miercuri, 12 iunie 2019

IT și noua revoluție

Între anii 50 și 70, SUA a dedicat energii incredibile dezvoltării tehnicii de calcul și a tehnologiilor înalte derivate din aceasta. În zona comunistă a lumii, statele respective acopereau întârzierea printr-o industrializare rapidă. Când SUA a scos la lumină noua sa găselniță, statele socialiste au protestat deoarece tehnica de vârf, automatizarea extremă și robotizarea nu prea cadrau cu ideologia oficială. De partea cealaltă, aliații SUA, mai cu jenă, mai cu entuziasm(unii dintre ei) au început să adopte noile invenții. Ceea ce, în final s-a dovedit a fi o revoluție similară celei industriale.

Lipsa de viziune a socialiștilor i-a transformat în victime cam la fel cum statele musulmane au fost victima Revoluției Industriale. Scalabilitatea oferită de noile tehnologii a aruncat în derizoriu modelele economice rămase tributare vechii paradigme, astfel încât în anul de grație 1989 bula comunistă s-a spart zgomotos. Noile state răsărite au adoptat modelul american, dar asta nu le-a ușurat în niciun fel situația întrucât au devenit dependente tehnologic de SUA. Într-adevăr, tehnica de calcul și internetul s-au dovedit a fi instrumente care au îmbunătățit teribil procese altă dată greoaie și mari consumatoare de resurse. Însă, de fiecare dată când unul dintre marile state foste comuniste părea a se apropia tehnologic era efectiv șfichiuit de pe eșichier de vreo tehnologie americană revoluționară care apărea de niciunde. Mă rog, acel „niciunde” ar trebui căutat în cercetările fundamentale efectuate în perioada 50-70. 
Timpul a trecut și, încet și sigur, foștii comuniști s-au apropiat teribil de mult de lider. China a fost ajutată de externalizarea americană care urmărea menținerea în interiorul granițelor doar a cunoștințelor, restul proceselor - repetitive, poluante și consumatoare de resurse - preferând să le exporte către țările ieftine. Aceasta însă a însemnat un export de know-how către „subdezvoltați”. Mă rog, s-a considerat că o organizare de uzină sau o tehnologiile de optimizare a unor procese industriale nu-s atât de importante încât să rămână la nivel de secret de stat. Prost calcul, aș putea spune. Aceste elemente, alături de o întoarcere către cercetarea fundamentală au permis marilor state comuniste acoperirea diferențelor într-un timp record.

Să luăm ca exemplu Huawei. Colosul chinez a reușit să se strecoare rapid către vârful clasamentului mondial prin internalizarea și optimizarea tuturor proceselor. Atacul lui Trump asupra Huawei e generat de puterea extraordinară a colosului chinez care amenință superioritatea tehnologică americană. Atacul brutal arată slăbiciunea Americii. E greu de crezut că o asemenea lovitură din topor va avea efectul scontat, mai ales în condițiile în care tehnologiile americane nu mai sunt atât de „revoluționare” față de alternative. Nici în hard și nici în soft.

O altă tehnologie care mi-a atras atenția a fost cea a procesoarelor. Rușii se joacă în prezent cu propriile procesoare numite Elbrus. Când, prin 2017, rușii au prezentat calculatorul făcut în jurul procesorului Elbrus 4S, rivalii americani au izbucnit în râs întrucât, din punct de vedere tehnologic jucăria era cam cu vreo zece ani în urmă. Lucrurile însă n-au stat pe loc și observatorii care se hlizeau n-au înțeles că, de fapt, pentru Rusia era o revoluție. Reușiseră să formeze fundația pe care puteau construi independent tehnologii de vârf. Așa se face că „prostul” 4S a fost urmat de 8S, un procesor care-a mai acoperit din diferențe ajungând - din punct de vedere al tehnicii constructive - la vreo 4-5 ani diferență față de Intel. Impresionantă e însă arhitectura revoluționară - VLIW - care face ca procesoarele Elbrus să fie de 2-3 ori mai rapide decât alternativele Xeon de la Intel. Mai mult, partea de optimizare este efectuată - așa cum ar fi logic - la momentul compilării, astfel încât nu au nevoie de complexitatea arhitecturală a celor de la Intel. Rezultatul este un procesor cu performanțe remarcabile, chiar dacă este realizat cu penultima tehnologie constructivă(28nm). În prezent rușii lucrează la modelul 16S, programat să apară în 2021 și care, din punct de vedere tehnologic(al densității) se va apropia și mai mult de Intel. Însă, la capitolul performanțe diferențele vor fi și mai mari, iar asta în favoarea rușilor.

