„Europa este în corzi”. O afirmație care în urmă cu câțiva ani ar fi stârnit ori zâmbete ori dispreț a ajuns acum o chestiune banală, care ține de realitatea cotidiană. Oriunde te-ai afla înțelegi că, în ochii oamenilor, noțiunea de Europa se confundă din ce în ce mai mult cu frustrarea, disperarea și neliniștea.
La prima vedere am putea acuza populația de neînțelegere a situației, am putea inventa scuze sau am putea face apel la răbdare. Dar nu trebuie să uităm că, în momentul în care ceva nu mai servește scopului său inițial, a căuta vina acestui fapt în altă parte este o greșeală. Uniunea Europeană nu trebuie privită ca ceva abstract ci ca o realitate; o construcție a cărei menire este aceea de a oferi cetățenilor săi o viață mai bună. Ce faci însă când constați că, în realitate ai obținut tocmai contrariul?
Două evenimente majore ne captează atenția în aceste zile. Primul ține de comportamentul politic al Regatului Unit care pare a se înscrie cu pași din ce în ce mai rapizi pe o traiectorie centrifugă. Dacă înainte, în mediul politic, întrebările/neliniștile referitoare la UE se discutau pe un ton discret, în prezent avem de-a face cu o retorică din ce în ce mai radicală. Motivele sunt multe. Însă, cel mai important barometru e starea oamenilor de rând care, în majoritate absolută, se opun integrării europene. Politicienii nu numai că nu pot explica avantajele continuării drumului integrării, dar nici nu și-au dorit vreodată cu sinceritate acest lucru. Așa se face că, pragmatismul englez, dublat de opțiunile populației, vor face ca în scurt timp să vorbim de „brixit”. Ieșirea Angliei din UE nu este o idee nouă, analiștii estimând încă din vară iminența unei asemenea mișcări. La prima vedere, n-ar fi mari probleme. Țara nu utilizează euro, deci din punct de vedere monetar n-ar fi niciun impact. Relația lor cu UE a fost una mai degrabă duplicitară, chiar supărător de egoistă. Impactul însă nu va fi deloc unul minor. Chiar dacă mulți vor vorbi de cifre legate de buget, personal consider că cea mai mare lovitură care este dată e cea asupra imaginii, asupra credibilității zonei, lucru de care UE chiar nu avea nevoie. O asemenea mișcare va șubrezi puternic Uniunea care și-așa nu se simte deloc bine.
Cealaltă lovitură e una mai degrabă tehnică și ține de sănătatea economică a celei de-a doua puteri a UE, Franța. Ieri Moody's a tăiat ratingul țării, confirmând modificarea operată încă din ianuarie de S&P. Chiar dacă Fitch nu a efectuat deocamdată modificări de rating, păstrând Franța la maxim, mugurii neîncrederii încep să apară în cel mai prost moment posibil. Cum Franța este, alături de Germania, inima Uniunii Europene, orice disfuncționalitate apărută aici poate conduce către gripări radicale ale întregului mecanism. Este, putem spune, o situație limită, care duce tensiunea către maxime absolute.
Coroborând cele două evenimente cu starea general proastă a economiei europene obținem un mix de-a dreptul letal. Este aproape sigur ca, pe măsură ce situația se acutizează, să avem de-a face cu o radicalizare a membrilor Uniunii. Radicalizare care să conducă la un dialog al surzilor în care fiecare să ceară pe un ton tranșant sacrificii numai din partea celorlalți. Desigur n-am fi pentru prima dată într-o situație limită, Europa având destule momente de acest tip în scurta sa istorie comună. Diferența este că acum avem și nervii întinși ceea ce nu este deloc de bun augur.
Probabil că vă întrebați dacă Uniunea Europeană va mai rezista și acestor șocuri. Din punct de vedere practic răspunsul este DA, însă trebuie să fim conștienți că deja tensiunile acumulate sunt maxime. Orice alt stres suplimentar va avea un efect distructiv. Chiar dacă deocamdată „construcția” rezistă, trebuie să fim conștienți că pereții ei se clatină și că fundația se poate rupe oricând. Discuțiile din perioada imediat următoare, de o extremă importanță, trebuie urmărite cu foarte mare atenție. Suntem într-o situație limită, cu foarte multe necunoscute în care singurul aliat pe care-l putem avea este vigilența.
Englezii sa ma scuteasca. Sunt duplicitari de la intrare, unde au negociat una si dupa aia s-au sucit. As vrea sa-i vad cum se descurca fara sa mai fie in UE, incluzand piata comuna.
RăspundețiȘtergereNu inseamna insa ca toate argumentele lor sunt proaste.
@nevermind
RăspundețiȘtergereFiecare tara a intrat in UE cu motive egoiste, si englezii nu sunt o exceptie. Acum in interesul lor esta ca Scotia sa ramana in Regat. Daca UK ar fi cu totul in UE, inclusiv in eurozona, ce ar tine Scotia in UK? Nimic (dupa cum nici Flandra nu ar ramane in Belgia, daca Bruxelles nu ar fi enclava in Flandra). Asa cum este acum UK, in afara eurozonei si foarte slab integrata in UE, secesiunea Scotiei ar crea probleme pentru scotieni. Mai sunt si alti factori, petrolul din Marea Nordului se termina mai repede decat anticipat, si tocmai pe petrol si-ar fi pus scotienii baza economica (sa aiba macar cateva decenii din care sa poata crea un fond suveran imens, precum Norvegia).
