Lovitura de stat si de la capat

Atunci când ai de-a face cu prea multe coincidenţe e bine să deschizi ochii deoarece coincidenţa nu prea face parte din natură. Cei mai radicali ar spune că, în realitate, coincidenţa nu există, orice asemănare(sau rimă) fiind semn al unei intervenţii arbitrare.

Scena noastră politică este de-a dreptul explodată. Evenimentele recente au depăşit „linia roşie” aruncându-ne într-o realitate periculoasă. Suntem într-un punct extrem de critic de la care, mi-e teamă că, întoarcerea la realitate e imposibilă. Deja am alunecat de pe o pantă periculoasă pe care singuri am acceptat-o. Acum, în cădere liberă fiind, nu prea mai putem face mare lucru. Doar să privim şi să apreciem spectaculozitatea bubuiturii.

Coincidenţa dintre punerea sub acuzarea a lui Ponta şi depunerea moţiunii de cenzură de către opoziţie a fost observată de toată lumea. N-are sens să mai insist asupra ei deoarece prostia celor care au gândit această „operaţiune subtilă” e deja de necomentat. Pur şi simplu te lasă fără cuvinte. Mai interesant e că unii fraieri se minunează că nu sunt susţinuţi, ca în alte dăţi, de „actorii” preferaţi: ambasadele, ioropenii s.a.m.d. Ei bine, dragilor, nu cred că o veţi vedea deoarece e greu să intri într-o asemenea mizerie fără să te şifonezi grav(sau poate sunt eu naiv şi nu mai contează că eşti murdar atâta timp cât toată lumea îţi admiră curata cămaşă de un alb impecabil).

Lovitura de stat instrumentată în 2012 de băsescu şi ai lui a lăsat urme urâte. Episodul „erata” e doar vârful unui munte de mizerie care începe aici şi se termină prin marile cancelarii ale lumii. Redeschiderea dosarului a avertizat discret pe multă lume că lucrurile sunt ştiute şi, în funcţie de „amplitudinea” anchetei s-ar putea ca mizeria de-atunci să iasă la suprafaţă. De-aceea tac toţi muţi şi se fac că ploaie(sic!).

Însă mai este o coincidenţă pe care pare a nu fi observat-o nimeni. Episodul juridic al premierului mai coincide cu ceva, anume cu lansarea titlurilor de stat către populaţie. Este prima dată după o groază de vreme când România se împrumută la proprii cetăţeni. Din punct de vedere teoretic, emisiunea ar trebui să canalizeze ceva bani către stat. Pentru omul simplu care vrea o alternativă la păstratul banilor acasă, emisiunea de titluri de stat este ideală. Banii sunt garantaţi 100% şi, în cel mai rău caz, cel puţin iei înapoi cât ai avut, nu mai puţin. 

De la acest punct încep cu adevărat marile semne de întrebare. Până când Vâlcov nu a spus că urmează să renunţe la colaborarea cu FMI nu l-a întrebat nimeni de sănătate. Imediat însă după ce a scăpat porumbelul la o emisiune a apărut „revelaţia” ticăloşiei lui Vâlcov. Nu vă miroase a coincidenţă? Să mergem mai departe. 

Totuşi, emisiunea de titluri de stat reprezintă un mizilic de o sută de milioane care, e drept, poate fi mărit. Dar cu cât poţi mări o ofertă iniţială de o sută de milioane? Cu 10%, 20%? Cu 50%? Hai să mergem la maxim şi să presupunem că ar fi mărită cu 100%. Tot ar fi un mizilic de doar două sute de milioane. Pe cine-ar deranja?

Ei bine, de-abia de-aici începe povestea. Datoria externă a României nu este mare. Ţara are capacitatea de a se împrumuta integral de la propria populaţie, fără a face eforturi spectaculoase. Cu alte cuvinte, nu e deloc greu să fim independenţi din punct de vedere financiar. Însă, fără un parteneriat aşa de strâns cu „instituţiile internaţionale” s-ar mai putea bate cu pumnul în masă? Ţi-ar mai putea călca apăsat în Parlament plăvanul ăla obez pentru a dicta punctul oficial de vedere? Ar mai putea fi combătuţi eficient politicienii care ar avea tupeul să pronunţe chestii oribile gen „interesul naţional”, „independenţă” s.a.m.d.? Desigur, răspunsul este nu.

Din această perspectivă lucrurile sunt limpezi. României i s-a asigurat un viitor măreţ: control prin îndatorare externă, populaţie sărăcită în numele „stabilităţii” şi o economie controlată total de lorzii stăpânirii externe. În acest fel, orice eretic întâmplător apărut pe firmament poate fi eliminat rapid şi fără eforturi deosebite. Viitor de aur ţara noastră are!