Alegerile si adevaratele mize

O să pic și azi în mania politicii, cu toate că mă gândeam s-o mai las de-o parte. Însă, cum bine știți, a nu-ți respecta hotărârea și a întârzia sunt defecte înscrise în codul nostru genetic, astfel încât, și astăzi vom mai rămâne în balta pestilențială a politicii. O politică despre care discutăm doar deoarece de acțiune au parte întotdeauna alții.

Pe plaiurile mioritice cărțile par a se fi aranjat așa cum trebuia. Polarizarea extremă a societății, blaturile și șmecheriile de doi bani au făcut legea. E o constantă a societății noastre, astfel încât n-ar trebui să-i dăm mare atenție. Însă - și credeți-mă că există un mare „însă” - de data aceasta s-a petrecut ceva epocal. Cu aceste alegeri, societatea noastră face un pas decisiv către o nouă lume, către un nou model, impus desigur, dar îmbrățișat de noi cu toată dragostea.

Mă credeți sau nu, alegerile de la noi au fost atipice deoarece n-au avut ca miză partidele programele sau oamenii care urmează să meargă înainte(oricum erau vorbe goale). În fapt, singura miză a acestor alegeri ar putea fi numită „eliminarea intrusului”. De la Revoluție până acum, furcile caudine ale alegerilor n-au făcut nimic altceva decât să elimine treptat „intrușii” din politică, persoanele apărute strict accidental și care nu răspundeau prezent în fața unor forțe mai mult sau mai puțin oculte. Desigur, personajelor în cauză le pot fi reproșate multe: că sunt cam dubioși, că fac greșeli elementare, că au uneori idei excentrice sau că - vezi Doamne! - pur și simplu n-au noroc. Toate acestea se întâmplă din cauza educației lor necazone - ca să mă exprim elegant. Și păcatul de a fi neînregimentat, de a nu da cu „suptsemnatul”, se plătește cu stâlpul infamiei sau, mai grav pentru unii, cu spectrul uitării. 

Alegerile care tocmai s-au încheiat, prin eliminarea intrusului ajuns printr-o minune în politica mare, deschid calea post-democrației și în România. Sau, cum elegant se exprima un personaj sinistru, asistăm la apariția partidelor de a treia generație. În spatele denumirii pompoase, conceptul creionează modul în care se face „politica mare” la nivel mondial. Partidele devin elemente de decor, menite a face gălăgie și a distrage atenția. Ideologiile se transformă în chestiuni lipsite de substanță, similare cumva zeităților romane(pentru cei care nu știu, la fiecare cucerire, romanii aveau obiceiul de a integra zeitățile cuceriților în portofoliul „zeităților oficiale”; astfel integrarea religioasă a cuceriților nu mai constituia o problemă). În acest fel se împușcă doi iepuri dintr-o lovitură. În primul rând, la nivel de percepție publică se asigură „pluralitatea”, spectacolul fiind întreținut de maeștri ai prompterului; nu veți mai vedea politicieni care fac greșeli prostești, ci doar indivizi impecabili care vor lucra profesionist, după scenariu, exact așa cum cer regulile artei dramatice. Cel de-al doilea iepure împușcat se referă la nivelul care contează cu-adevărat, acela al luării deciziei. Aici lucrurile vor fi perfect predictibile și foaia de parcurs se va realiza optim deoarece conducerea se desfășoară profesionist, de către aceiași oameni, într-un mediu fără „surprize”. Felicitați-vă pentru intrarea în lumea bună!(nu vă faceți procese de conștiință, oricum nu puteați face nimic!)

Cam în acest fel funcționează treburile și-n zonele către care ne îndreptăm privirea cu jind. Foaia de parcurs este unică! Diferă doar personajele, iar propaganda îndreaptă lucrurile pe calea cea bună. Principala problemă a acestui model a constituit-o dezvoltarea în individ a unei rezistențe la propagandă. Așa cum repetarea „flașnetară” a mesajului publicitar are de la un moment dat un efect contrar, exact la fel se întâmplă și cu propaganda. După ce repeți la nesfârșit slogane și „rețete” trebuie să te-aștepți ca la nivelul masei de manevră să se dezvolte rezistența. Problema a fost rezolvată prin așa-numitul „reset al decorului”: când lucrurile devin prea familiare este manipulată „rezistența”, generându-se o mișcare pseudo-revoluționară de dărâmare a „trecutului ticălos”. Acestea însă se petrec doar la nivel de decor, esența rămânând aceeași. Propaganda se reia, iar creierele se supun libere noii manipulări. Un sistem infailibil!

„Eliberarea supapelor” este un alt termen element deosebit de interesant al ingineriei sociale. Individul nu poate fi ținut foarte mult timp captiv. Știindu-se întemnițat se revoltă. Inducerea stării de liniște se poate face doar prin drogare, însă este ineficientă deoarece, cu timpul, doza trebuie crescută, iar rezultatele arată din ce în ce mai urât. Exact la fel se întâmplă și la nivel de mase. Este extrem de greu să menții o masă de indivizi în liniște și disciplină deoarece instinctul animalului din noi dictează altceva. Aceasta a condus la politica eliberării supapelor, mai precis la revolta controlată: exact atunci când detectezi atingerea unui nivel de alertă generezi revolta, arunci în joc actorii indignați și conduci masele către zonele de confort în care instinctul animalic este eliberat. Indivizii țipă, se descătușează, se eliberează! La nivel de mase însă se mai întâmplă un fenomen interesant: desublimarea se poate face indirect. Este probabil una dintre cele mai mari descoperiri de până acum! Acesta este motivul pentru care, în momentul declanșării revoltei, în loc s-o ascundă, propaganda o difuzează pe toate canalele posibile. Astfel, la nivelul marii mase de indivizi desublimarea se produce spontan, prin intermediul celor care sunt în  miezul „evenimentelor”. Exemple ați avut o groază până acum: mișcarea „Occupy” sau manifestațiile din ianuarie 2012 împotriva lui băsescu sunt două exemple sugestive despre care am vorbit la timpul lor. De fiecare dată o masă infimă de indivizi a liniștit „spiritele turbate” ale celor din fotoliu.

În aceeași cheie trebuie interpretată și evoluția spectaculoasă a partidelor anti sistem la actualul scrutin. Vă surprinde că în Franța „partidul oficial” anti-sistem e pe primul loc, că în Italia „Movimento 5 Stelle” a luat hălci de electorat sau că în Grecia Syriza e lider? N-au făcut decât să răspundă unor necesități ale societății! Desublimarea poate începe! De fapt a început deja.