marți, 29 septembrie 2015

Ce face Rusia în Siria?

Iniţial a fost un zvon. Nu existau dovezi, dar se discuta discret despre creşterea activităţii militare a Rusiei în Siria. Apoi au început să fie publicate imagini neclare. Pentru publicul larg n-a însemnat mare lucru. De multe ori, imaginile din satelit nu pot fi descifrate de către orice novice. Doar cei care au ochiul experimentat ştiu exact ce reprezintă o anumită schimbare într-o fotografie luată de sus. 

N-a trecut mult timp până când Rusia a anunţat oficial că aprovizionează armata lui Bashar al-Assad. Apoi a început scandalul închiderii spaţiului aerian. Pur şi simplu, avioanelor ruseşti de aprovizionare li s-a interzis trecerea spre Siria de către Bulgaria, Turcia şi Grecia. O acţiune mai mult propagandistică deoarece exista alternativa utilizării culoarului care trece pe deasupra Iranului. Acum, prezenţa militară masivă a Rusiei în Siria este o realitate. Întrebarea care persistă pentru mulţi este ce face acolo şi, mai ales, de ce s-a mutat confruntarea ruso-americană în Siria.

Logica ne spune că, în primul rând, Rusia îşi apără baza militară de la Tartus. Este singura zonă de prezenţă a armatei ruse din afara teritoriului naţional şi are o importanţă covârşitoare pentru monitorizarea Mediteranei. Rusia, pur şi simplu nu poate renunţa la Tartus. Prezenţa ei acolo este dependentă de regimul lui al-Assad. Actualul preşedinte al Siriei, la fel ca şi tatăl său, a dovedit loialitate faţă de Rusia. Este unul dintre motivele pentru care Rusia nu va accepta niciodată un scenariu gen Saddam Hussein sau Gaddafi pentru al-Assad.

Ceea ce surprinde este faptul că actualele mişcări de trupe şi armament de pe teritoriul sirian nu au ca bază Tartus, ci Latakia, o localitate situată la 80 de kilometri spre nord, în apropierea graniţei cu Turcia. Din punct de vedere practic, Rusia şi-a deschis o a doua bază militară în Siria, fix sub ochii americanilor. Mai mult, prin această deplasare de armament şi trupe, ruşii controlează toată ieşirea la mare a Siriei. Astfel, situaţia din teren se prezintă destul de bine pentru al-Assad: zona litorală este securizată de ruşi, iar zona de graniţă cu Libanul(incluzând aici şi capitala Damasc) este securizată de armata siriană împreună cu Hezbollah. 

La ora actuală planurile ruso-siriene sunt cât se poate de limpezi. Cel mai probabil, următoarele lupte vor viza linia strategică Aleppo-Raqqa, linie care însă, pe lângă Statul Islamic, presupune eliminarea opoziţiei înarmate oficial de americani. În cazul în care armata siriană susţinută de Rusia va reuşi ocuparea Raqqa, Statul Islamic va face implozie. Armatele sale nu vor mai putea fi aprovizionate „pe şuştache” via Turcia şi, în acelaşi timp, nu-şi vor mai putea vinde petrolul. De asemenea, oraşul permite şi recâştigarea constrolului asupra celei mai importante surse de ... apă. Practic Raqqa este în acest moment localitatea cheie pentru recâştigarea controlului asupra teritoriului Siriei.

De-aici lucrurile devin cât se poate de interesante. Armata siriană va avea de luptat cu triburile kurde care au ocupat nordul ţării. Teoretic, Turcia ar trebui să fie de partea lui al-Assad deoarece îi uneşte interesul distrugerii armatei kurde. De-aceea e posibil ca, pe măsură ce armata Siriei câştigă teren, turcii să se concentreze pe fragilizarea poziţiilor kurde.

În toată această confruntare ruşii au jucat ca la carte. Ei nu colaborează cu teroriştii şi se află în Siria legal, bazându-se pe Carta ONU(ajutor militar acordat pe baza cererii guvernului legitim al ţării). Nu luptă la sol, dar controlează total zona de intelligence în zonă. În plus, au reuşit punerea la punct a unei platforme informaţionale între Siria, Irak şi Iran în ceea ce priveşlte ISIS. Cu ajutorul militar şi bazându-se pe specialiştii ruşi, Bashar al-Assad a renăscut. În cazul în care reuşeşte recâştigarea teritoriului, poate accepta orice fel de scenariu deoarece el se confundă cu pacea, iar adversarii săi cu războiul. De asemenea, nu trebuie uitat că o mare parte dintre opozanţii săi s-au transformat în imigranţi clandestini şi nu au nici cea mai mică intenţie de a se întoarce în Siria. Însă, pregătiţi-vă să fiţi surprinşi: s-ar putea ca, după terminarea confruntărilor, Rusia să fie cea care să propună o îndepărtare a lui al-Assad de la putere. Vi se pare ciudat? Hai să continuăm şirul logic pentru a înţelege cum stau de fapt lucrurile.