Probabil nu înțelegeți cu adevărat ce înseamnă asta. În primul și-n primul rând, rușii au în mână o tehnologie care elimină backdoor-urile plantate de NSA în produsele americane. Adică, pe această fundație pot construi computere sigure în domenii sensibile precum cel militar sau al statului. Modelul orientat către securitate se vede cel mai bine în partea grafică. Rușii au dezvoltat in-house partea de procesare 2D. Pentru 3D au fost nevoiți să importe tehnologie, însă, din rațiuni de securitate, procesarea 3D e efectiv izolată, comportamentele anormale fiind combătute prin interacțiunea sa cu computerul exclusiv prin interfața 2D. Cu alte cuvinte, un filtru suplimentar menit a izola tehnologia pe care n-o controlează.
E un exemplu despre cum pot fi acoperite diferențele tehnologice într-un timp extrem de scurt. Propriul procesor le-a deschis rușilor orizontul propriului supercomputer bazat desigur pe Elbrus. În termeni de eficiență energetică modelul rusesc e de-a dreptul revoluționar întrucât consumă mai puțin de 6% decât rivalii săi pentru aceeași cantitate de calcule. Arhitectural, de asemenea avem de-a face cu o revoluție a simplificării. Supercomputerul rusesc are practic o putere de calcul infinită deoarece în momentul în care ai nevoie de o putere mai mare de calcul, pur și simplu mai adaugi servere care se integrează perfect în arhitectură. 

Asistăm așadar la desprinderi tehnologice revoluționare ale celor care, până mai ieri, erau tributari marelui șef american. Practic acum se întâmplă ceea ce s-a întâmplat cu capitalismul: chiar dacă modelul industrial a apărut în Anglia, nu ei au rămas miezul lumii, ci acesta s-a mutat în SUA. La fel se-ntâmplă și-acum: SUA a generat revoluția IT, dar miezul va deveni, cel mai probabil, China. 

În mod normal, o criză de proporții care stă să apară, va statuta moartea definitivă a SUA și a politicilor sale, iar centrul de greutate al lumii se va muta rapid spre Asia. Americanii vor să combată asta provocând războaie peste tot în lume. Cam la fel cum făceau rușii prin anii 80.Sfârșitul istoriei comunismului rusesc îl cunoașteți. Urmează sfârșitul istoriei capitalismului american.

10 comentarii:

  1. Cateva remarci:
    1. Procesorul e bazat pe setul de instructiuni si arhitectura SPARC (un set de instructioni dezvoltat se SUN - companie americana). In 2010 SUN a facut OpenSource designul procesoarelort T1 -https://www.oracle.com/technetwork/systems/opensparc/opensparc-t1-page-1444609.html
    2. Rusia nu are o fabrica care poate sa produca procesoarle de aceea le fac la TSMC
    3. Litografia curenta e la 7nm - de 4 ori mai densa decat cei 28nm
    4. VLIW exista din nii 90 dar oricat s-au straduit sa faca compilatoare bune pentru ele nu s-a prea reusit (Vezi cazul HP PA-RISC)

    Ca geek wow factor insa, da, misto procesoare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Și sistemul de operare e un Linux. Nu înțeleg care-i problema. Trebuia început de undeva. :)
      2. E o deficiență, într-adevăr, dar nu una care nu poate fi acoperită.
      3. Da. Mea culpa.
      4. Rușii au trecut peste „complexul” ăsta. În prezent rulează bine de tot aplicații militare, meteorologice & medicale. Cam ceea ce au nevoie pentru securitatea națională. Deocamdată.

      Ștergere
    2. FX-urile AMD sint in 32 nano. Si?! Sint f bune si-ti poti rezolva orice probleme cu ele. Intel are probleme cu 10 nano de ani de zile, iar tehnologia actuala este la 14 nano. Intel era, in 2014, la 22 nano, asa ca 28 nu este cine stie ce decalaj.

