Ce i-a adus iubitul la priveghi?

Un gigel despre care n-auzisem niciodată, după ce-a tras oarece prafuri pe nas, venă sau mai știe el pe unde, a luat-o pe arătură(la propriu) aproximativ un kilometru după care și-a găsit Nirvana în urma impactului cu niște copaci. Pe scurt acesta este deznodământul tragic, dar deplin previzibil, al individului despre a cărui existență nu auzisem până zilele trecute.


N-am absolut nimic cu el, cu modul în care și-a trăit viața, dar mi se pare că propaganda abjectă care se ia la trântă cu noi, cocoțându-se pe cadavru, e din ce în ce mai deranjantă. Nu știu dac-ați remarcat, dar subiectul predilect al ultimelor zile este iubitul victimei: ce i-a adus la priveghi, cum s-a îmbrăcat, ce mesaj a transmis și alte rahaturi propagandistice. Propaganda încearcă să-mi bage pe gât corectitudinea politică dusă la extrem, încearcă să mă înfigă trup și suflet în aberanta teorie de gen și alte atâtea acțiuni jegoase. Iar pentru asta nu precupețește niciun efort, n-are nici pic de rușine și, din păcate pentru cei care fug după fentă, n-are nici pic de pauză. Lucrează din plin, pe trei schimburi, pe orice nișă de comunicare.

Ce-ar trebui să înțelegem din moartea nefericitului ăluia? În primul rând că dacă ești ca el, cam ăsta îți este sfârșitul. Ai intrat în plasa consumului de droguri, ales-bules. Asta ar fi prima. Apoi, intră în scenă prietenii noștri mai vechi, porcurorașii. Ăia de la DIICOT au închis sau blocat, naiba mai știe, dosarul „Droguri pentru VIP-uri”. Individul proaspăt decedat a fost să dea cu subsemnatul în dosarul în cauză, dar, după ce s-a făcut puțin tam-tam, s-a pus batista pe țambal? De ce, tovarăși?

Chestia cu dosarul ăla pus la păstrare ar trebui să scoată lumea în stradă. Pentru că nenumărați „răzvani ciobani” pot ieși din cârciumile cu ștaif în care praful nu se șterge cu cârpa, ci se trage pe nas, și pot face victime nevinovate pe străzi. Un bețiv în prag de comă alcoolică e arici-pogonici pe lângă un tefeleu proaspăt ecstazy-at la bord. În fapt, prin protejarea marilor mahări ai drogurilor, prin închiderea dosarelor și trecerea sub tăcere a faptelor scandaloase, nu se face altceva decât să se atenteze la securitatea națională.

Imaginea pe care o văd e una crâncenă. Liceele noastre sunt bombardate cu droguri. Este la fel ca pe vremea proiectului MK-Ultra, în care jigodiile comuniste au inundat cu droguri psihotrope campusurile americane. Dacă intri într-un WC de liceu mai cu ștaif e imposibil să nu te împiedici de seringi aruncate pe jos sau să nu vezi câțiva „lideri ai elevilor” trăgând niște iarbă acolo. E un comerț la scară națională din care se scot bani frumușei.

V-ați întrebat cum naiba de intră atâtea droguri la noi? Are, fără doar și poate, legătură cu scandaloasa închidere a dosarului „Droguri pentru VIP-uri”. V-ați pus întrebarea cum e posibil ca într-o țară în care teroarea ascultării telefoanelor și a comunicațiilor a atins cote de neimaginat, niște băieți șmecheri să-și desfășoare fără jenă activitatea ultra-ilegală? Cum se face că într-o țară în care mai au puțin și te condamnă sub acuzația că „te-ai gândit să faci o infracțiune”, ăștia n-au nici pe dracu, iar „organili dă forță” se fac că nu-i văd? Mai mult, e de-a dreptul de râs: porcurorașii din dosarul amintit păreau deranjați de faptul că drogurile erau îndoite cu cofeină și paracetamol.

Hai să dăm cărțile pe față și să înțelegem care-i șmecheria: dacă tot jocul ăsta n-ar fi patronat de Securitate, n-ar avea nicio șansă. Și dacă CIA o face în SUA, nu văd de ce securiștii noștri n-ar face-o în România. Mai mult, dacă ăia de la CIA o fac acolo, bag mâna-n foc că pe la noi, în socoteala asta a apărut și-o puternică „componentă privată”, în sensul în care șmecherii își trag bani serioși din asta. Dovada e dată de faptul că, la noi, jocul e fără pierderi. Dacă prin Occiden din când în când mai prind pe câte-un nefericit pentru a arăta boborului că „organili e vigilente”, la noi lăcomia e atât de mare încât „băeții nu-și permite perderi”. De-aia n-auzi de capturi de droguri decât dacă ăia care le transportă sunt atât de prea proști încât le ia barca apă, inundând plajele cu pachete de droage. Așadar, la noi șmecherii nu-și permit nici măcar să sacrifice cantitatea aia „dă bun simț” pe care s-o arunce în ochii proștilor după modelul „Mircea, fă-te că lucrezi!”.

În fapt, dacă e să-nțelegem ceva din toată tragedia duduiului ăluia e faptul că și el, ca mulți alții, sunt victimele unei mafii patronate de băieții deștepți. Băeți care, în urma atentatelor nimicitoare la adresa poporului român, sunt pedepsiți cu pensii nesimțite, demne de Midas.