Marea luptă

Un băiat de la „Project Veritas” intră în maţele giganţilor media din SUA pentru a investiga care-i treaba cu infruenţa rusă asupra lui Trump. Ceea ce a iesit, filmat cu camera ascunsă, este de râsul curcilor. Viermii care mişună prin instituţiile media americane sunt cu toţii conştienţi că întreaga „afacere Rusia” e doar o făcătură şi că singura realitate în toată povestea asta este forţa repetiţiei.

E demonstrat în psihologie că atunci când îi repeţi cuiva, pe mai multe canale, aceeaşi aberaţie, indiferent cât de gogonată ar fi, aceasta capătă la un moment-dat o valoare de adevăr. Un alt experiment(oarecum legat de cel anterior prezentat) este cel lui Serge Moscovici, în care se demonstrează cum o minoritate gălăgioasă şi unită reuşeşte să influenţeze majoritatea chiar şi atunci când susţine opinii clar aberante.


Iată două tehnici folosite din plin pentru controlul masei de vite cretinizate. Prin repetiţie şi falsă gălăgie a unei minorităţi compacte a fost deturnat referendumul pentru demiterea lui băsescu, prin falsă gălăgie şi repetiţie a fost impus preşedinte Iohannis(scandalul votului în străinătate), prin falsă gălăgie şi repetiţie au fost scose vitele-n stradă în cazul Ordonanţei 13. Îţi dai seama ce forţă au aceste tehnici doar văzând cretinii tefelişti care-şi afişează cu mândrie pozele de pe la protestele de-atunci, fără să se ruşineze c-au fost doar o masă de manevră, un cârd de gâşte sau o gloată de oi. Argumentele raţionale precum constituţionalitatea Ordonanţei constatată de către CCR, dezincriminarea totală a abuzului în serviciu ca urmare a abrogării Ordonanţei, etc., pier în faţa adeziunii voluntare la marea masă a oilor vizibile.

Acelaşi lucru se face în SUA(şi cam peste tot în Occident) unde stânga radicală impune o logică tembelă, bazată strict pe minciuni. S-a ajuns într-un asemenea hal încât instituţiile care practică deşănţat manipularea, care ridică la rang de deontologie profesională fabricarea ştirilor false să „lupte” împotriva a ceea ce ele denumesc „fake news”, adică al adevărului. Nu-mi dau seama dacă inversarea realităţii este doar un experiment la scară planetară sau doctrina politică a „noii lumi”. Ceea ce însă se vede limpede este că a te păstra întreg la cap devine din ce în ce mai greu.

Dacă în SUA lucrurile s-au schimbat oarecum în urma alegerii lui Trump, în Uniunea Europeană „realitatea inversată” este în continuare politica oficială, ghidată fiind de către Germania - făcută peste noapte anti-americană - şi Franţa, unde tocmai a fost impus candidatul teleghidat al noii lumi şi partidul său făcut din nimic.

Lupta care se dă acum în lume este una tragică între adevăr minciună, între normal şi anormal. Tabăra ticăloşită a stângii radicale are coerenţă şi un exerciţiu doctrinar exersat cu străşicie în ultima sută de ani. N-o să vă las să vă iluzionaţi: de partea cealaltă a eşicherului e haos, liderii care ies în faţă sunt, de cele multe ori, nerelevanţi sau „exotici”. Avantajul ultimei tabere ţine de majoritatea sa absolută. Însă, aşa cum a dezvăluit Moscovici, majoritatea poate fi lesne detonată de către o minoritate coerentă. Ceea ce mă face să nu fiu atât de optimist în ceea ce priveşte rezultatul final al confruntării.

P.S. Întregul reportaj de care aminteam la începutul postării îl puteţi vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=jdP8TiKY8dE