Juridice

N-am scris până acum despre procesul lui Adrian Năstase deoarece mi s-a părut o comicărie de joasă speță. Individul de numele căruia s-a legat privatizarea Petrom-ului(băiatul a fost extrem de inteligent deoarece a trecut contractul de privatizare prin Parlament unde a fost votat aproape în unanimitate) este judecat pentru fapte „majore” de corupție, cum ar fi câteva termopane sau o presupusă finanțare ilegală de campanie electorală(cusută și aceasta cu ață albă). Având în vedere penibilul situației, am considerat că nu are sens să acopăr acest subiect. Vorbim totuși despre un individ care, la un moment dat(similar actualului președinte), a avut concentrată în mână aproape toată puterea țării. Să-l cercetezi pe Năstase doar pentru niște chestii minore mi se pare o poveste aparținând unui scenariu transpartinic în care ăia de acum îi acoperă pe anteriorii. 

Procesul lui Năstase, voit întins pe mai mulți ani pentru a fi tranșat în campania electorală, aduce în prim plan o chestiune fabuloasă. Nu credeam că o asemenea comicărie de proces va fi capabilă să producă vreo știre notabilă. Cu toate acestea, ieri chiar am avut parte de-o bombă: avocații apărării au cerut instanței să verifice la Președinție, CSM și Monitorul Oficial situația judecătoarei Ioana Bogdan, cea care la fond(alături de un alt coleg) a condamnat lotul Năstase. Până aici am putea considera că aceasta este o strategie nefericită a apărării de a tergiversa rezolvarea recursului. Iluzie! Chestiunea, dacă e reală, are un potențial de-a dreptul exploziv!

Conform avocaților apărării Ioana Bogdan uzurpă funcția de judecător deoarece nu există un decret prezidențial de numire în funcție a acesteia. Cu toate că ar putea părea o „chichiță avocățească” lucrurile sunt mult mai grave, iar pentru înțelegerea situației citez din portalul LumeaJustitiei.ro(sublinierile îmi aparțin):

„Conform informatiilor existente in prezent, Ioana Bogdan face parte dintr-un mic lot de magistrati (cateva zeci) care au fost trecuti din functia de procuror, in cea de judecator, exclusiv in baza unei hotarari a CSM. Adica fara decret prezidential, dupa cum cere Constitutia (art. 125, punctul 1 si art. 134 punctul 1). In anii trecuti, in presa a fost dur criticata aceasta procedura de culise a CSM-ului, insa consecintele asupra celor in cauza nu au venit, pentru a se evita declararea ca lovite de nulitate absoluta a hotararilor judecatoresti date de acesti magistrati (unul dintre ei fiind chiar cel care a administrat o condamnare afaceristului Sorin Ovidiu Vantu). Acesti magistrati au promovat in sistem fara numire prezidentiala si multora li s-a pierdut urma in timp.”

Cu alte cuvinte, este posibil ca procesul lui Năstase să se transforme dintr-unul comic în unul spectaculos. Stau și mă întreb sincer cine va răspunde pentru acest scandal care riscă să arunce în derizoriu întreaga Justiție din România? Chiar dacă unii vor prefera să trateze problema politic(doar e campanie electorală), chestiunea ține de stabilitatea țării. O țară lipsită de Justiție practic nu are coloană vertebrală. Iar toate acestea se întâmplă exclusiv din cauza subordonării politico-oculte a justiției. Și iată cum ajungem la o problemă de bază a societății românești: interese diverse, aparent antagonice care, la momente critice, acționează concertat pentru conservarea stării de fapt care le convine. În acest hățiș Justiția este cheia de boltă și nimeni dintre interesați nu-și poate permite scăparea ei din mână.

Extinzând, putem spune că ceea ce vedem în Justiție este multiplicat la nivelul întregii societăți. Dezastrul în care ne scăldăm este cauzat, în mare parte, de către disfuncționalitățile justiției, iar cauza acestor disfuncționalități o știm bine. Marea noastră problemă este că nu avem puterea și voința de a concepe și pune în practică o justiție absolut independentă, imposibil de a fi manipulată de diversele interese ale unora cu vise de dictatori(sau a altora, mult discreți și mult mai în umbră). Gândiți-vă la acest aspect făcând abstracție de politică. În antichitatea romană dreptul era considerat ca având origine divină. Poate că ar trebui să reflectăm asupra acestui aspect și să facem presiune pentru lucrurile esențiale, cele cu adevărat importante. Personal cred cu tărie că atunci când Justiția va fi eliberată societatea noastră poate considera că a făcut un pas imens în față, iar consecințele se vor vedea imediat. Vom avea oare puterea de a face acest pas? Vom găsi resursele pentru a face cu adevărat o reformă profundă a societății? Cu toate că sunt sceptic, privind prin prisma realităților de coșmar pe care le trăim, sunt tentat să cred că, la un moment dat, se va face presiunea necesară generării unei asemenea reforme. Sper însă ca aceasta să se întâmple cât mai rapid pentru a evita spectacolele de un comic absurd de care avem parte în prezent.