Market update

Privind către piețele bursiere, putem observa o cvasi-stagnare a acestora în prima jumătate a anului curent. Practic, toate piețele mari par a da o luptă pentru menținerea actualelor cotații. Putem spune că ne aflăm într-un echilibru aproape ideal în care atât vânzătorii cât și cumpărătorii par a fi pe poziții absolut simetrice în apropierea punctului de echilibru.

Asemenea fenomene s-au mai petrecut în trecut. Pactul dintre cele două (teoretice) armate beligerante pare mai solid ca oricând. Atunci când ambele părți sunt mulțumite cu prețurile - neavând niciuna curajul luării inițiativei - putem spune că suntem aproape de instaurarea păcii. Cel puțin logica așa ne dictează.

Aducând logica în ecuație, o primă îndoială care răsare ar fi cea legată de lipsa demonstrației în urma căreia am tras concluzia referitoare la instaurarea păcii pe piețe. Dacă lucrurile ar funcționa așa, o pace veșnică ar fi trebuit să se instaureze de mult timp în absolut toate domeniile de activitate. Cum am spus și în introducere, asemenea fenomene s-au mai petrecut în trecut. Fenomenul în care vânzătorii și cumpărătorii se adună cu toții în jurul punctului de echilibru nu se numește pace sau echilibru absolut ci indecizie. Popular se mai numește „liniștea de dinaintea furtunii”, dar să nu anticipăm prematur.

Cum spuneam la finalul anului trecut, această primă jumătate de an pare a fi ultima perioadă a unui ciclu de creșteri bursiere. Chiar dacă știrile aruncă în față depășirea unor niveluri istorice realitatea pe care o observăm este aceea a unei oboseli a ascensiunii. Piețelor le este din ce în ce mai greu să-și justifice actualele valori. Economia nu și-a revenit! Vedem doar elemente izolate care aparent semnalizează reveniri. Din păcate acestea par a fi mai degrabă puseuri ciclice, neconfirmate de realitate.

Este greu de dat un diagnostic. Așa cum eu spun că elementele care semnalizează revenirea economiei sunt izolate, la fel de bine, un apologet al creșterii perpetue, ar putea să-mi răspundă că la fel de izolate sunt și semnele căderii. Așa se face că elementelor negative pe care le subliniez eu le pot fi contrapuse elementele pozitive care - cu siguranță - se pot vedea cu ochiul liber. Sunt cifrele creșterii economice americane anemice? Da, dar situația pare compensată de „veștile bune” de pe piața muncii. Se vede pe undeva o scădere a producției industriale? Da, dar poate fi compensată cu o creștere a exporturilor. Și iată-ne intrați într-o incertitudine și mai mare.

Desigur, pentru a-mi susține teoria voi spune că incertitudinea nu este decât aparentă. În cazul în care lucrurile funcționează bine în economie trebuie să existe o coerență a indicatorilor. Creșterile și scăderile nu sunt atât de importante, ci trendul acestora. Atunci când lucrurile merg bine, indicatorii se confirmă unul pe celălalt. Chiar dacă unul evoluează în teritoriu negativ, trendul său ar trebui să confirme evoluția pozitivă. În cazul nostru, avem de-a face cu un haos, în care cifre seci sunt aruncate pentru a susține un punct sau altul de vedere. Sunt însă aceste cifre coerente? Din totalitatea indicatorilor macro se poate spune cu certitudine că lucrurile merg bine? Personal cred că nu.

Acesta este motivul pentru care cred că ne aflăm în pragul unei corecții iminente. Risc să fac un pronostic: probabil căderea va fi situată între 20% și 25% față de nivelul actual. Acolo s-ar putea afla următorul „punct de echilibru” de la care am putea relua discuția. Sunt curios dacă această corecție se va face brusc, în 1-2 luni, sau vom asista la o traiectorie lentă de depreciere. Această „accelerație” este foarte importantă deoarece, în funcție de ea putem intui timing-ul mișcărilor viitoare.