Există şi o altă logică legată de prezenţa ruşilor în Latakia. Al-Assad provine din Kalbiyya, un trib localizat în zona de coastă. Practic, trapezul desenat de Tartus(graniţa libaneză), Latakia(graniţa turcă), Idleb şi Homs(aici sunt ceva probleme!) reprezintă, în mare, teritoriul acestui trib(şi al altora aliate). În cazul puţin probabil în care al-Assad ar fi victimă a unei lovituri de stat, această zonă îşi va proclama independenţa şi va forma rapid un nou stat. Stat care a existat în trecut, sub mandatul francez, cu denumirea de Statul Alawit. Este de menţionat că, în prezent, tot aici se pregăteşte linia de succesiune pentru al-Assad.

Dacă armata siriană va recâştiga controlul graniţelor, este foarte probabil ca Rusia să susţină o tranziţie paşnică sub conducerea lui al-Assad, pentru a îndepărta orice suspiciune referitoare la susţinerea unui preşedinte care a ucis civili. Acesta ar urma să cedeze treptat puterea şi să accepte alegeri libere. Însă, cine este nebun să lase totul din mână ştiindu-se fragil în ceea ce priveşte numărul de morţi din actualul război civil? Cel mai probabil, soluţia aleasă va fi una care a fost aplicată chiar în vecinătatea ţării. După nebunia din Libanul anilor 80, pacificarea a constat, între altele, în graţierea tuturor părţilor implicate şi resetarea de la zero a ţării. Probabil o asemenea soluţie se va găsi şi în Siria, iar al-Assad, după ce va fi făcut tranziţia spre „democraţie”, se va „pensiona” în zona tribului său sub protecţia Rusiei.

E surprinzător cum, de pe poziţia de outsider, Rusia se repliază. La ora actuală, SUA se află într-o situaţie limită. Nu are nicio justificare pentru acţiunile sale, dovezile care o leagă de ISIS sunt din ce în ce mai vizibile, iar toată tevatura din Orient riscă să se întoarcă împotriva sa. Neoconservatorii, cei care conduc de facto politica externă a SUA, au găsit în Orient playground-ul ideal pentru a-şi pune la punct viziunea: războiul perpetuu, surd şi inutil. Realitatea este că, dincolo de propagandă, ceea ce se întâmplă în nordul Africii şi Orientul Apropiat este strict punerea în aplicare a liniilor directoare ale politicii SUA. O politică pe care ei o consideră excelent de aplicat la scară globală. Şi aceasta strict pentru a asigura supremaţia SUA.

Ceea ce urmează e greu de intuit. Şi aceasta chiar dacă sunt mulţi cei care au impresia că evenimentele vor fi liniare. Declarativ, Rusia joacă rolul mediatorului, al statului cerebral care caută să pacifice. Americanii îşi umplu gura cu democraţie şi corectitudine politică şi dau drumul liber zoaielor propagandistice. În realitate fiecare-şi vede de propriile interese şi, în final, n-ar fi exclus ca toată încleştarea să se dovedească a fi fost din nou o banală înţelegere între părţi.

10 comentarii:

  1. Pe "surse", si Saddam dar si Gaddafi au propus licuriciului o capitulare amiabila pentru a scapa "scenariului Ceausescu" dar amandoi au fost refuzati. Sunt convins ca si al-Assad ar fi renuntat de mult la putere daca i se garanta o retragere linistita, gen Gorbaciov. Dar probabil a fost si el refuzat, licuriciul avand alte planuri pentru el, mai sangeroase. Al-Assad lupta azi pentru supravietuire, nu pentru putere, si probabil rusii l-au asigurat ca ramane in viata.