      Ștergere
    3. 1. Arhitectura orginala Elbrus 2000 a Moscow Center of SPARC Technologies n-are nimic de a face cu SPARCul lui SUN. Procesorul are 2 moduri de lucru: VLIW si emulare x86 (similar cu Crusoe al Transmeta).
      Inca din vremurile sovietice a fost dezvoltat un microprocesor original pe 32biti (Kronos), bazat pe Lilith (16biti, N. Wirth).
      URSS/Rusia are capacitatea intelectuala necesara pentru a dezvolta atat HW cat si SW performant.
      2. Rusia are tehnologia semiconductoare suficient de dezvoltata, pentru a produce procesoare intern, chiar daca nu este la fel de eficienta economic - pentru domeniile sensibile (de ex. militar) costurile de productie mari/capacitati de productie reduse nu reprezinta un impediment major.
      Pentru piata civila, pot fi oricand folosite capacitati de productie externe (de ex. Xilinx produce tot la TSMC).
      3. O litografie mai fina nu reprezinta un avantaj major (pe langa problemele din ce in ce mai ridicate ale electromigratiei si reducerea corespunzatoare a duratei de viata). Da, pot fi inghesuite mai multe tranzistore pe aceeasi suprafata, ceea ce duce la 2 posibilitati in esenta: a) pastila mai mica a procesorului (cost mai scazut per unitate, la aceeasi performanta) b) nuclee mai multe/cache-uri mai mari pe pastila semiconductoare (performanta mai ridicata pe aceeasi suprafata). Avantajul este in principal economic (costuri de productie mai mici/profit mai mare)
      4. PA-RISC nu a fost un procesor VLIW. El a fost dezvoltat de HP in anii '80 pentru a unifica gama existenta de produse (x86, 68k (16/32biti seria 300), procesor propriu SoS (16biti seria 200), FOCUS (32biti seria 500). Precision Architecture (PA)-RISC a evoluat de la 32biti la 64biti in anii '90 in cateva etape.
      Urmasul comercial al PA-RISC a fost Itanium (IA-64, ulterior impreuna cu intel), care a implementat o arhitectura derivata din EPIC (varianta VLIW) a HP, dezvoltata in paralel cu PA-RISC in incercarea de a ocoli limita de o instructiune pe ciclu a RISC. Itanium a fost o tentativa de a patrunde masiv pe piata x86 cu o arhitectura pe 64biti, dar a fost un mare fas dpdv economic (emularea x86, care reprezenta marea masa a SW existent, fiind mult prea lenta, procesorul fiind luat in deradere ca Itanic). AMD le-a "luat fata" cu x86-64. Itanium a avut succes relativ de piata doar in inlocuirea sistemelor PA-RISC, Alpha, MIPS.
      VLIW este folosit cu mare succes in seria DSP C6000 a TI.
      Rusii au capacitatea de a invata si din greselile altora, nu numai cele proprii, astfel incat prevad ca Elbrus va avea succes.

      PS: Softisitii (vestici) din ziua de azi au dezvoltat aproape la perfectiune arta de a consuma resursele HW disponibile cat mai aprope de 100%, din ce in ce mai ineficient.
      PS2: "Expertii" ar trebui intai sa se documenteze inainte de a debita bazaconii.

      Ștergere
  2. Nu sunt argumente solide pentru care se canta prohodul SUA, mai degraba o rebalansare de forte, de ce o lume multipolara in domeniul tehnologic nu e posibila?
    De va fi multipolara, SUA va trebui sa renunte la o parte din practicile de spionaj tehnologic ceea ce va fi foarte benefic petru lume. Dar de aici si pana la prabuselnita SUA e cale lunga asa vad eu.
    Ok va reduce capitalizarea Intel la jumate de exemplu dar nu va insemna sfarsitul.


    RăspundețiȘtergere
  3. Ce razboaie a facut URSS-ul in anii '80?
    Ei au fost chemati in Afganistan nu au inventat pericol de arme nucleare ca SUA.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca exista anumite exagerari. Nu cred ca procesorul rusilor e prea aproape zona procesoarelor comerciale actuale.

