În numele lui Baal

V-a plăcut discursul Papei? Dar „iluminarea” cerului la apariția sa. Și nu o dată, ci chiar de două ori. Așa-i că v-a impresionat cu cuvintele lui blânde, cu invitațiile sale la iubire și, oh, da!, cu citatul din Eminescu? Sincer eu nu știam că Papa e un cititor de Eminescu. Ce să spun, m-a impresionat. La fel cum m-au impresionat muierile ălea care au transmis în direct. În special o fătucă de pe TVR care cred că a avut o serie prelungită de orgasme.

Dar, totuși, s-a văzut limpede că Papa a făcut minuni! Parcă asta îmi vor spune cei care vor să mă tragă de mânecă. Minunile acelea cu risipirea norilor le face taica Putin la fiecare zi a Maicii Rusia. Iar rezultatele se văd câteva zeci sau sute de kilometri mai încolo, unde sunt coduri roșii și ruperi de nori aproape ca-n Apocalipsă. Au fost ceva ruperi de nori și inundații groaznice? Păi tot în registrul de „minuni ale Papei” ar trebui integrate.


În ceea ce-l privește pe Eminescu, hai s-o lăsăm moartă! E un discurs la fel de buruienos precum ăla al lui Donald Tusk. Iar sinceritatea Papei a fost la fel de mare precum cunoștințele aprofundate de română ale lui Tusk. Sau chiar mai mică de-atât.

Și-acum hai să lăsăm de-o parte golăneala, că doar suntem oameni cu picioarele pe pământ. Sunt câteva elemente pe care-ar trebui să le știți. În primul ar fi forțele care-l susțin și în care crede Papa și care numai de lumină nu sunt. Cred că avem de-a face cu cel mai diabolic Papă din istoria Bisericii. El este arhitectul „strategiei” pontificatului fără de sfârșit. Așa-i că nu știați nimic despre asta? Conform mai multor profeții, dintre care cea mai cunoscută e cea a Sfântului Malachia, pontificatul lui Ratzinger ar fi ultimul înainte de cel al lui „Petrus Romanus”. De-aceea s-a inventat pontificatul fără sfârșit, în care să existe doi papi, unul demisionar(Papa Emerit) și unul în funcție. Când unul dintre ei moare, locul îi este luat de altul, astfel încât întotdeauna trebuie să existe doi papi. Și, pe schema aceasta, ei speră să evite îndeplinirea profeției.

Apoi avem forțele care l-au propulsat pe Francisc. Aveți idee ce-i cu iezuiții? Ei au fost constituiți ca braț armat al Papei. Ascensiunea lui Francisc este similară preluării puterii de către garda de corp. N-o să fac o istorie a Ordinului Iezuit, ci vă voi spune că sunt organizați similar unei societăți secrete, iar mistica lor internă e destul de departe de idealul Bisericii Catolice. Rolul lor în istorie e acela de a cuceri. De-aceea prin ei s-au evanghelizat noile continente. În ultima perioadă, Papa și iezuiții au început să-l scoată pe Baal la lumină, prin diverse inițiative care țin de corectitudinea politică: acceptarea LGBT de către Biserică și unificarea religiilor. Nu vă spun mai multe ca să nu vă șochez prea tare.

Să revenim la vizita Papei în Balcani. În Bulgaria a fost primit cu răceală și Biserica s-a delimitat de vizită. În Macedonia lumea a reacționat puțin mai pozitiv, în special la gândul că această vizită va ajuta țara în ceea ce privește aderarea la UE și NATO. N-ar fi trebuit să-și facă probleme: vor intra și va fi vai de capul lor!

Noi am fost ultima etapă a vizitei și-aici lucrurile au liuat-o razna, inclusiv prin rugăciunea comună. Cu toate că se știe că n-ai de ce să te rogi cu ereticii, mai marii Bisericii Ortodoxe văd că ignoră. V-ați gândit însă ce-i cu vizita asta sprijinită de Plăvani și de întreaga suflare securistică?

Totul e mult mai pervers decât pare. Urechile mele lungi aud că ar fi vorba de un troc infect: în schimbul „unirii cu Roma” a Bisericii Ortodoxe Române, ar urma ca Greco-Catolicii să treacă sub administrarea BOR. Cu alte cuvinte, UE vrea să ne „integreze” și religios, iar pentru asta caută o fractură într-una dintre Bisericile Ortodoxe naționale. La bulgari a fost refuzat, la macedoneni la fel, a rămas România unde a pus la bătaie halca greco-catolică. Prin găsirea unei fisuri în ortodoxie se speră că apoi urmează ca, prin presiuni politice, să înhațe și restul țărilor.

Totul e geopolitică. Sper totuși ca lumea să-și revină din scamatoriile ieftine făcute de acest individ duplicitar și să nu ajungem să ne vindem cea mai intimă parte a ființei noastre. Dacă punem și credința pe tarabă, chiar că se alege praful de noi.