Propaganda

Partea proastă a propagandei este aceea că, în relația cu ea, de fiecare dată te trezești prea târziu. E un fenomen pervers care te hipnotizează atâta timp cât e nevoie, până faci acțiunea. După ce ți s-a luat consimțământul, devii inutil, neinteresant. De obicei atunci te trezești și-ți dai seama ce prostie ai făcut.


Propaganda face parte din viața noastră de zi cu zi. Ți-ai cumpărat pastă de dinți? Dar săpun? Dar spumă de ras, hârtie igienică, suc, zahăr, făină s.a.m.d. Câte dintre aceste produse pe care le cumperi sunt „branduri” pe care le achiziționezi „pentru că sunt superioare celorlalte”? Și câte le cumperi „pentru că nu sunt branduri”, în condițiile în care ele sunt tot branduri, dar de o altă factură. Scanându-ți zilnic plasa de cumpărături poți înțelege cam cât de mare e dependența ta față de propagandă.

Spuneam că te prinzi c-ai fost supus propagandei prea târziu. Hai să ne gândim, de câte ori ai dat fuga la farmacie să cumperi o pastilă minune despre care știai că-ți rezolvă vreo problemă de sănătate? În final te-ai prins că nu-ți rezolvă nimic, dar, ghinion, era prea târziu! Deja plătiseși tributul către producător, iar singura lui preocupare era să găsească alt fraier. În cazul tău, de-acum puteai să te prinzi că oricum nu mai conta. Acesta este și motivul pentru care, atunci când te-ai dus să cumperi pastila minune, farmacistul ți-a spus că are o ofertă specială: dacă iei două cutii, pe-a doua o poți lua la jumătate de preț. Și-ai luat-o, făcându-l astfel pe producător să zâmbească superior întrucât ți-a tras o țeapă și jumătate.

Mulți se întreabă cum naiba pot să lupte cu aceste forțe înfiorătoare, cum te poți menține normal într-o lume nebună. În cazul pastilelor ar trebui să ne fie destul de simplu dacă am porni de la câteva constatări de bun simț. Prima - și cea mai importantă - ar fi aceea că nu suntem nemuritori, că, în ciuda pastilelor, a dietelor sau a modului de viață, finalul e același pentru toată lumea. Așadar, e clar că indiferent cine-ai fi tot „o să dai colțul”. Apoi ar mai trebui să știi că dacă ar exista pastile minune lor nu ar trebui să li se facă publicitate. Pur și simplu puhoiul de oameni care-ar vrea să le cumpere ar fi atât de mare încât producătorul ar avea cu totul alte probleme. Spre exemplu n-ar ști cum să facă să-și mărească linia de producție astfel încât să răspundă solicitărilor. Dacă ai fi făcut acest raționament și dacă, în paralel, ai mai fi întrebat și-un medic, poate că per total ai fi ieșit infinit mai ieftin.

Nu trebuie să uităm că în paragraful anterior am dat ca exemplu strict un domeniu. Însă propaganda ne tembelizează în absolut toate domeniile vieții: de la covrigii de pe stradă până la chestiuni abstracte, intime sau costisitoare. Peste tot e propagandă. Știai că sucul de portocale este atât de sănătos deoarece la un moment dat a existat o supraproducție de portocale și, pentru a-i face pe americani să cumpere mai mult, a fost promovat „efectul binefăcător” al acestui suc. La fel s-a întâmplat și cu morcovii. În timpul Războiului, Anglia s-a trezit cu o supraproducție, iar Guvernul a început o propagandă deșănțată luându-i ca exemplu pe piloți care, chipurile, se comportau atât de bine noaptea și-și ocheau cu precizie țintele datorită acestui suc.

Prin zonele noastre există numeroase „rețete de sănătate” pe bază de oțet. Dacă le strângi ai impresia c-ai dat peste un real panaceu. Puțini știu că toată inflația de rețete pe bază de oțet a apărut într-un an când tuturor producătorilor de vin din Moldova li s-a oțetit băutura. Având tone de oțet în ogradă s-au apucat să laude capacitățile terapeutice ale acestuia.

La americani s-a întâmplat ceva și mai crâncen pentru sănătate. Confruntați cu procese din cauza deversării masive de fluor în râuri, producătorii de aluminiu s-au strâns pentru a pune la cale o ticăloșie fără margini. Au găsit un individ care, în urma unor experimente numai de el știute a ajuns la concluzia că fluorul face bine dinților. De-atunci există pasta de dinți cu fluor și, mai mult, apa de la robinet în SUA e tratată cu fluor. Asta în ciuda faptului că fluorul e unul dintre cele mai toxice elemente chimice. V-ați întrebat vreodată în fața standului cu paste de dinți de ce absolut toate trebuie să conțină fluor? Poate că de azi înainte o veți face.

E logic, cred, pentru toată lumea că, dacă la nivel comercial avem parte de o asemenea sofisticare, la nivelul statului treburile stau mult mai avansat. Edward S. Herman și Noam Chomsky descriu pe larg o parte din tehnicile puse punct pentru manipularea maselor în „Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media”, în special cere care au ca vector de transmitere mass-media. Desigur, media reprezintă cel mai puternic și uzitat canal pentru răsturnarea otrăvii propagandistice, dar nu este singurul. La nivelul serviciilor de informații(și nu numai), există canale de influențare și manipulare „de la om la om”. Un coleg de serviciu care scapă un banc politic sau un amic cu care te mai vizitezi sau cu care mai bei o bere pot fi canale extrem de eficiente în intoxicarea ta. Șefii tăi, partenerii tăi de afaceri pe care-i respecți, de asemenea, sunt, în multe cazuri, vectori utilizați pentru influențarea ta. În general dacă ai ca modele în viață oameni din prezent, ar trebui să cauți pe-acolo sursa otrăvii din viața ta.

Poate vă întrebați de ce am scris toate acestea. Mulți dintre cititorii mei mai vechi s-ar putea să fie dezamăgiți, mai ales în condițiile în care aspectele de-aici au mai fost tratate de-a lungul timpului. O fac deoarece în ultima perioadă pagina îmi e invadată de tefeliști, useriști, iohanniști și alte asemenea exemplare de spălați pe creier. Știu că-n cazul lor precaritatea funcțiilor cognitive face aproape imposibil un asemenea demers terapeutic. Mă gândesc însă că, atunci când vor fi dezamăgiți, chiar dacă va fi prea târziu, își vor aminti că la un moment dat un „taliban” le-a descris extrem de exact ceea ce simt. Și poate că pentru o mică parte a lor aceste câteva rânduri vor avea succes în recuperarea lor ca oameni.