    In mod cert procesorul are o utilitate enorma pe o zona de nisa: aplicatii militare si industriale. Procesoarele comerciale lucreaza cu un set de aplicatii foarte variat care ruleaza simultan. In cazul rusilor ei au nevoie de un procesor care sa rezolve un set limitat si clar definit de task-uri. Pentru aplicatii mai complexe probabil ca folosesc mai multe procesoare si au solutii de programare distribuita. In plus banuiesc ca procul e rezistent la medii de lucru extreme: temperaturi extreme, socuri, interferente electromagnetice. Iar marea calitate e ca nu are gauri de securitate ce ar putea fi exploatate.

    Subiectul atins cred ca atinge o mare problema legata de mentalitatea romaneasca. Romanii sunt convinsi astazi ca e mult mai bine sa strangi suruburi la Mercedes decat sa ai curajul sa proiectezi o masina cap coada.
    Si in plus ne dam si superiori la fraieri. Noi stim care e treaba si ca nu se merita ca suntem destepti. Ailalti is prosti asuda si tot nu le iese.

    Mentalitatea asta desi pare smecherie e gaunoasa. Pe termen scurt esti smecher pe termen lung insa ailalti vor reusi macar o parte din ceea ce si-au propus in timp ce noi ramanem cu lozincile.

    RăspundețiȘtergere
  5. Rusii sunt aproape zero la orice. Daca se duce Putin, ma indoiesc ca va mai fi ceva de ei dupa.
    Nici de la chinezi nu e mare speranta la ce demografie au. S-ar putea ca ei sa fie si generatorul urmatoarei crize.
    Poate alti asiatici sa surprinda...

    RăspundețiȘtergere
  6. Totusi, cine i-a invatat pe chinezi (Taiwan, Hong-Kong) microelectronica? Acum zeci de ani. Cine a fost asa de curajos sa investeasca atunci, acolo. De ce acolo, in coasta Chinei? Nu era mai normal sa faci microelectronica cu elvetienii, de exemplu, oameni care stiau ce e finetea tehnica de sute de ani...?

    RăspundețiȘtergere
  7. SUA au avut avantajul major ca teritoriul national a fost lipsit de distrugerile care au afectat majoritatea celorlalti combatanti dupa 2RM, intreaga industrie ramanand neatinsa, pe langa impunerea dolarului ca unica moneda in tranzactiile internationale post Bretton Woods.
    Puterile europene si asiatice au avut infrastructura economica si industriala grav afectata, cat si pierderi majore de populatie. Cea mai afectata a fost URSS, care a pierdut majoritatea partii europene a teritoriului in operatiunea Barbarossa, cat si aproape o treime din populatie pana la sfarsitul razboiului. Reparatiile primite de la puterile invinse (RDG, Ungaria, Romania) au mai compensat o parte din pierderi, dar embargoul impus de puterile apusene, in special asupra tehnologiilor avansate, au fortat blocul estic sa le dezvolte independent, partial si prin spionaj tehnologic.
    Calculatorul digital modern n-a fost dezvoltat in SUA, asa cum se crede in general, ci in Germania interbelica si in primii ani ai 2RM. Konrad Zuse a construit primul sau calculator (electromecanic) Z1 in casa parintilor, acesta fiind (aproape) functional in 1938. Dupa incorporare in 1939, Zuse a construit o versiune imbunatatita Z2 cu fonduri guvernamentale, acesta fiind functional in 1940. Urmatorul calculator Z3 este primul care satisface criteriile de a fi Turing complet. De aceea Zuse este parintele calculatorului digital modern. Z4, a carui constructie a inceput in 1942, a fost terminat doar dupa incheierea ostilitatilor.
    In ceea ce priveste blocul comunist, este falsa impresia ca ar fi fost neglijata tehnica de calcul. Dupa perioada stalinista, partidul comunist sovietic chiar a incurajat dezvoltarea sa. In URSS primul calculator universal programabil MESM (МЭСМ) a fost functional in 1950, In RDG OPREMA in 1955, iar in RPR CIFA-1 in 1957. Romania a fost avansata in tehnica de calcul, ajutata si de cooperarea cu vestul in perioada ceausista inainte de anii '80, calculatoarele romanesti reprezentand unul dintre exporturile de succes. RDG a fost cea mai avansata din blocul estic in tehnica de calcul si electronica in pofida embargoului vestic, fiind chiar primii pe plan mondial care au produs (in cantitati mici) cipul de memorie dinamica de 1Mbit.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)