești și mulți deținuți politici sunt eliberați. 

Lucrurile nu puteau rămâne nepedepsite și Gheorghiu Dej moare în condiții suspecte, existând bănuiala că a fost iradiat intenționat cu ocazia ultimelor vizite la Moscova. Situația se precipită la vârful PCR deoarece rușii încearcă o restaurație însă, prin manevre încă rămase neclare, Ceaușescu preia puterea. Politica se destinde, iar vechii eliberatori de pe tancuri intră definitiv într-un con de umbră. Ceaușescu face schimbări masive în serviciile secrete, reușind să treacă pe linie moartă majoritatea cozilor de topor ale KGB. Apogeul politicii sale este înregistrat cu ocazia Primăverii de la Praga, atunci când se opune invaziei sovietice. Știindu-se apărat de chinezi, Ceaușescu își continuă politica de independență față de ruși. În această perioadă apare un alt fel de opoziție la politica lui Ceaușescu, alimentată de nemulțumirile foștilor „tanchiști” și susținută puternic de fratele sovietic. Mișcarea, inițial invizibilă, capătă putere odată cu popularizarea sa de către Europe Liberă și Vocea Americii. Este vorba despre o parazitare a dizidenței românești autentice de către indivizi proveniți din aceste cercuri. Așa se face că, pe lângă personalități cu o înaltă statură morală și intelectuală, reușesc să se strecoare și foști fripturiști care, prin opoziția lor la politica lui Ceaușescu, păreau a împărtăși același ideal. Numai că idealul lor ținea de Maica Rusie, în timp ce România autentică era însetată de Occident și de valorile sale. În timp ce la nivelul serviciilor secrete epurările lui Ceaușescu lăsau puține spații de manevră KGB-ului, manipularea spațiului intelectual a devenit câmpul de bătaie favorit. Așa a apărut  noua intelighenție, cu aparențe occidentale și atitudini clar anti-ceaușiste. Protejați de o forță nevăzută, unii din intelectualii noii generații s-au putut dezvolta fără opreliști, au beneficiat de ieșiri generoase în occident, cu toate că, pentru marea majoritate a populației, așa ceva era de neimaginat. La revenirea în țară s-au regrupat în grupuri de presiune reușind înlocuirea elementelor vechi. Elemente care, într-adevăr, erau rupte de actualitate, în principal din cauza izolării. Așa și-a făcut loc în intelectualitatea română o componentă vocală, sprijinită de forțe ascunse și ale cărei opinii erau imediat multiplicate pe o groază de canale mai mult sau mai puțin controlate. Acesta a fost vectorul dizident pro rus, lupul în blană de oaie, cel luat la grămadă cu adevărata dizidență autohtonă(care, dacă e să fim coreți, a fost nevoită să facă numeroase compromisuri pentru a supraviețui). 

Totul a culminat cu anul 1989, când am avut parte de o revoluție instrumentată de ruși(asupra acestui aspect cred că nu trebuie să mai insist). Este foarte interesant de revăzut prin ochii de acum cine a a apărut în față, cine a preluat puterea atunci și ce interacțiuni au fost între intelectualitatea vocală și putere. N-o să întind discuția mai mult decât este cazul și vă voi lăsa să trageți singuri concluziile, mai ales că acum lucrurile sunt clare. Poate veți înțelege cum au acționat grupurile de presiune despre care v-am vorbit, cum s-a reușit acapararea unor instituții și cum, în spatele unor manifestări aparent nevinovate, se promovează destructurarea României. Nu sunt un exaltat, însă vă atenționez asupra faptului că uneori e bine să te uiți și la originile individului. Astfel vei reuși să înțelegi reacțiile lui, ale găștii și interesele din spatele unor acțiuni. Din nefericire acest articol nu înseamnă nimic. Mizeria din România a ajuns la o cotă atât de mare încât destructurarea țării este inevitabilă. Lupta a fost câștigată, la fel și războiul. Nouă nu ne rămâne decât să înțelegem ceea ce s-a întâmplat. Atât!

P.S. Acest articol e pentru cei care sunt capabili să gândească, așa că vă rog să nu pomeniți nume în comentarii(probabil vor fi șterse).