A pretinde tarilor sa ramana in UE din altruism este naiv. Daca politica de austeritate dura a nemtilor va continua, eurozona se va destrama, popoarele mediteraneene vor ajunge la limita austeritatii si vor prefera moneda proprie (cu inflatie de 10-12% pe an) ca raul cel mic. Numai cand nemtii se vor vedea pusi de a alege intre moneda tare si existenta in continuare a eurozonei, atunci vor deveni mai flexibili.
Radu
@ Radu
ȘtergereEu m-am referit strict la modul nesimtit de "negociere" al englezilor. In momentul in care ai batut palma pe ceva, iti respecti cuvantul. In momentul de fata englezii sunt in UE cand le convine si afara cand nu. Nu merge asa si sunt singurii care practica jocul asta. Exista o limita absolut logica si normala in egoism, restul e nesimtire. Regala, in cazul acesta.
@nevermind
RăspundețiȘtergereNu stiu detalii despre UK, dar multe tari bogate (Suedia, Danemarca) au decis de la bun inceput ca euro nu este de ei (la fel si cu restrictiile asupra dreptului de munca al est-europenilor in UK). Cat despre integrarea in UE, nimic nu poate fi facut permanent de politicienii britanici, decat daca ar face asta in Constitutia britanica. Politicienii de ieri nu mai sunt cei de azi, si cei de azi nu sunt obligati sa implineasca promisiunile celor de ieri.
In anii 90 laburistii, fiind de stanga, au dorit o integrare mai stransa (desi nu au reusit sa aiba suportul majoritatii britanicilor in acest respect). Dar dupa ce laburistii si-au pierdut mandatul si conservatorii au venit la putere in mare parte datorita campaniei lor de reducere a integrarii UE, si poporul i-a sustinut cu asta, nu e normal ca sa isi urmeze propria platforma conservatorii? Daca in viitor poporul britanic va dori o integrare mai stransa in UE, nu are decat sa ii voteze din nou pe laburisti.
Echivalentul in Romania ar fi cum un prim ministru prin 2007 sa fi sustinut dreptul strainilor de a cumpara pamant in Romania, sau al europenilor chiar din tari sarace (sa zicem Ucraina sau Kosovo) sa lucreze in Romania, ca la vremea aceea somajul nu e o problema. Dar intre timp a intervenit criza, s-a schimbat guvernul, rata somajului este ridicata etc, si primul ministru de acum nu se mai socoteste obligat de promisiunile celui de acum 5 ani.
Oricum, nu va iesi Anglia din UE, va fi multumita ca :
1) sa reduca contributiile financiare (nu vor sa subventioneze agricultura francezilor)
2) sa nu supuna Londra (ca centru financiar mondial) regulamentelor financiare ale UE
De jure UK va ramane in UE, chiar daca de facto va insemna foarte putin acest lucru. Si cred ca Franta va inchide ochii la asta, la fel cum si celelalte tari se fac ca nu vad ca toate tarile majore din UE trec cu mult de regulamentele cu privire la deficitul bugetar, etc.
Atat centralizarea cat si descentralizarea au puncte tare si slabe. Si sunt aspecte care lucreaza paradoxal--cu cat tari ca Belgia devin mai integrate in UE, si renunta la atribute nationala ca moneda nationala, politica monetara, apartin la o piata comuna mare cat un continent etc., cu atat mai putine sunt obstacolele pentru independenta Flandrei. Deci centralizarea in anumite aspecte poate duce la descentralizare in altele.
Centralizarea monetara si fiscala poate duce la o politica mai potrivita de combatere a crizei economice, care poate ca ar insemna mai mult pentru britanici decat sansa de independenta a Scotiei. Dar daca oricum nu exista consens cu privire la politica de combatere a crizei din eurozona, la ce sa se mai bage si Anglia in asta? Eurozona e o caruta impotmolita intr-o mocirla in care unii cai trag hais, altii cea, si Anglia ar fi nebuna sa se inhame la asa ceva.
@ Anonim
ȘtergereDiferenta intre exemplul dat de tine cu Romania si UK este fix criza. Una este sa spui de la inceput ceva si alta este sa inchei o negociere si dupa aia sa-ti schimbi pozitia pentru ca s-a schimbat culoarea politica. Are sens insa neacceptarea prin referendum a unei negocieri facute. Si de aici putem sa discutam despre puterea maselor versus cei informati/educati, dar este alta discutie.
Ca o paranteza... Am apreciat speech-ul lui Farage, chiar daca este eurosceptic si englez. Cineva trebuie sa mai spuna si lucrurile pe fata.
Revenind... Desi scopul Angliei este de a nu mai subventiona agricultura prietenilor lor de o viata, nu vor reusi sa faca asta pentru ca mai sunt si alte tari cu agricultura dezvoltata. Se va obtine poate o mentinere sau o mica reducere a contributiilor. Probabil cei afectati vom fi noi pentru ca am avut ministrese absorbante.
Deabia al doilea punct pe care l-ai mentionat este ceea ce-i intereseaza cu adevarat ;). Este un intreg castel de carti care s-ar prabusi zgomotos. Daca ar fi sa proiectez o tactica de negociere in doi pasi, as zbiera pe contributii ca sa-mi mentin jucaria numita City. Daca obtin ceva si pe primul palier, este un bonus.
In momentul de fata, eurozona este un pariu 1x2. Ceea ce am spus referitor la englezi se refera la comportamentul lor in timp. Eu vad UK ca fiind mai degraba parte din US decat din EU. Un fel de cal troian.