    De remarcat abilitatea rusilor de repliere si lupta pe mai multe fronturi, asta in timp ce au fost atacati brutal la nivel financiar si mediatic de catre licurici cu aliatii europeni. Ieri erau "la un pas de colaps", azi Putin negociaza cu Obama de la egal la egal. Mi-e teama ca iar n-o luam de la rusi ca dupa WW2 cand *escu maresalul a facut exact ca *escu matelotul.

    *constrolului

    RăspundețiȘtergere
  2. "Ceea ce urmează e greu de intuit."
    De aceea ne mai dă și Dumnezeu câte un indiciu prin sfinții lui.
    Părintele grec Paisie Aghioritul(1924 - 12 iulie 1994), recent canonizat: "Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp dupã atacul turcilor si rusii îi vor lovi pe turci si îi cor cãsãpi. Asa cum rupi o coalã de hârtie tot asa va fi sfâsiatã Turcia."
    "Fratele l-a întrebat pe Stareţ despre evenimentele din Serbia şi, printre altele, acela a spus: - Europenii acum, de dragul turcilor, fac independente regiunile populate de musulmani (Bosnia şi Herţegovina). Dar văd că Turcia va fi divizată într-un mod nobil: se vor răscula kurzii şi armenii, iar europenii vor cere independenţa acestor popoare. Îi vor zice atunci Turciei: v-am făcut un serviciu acolo, acum în acelaşi mod trebuie să obţină independenţa kurzii şi armenii. Astfel Turcia va fi împărţită într-un mod "nobil".
    "„Nu te nelinişti, fiul meu, eu voi pleca în curând, căci toţi suntem trecători, dar voi privi de sus Turcia se va împârţi în trei-patru părţi. Deja a început numărătoarea inversă. Noi ne vom lua ţinuturile noastre, armenii pe ale lor, iar kurzii pe cele ale lor."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. fii, omule, serios...daca o dai cu Dumnwezeu si cu "sfinti" , nu ai cum fi credibil pt niste oameni instruiti...ce au staretii cu politica internationala si cu soarta Turciei??in fine, daca staretii sunt Greci, acestia au un off vechi pe Turcia, si declaratia e mai mult un wishfull thinking sau cum s-o zice

      Ștergere
    2. Nu ar fi bine ca niste "oameni instruiti" sa stie a scrie corect romaneste? Limitele dvs sunt infioratoare. De fapt nu ma mira. Om "instruit": adica condus, directionat, limitat. Dar chiar si un om "instruit" ar trebui sa-si dea seama ca e vorba de o profetie, care incet-incet, pare sa se adevereasca.

      Ștergere
  3. O propunere la solutia Siriana, un articol interesant, http://foreignpolicy.com/2014/12/18/syria-assad-ceasefires-surrender-nir-rosen-hd-centre-report/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca Assad nu e ajutat de rusi, Siria o sa pateasca fix ce a patit Irakul: Assad casapit, tara distrusa in razboi civil prelungit. Si apoi "reconstruita" de corporatii americane.

      Ștergere
  4. Asteptam aceasta analiza demult...interesant este că s-a mai redus prezenta anonimilor ce varsă lături rusofobe pe aici...cred că s-au dus pe US EMBASSY să ridice omagii acolo...excelenta analiza...

    RăspundețiȘtergere
  5. Un singur lucru imi vine in minte dupa citirea acestui articol ,si anume asta: http://trenduri.blogspot.ro/2015/07/timpul-disperarii.html .
    Acum fix 3 luni speram sa nu fie decat o afirmatie pesimista,acum ,dupa 3 luni,mi se pare ca timpul tine sa o ia razana,si as vrea sa-l dilat oricum si oricat,ca sa nu ajung sa constat ca au trecut cele 4 luni de cand a fost scris articolul.Acele 4 luni de atunci ,se prefac acum intr-un dead-line din ce in ce mai infiorator,care ne alearga intr-o cursa infernala si pare ca va reusi in orice moment sa ne ajunga din urma ,sa treaca peste noi si sa ne si intreaca,lasand in urma doar dezastru si multa disperare iar la linia de sosire, iminenta intoarcerii in secolele 15-16(pe la debarcarea lui Columb,p-acolo).Poate ca nici n-ar fi chiar asa rau pt omenire,poate ca asta va fi chiar sansa unui noi inceput...
    Nici nu stiu daca ar trebui sa va felicit pt articole,dar o fac,pt ca premiat trebuie meritul,nu rezultatul.Cu drag,Roberta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Este cu vaca, ca întotdeauna.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)