Noua dezordine amoroasa

A-l parafraza pe Bruckner în titlul unei postări de blog le poate părea unora excesiv. Cum însă subsemnatul nu-l prea are la suflet pe plicticosul, neinspiratul şi total neoriginalul franţuz, vom trece în plan secund pretinsa lipsa de respect. Voi specifica însă că efectiv nu am găsit un alt titlu mai sugestiv pentru evenimentele despre care vom vorbi în continuare.

Dată fiind lungimea la care ar fi ajuns articolul anterior, am preferat să prezint în articole separate şi alte elemente care susţin afirmaţiile deja făcute. N-o fac pentru a plictisi ci doar pentru a le demonstra celor care încă trăiesc din sloganuri că realitatea arată altfel. Lumea se schimbă şi se schimbă radical!

America e praf

Hotărât lucru, secolul XX a fost unul eminamente american. Când o ţară e capabilă să exporte o criză în toată lumea, când intervenţia sa se dovedeşte decisivăm într-un război mondial, e clar că avem de-a face cu o superputere. Aceasta a fost America, acesta a fost liderul lumii.

Probabil, după afirmaţiile anterioare mulţi vor fi tentaţi să zâmbească observând o neconcordanţă între titlu şi primul paragraf. Păi cum să moară America atâta timp cât criza pe care o simţim şi care ne ustură e pornită de la ei? Şi cum să fie moartă atâta vreme cât orice război am avea SUA reprezintă forţa decisivă. Lucrurile sunt limpezi, nu-i aşa? Pentru cei cu certitudini articolul se încheie aici. :-)

97% posedat