Așa începe primul val al „cooperării” japonezo-americane. O țară în ruine, devastată de un război dur, frustrată și aparent fără perspective. Doar că japonezii sunt japonezi: trebuie să le arăți direcția și ei merg teleghidați într-acolo, fără să l pese de piedici. După Război au înțeles că nu mai au decât un singur front și acela este tot unul controlat strict de ocupant, anume cel economic. Doar că n-ai ce să alegi când țara ți-e în ruină și trebuie să le asiguri cele zilnice unor oameni care, la urma urmei, nu aveau nicio vină în afara celei de a-și fi exercitat într-un mod admirabil codul onoarei.
Și-așa începe aventura dolarului în Japonia. Japonezul muncind să producă ceva, pentru ca americanul să-i cumpere acel ceva cu dolari, care dolari mergeau în reconstruirea țării. Este primul flux financiar dintre cele două țări. Bazându-se pe forța de muncă educată și avidă de performanțe, pe incredibila sa vitalitate, dar și pe spălarea generalizată a creierului practicată în timpul Restaurației Meiji, Japonia reușește să crească într-un ritm fabulos, astfel încât în anii 70 începe ajunge printre printre primele economii ale lumii. Dacă vreți, miracolul japonez arată întrucâtva similar celui chinezesc pe care l-am văzut în prezent: o creștere economică exponențială care părea a nu se mai opri. Doar că, din toată creșterea, undeva dădea pe minus, anume în SUA și în celelalte economii aliate SUA.
Și așa vine anul de grație 1985 când, în Hotelul Plaza din New York, ministrul de finanțe al Japoniei, alături de cel al Germaniei Federale, au fost înghesuiți de omologii lor din SUA, Marea Britanie și Franța. Aparent s-a discutat despre cum să se slăbească dolarul în vederea scăderii deficitului în creștere al SUA, însă de facto a fost vorba despre impunerea opiniei ocupantului. Japonia și Germania Federală erau obligate să-și întărească monedele și să impulsioneze consumul intern, astfel încât produsele învingătorilor din Război să poată fi vândute acolo. Cu alte cuvinte, totul a fost gândit pentru a sabota mașina de export a celor două țări. Doar că Germania Federală avea un rol aparte. Nu puteai să intri cu bocancii în ea atâta timp cât în Europa era în desfășurarea Războiul Rece. Însă, în cazul Japoniei, situația fiind sub control, s-a pus șișul la gât. Japonezii au semnat gândindu-se că o vor scoate cumva la cap. Însă acela a fost începutul sfârșitului, cunoscut sub numele generic de „deceniul pierdut”.
Dolarii tot soseau în Japonia întrucât se exporta la greu în SUA, iar yenul nu avea cum să crească prin mecanismele pieței, astfel încât americanii le-au dat japonezilor „formula secretă”: ei să continue să exporte, dar pentru ca yenul să nu ia proporții trebuiau să învețe rețeta subdezvoltării de la Arabia Saudită. Și uite-așa petrodolarul a devenit un model pentru ceea ce am putea numi japono-dolarul: japonezii exportă, dar dolarii încasați nu-i bagă în economia lor, ci cumpără datorie a statului american. În acest fel, yenul e împiedicat să se deprecieze și Japonia își respectă angajamentul. Interesant, nu-i așa?
Suntem la 40 de ani după acel acord. Ce s-a întâmplat între timp? Japonia a devenit cel mai mare creditor al SUA. Însă nu e doar atât. Țara este mega-îndatorată, având o datorie de 235% din PIB! În plus, adoptarea „valorilor americane” a produs pe bandă cetățeni degenerați care „sunt în relație” cu perechi virtuale, ignorând socializarea normală. Viața japonezului se desfășoară între munca brutală, până la epuizare, deplin asumată și considerată ca o împlinire(chestiune care vine din modificarea șinotoismului efectuată în timpul Restaurației Meiji pentru a „capta esențialul” din protestantism) și „retragerea în cochilie” de după muncă. În acea „retragere” putem înțelege cum valorile americane implantate într-un mental având cu totul alte idealuri istorice, produc o degenerare absolut de neimaginat. Așa se face că japonezul de după muncă ori e un izolat care stă până târziu în noapte să-și seducă perechea virtuală, ori aparent trece în tabăra opusă, dominat fiind de un exhibiționism cum numai în Japonia poți vedea(și care, în esență, este tot o retragere, dar la vedere). Asta a condus la deja a doua generație ratată, care nu mai e capabilă să se reproducă, generând o răzbunare a demografiei. Cu o rată a fertilității de 1,26, Japonia e un dezastru demografic. Vârsta medie în Japonia se apropie de 50 de ani, cu 20 de ani peste media mondială. Populația îmbătrânită, dublată de longevitatea legendară a japonezilor, produce un dezechilibru puternic serviciilor sociale ale țării. Și, pentru ca totul să se închidă, mai avem de-a face cu ceva: o trezire a spiritului japonez care începe să înțeleagă că se află sub ocupație și reacționează, atât cât poate. Din exterior asta se vede sub forma instabilității politice accentuate. Ca și la noi și la ei „sistemul” aduce tot felul de păpuși, dar ceea ce se vede este că „sistemul” lor dă semne de oboseală. Faptul că au apelat inclusiv la asasinatul politic e un semn de epuizare.
Iată-ne ajunși în prezent, la 40 de ani după Acordul Plaza. Japonia și-a făcut datoria, respectându-și întocmai semnătura pusă pe acel acord. Doar că totul ajunge la un final, astfel încât s-a cam blocat totul. Înacest caz, schillerianul „Der Mohr hat seine Schuldigkeit getan, der Mohr kann gehen”(„maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară”) capătă conotații ciudate întrucât SUA consideră că „maurul” japonez trebuie să continue să-și facă datoria chiar și după moarte. Japonia, pur și simplu, nu mai poate cumpăra datorie americană pentru că a ajuns la epuizare, e moartă. E normal să fie așa, în condițiile în care nu doar problemele anterior expuse joacă împotriva suveicii de până acum, ci și cifrele brute.
Dacă ne raportăm la puterea de cumpărare, cea mai mare economie a lumii e China, depășind SUA cu aproape 35%. Sub SUA avem India cu un PIB mai mic cu 40% față de SUA. Iar apoi urmează, Rusia și, în fine, Japonia. Doar că PIB-ul Japoniei raportat la cel american este infim, cu 80% mai mic decât cel american. Înțelegeți în ce hal a fost adusă Japonia de politica de ocupație? Și, mai mult, înțelegeți cât de penibil e ca cel mai mare creditor extern al tău să fie o țară care are o economie de cinci ori mai mică decât a ta?
Așa se face că, la ultimele emisiuni, japonezii, pur și simplu, au întors spatele, fără a mai asculta comenzile venite dinspre SUA. Nu mai merge! Iar Trump disperă. De ce? Pentru că aritmetica e simplă: când Japonia nu doar că nu mai cumpără, dar începe și să vândă din datoria ta, emisiunile noi de datorie nu mai au căutare, astfel încât, fără cumpărători, sar randamentele. Și cu randamentele datoriei în creștere, sar și dobânzile interne, iar asta duce la o perturbare majoră.
Culmea, SUA nu prea mai poate spune nimic întrucât un accident în raport cu Japonia i-ar fi fatal. Este nevoită să înțeleagă că acum „țara soarelui răsare” este într-o situație disperată, astfel încât, treptat, își va vinde din datoria pe care o deține pentru a-și finanța haosul de acasă. Și uite-așa se încheie încă 40 de ani de ocupație și falsificare a economiei. Iar Japonia nu mai răspunde la comenzi din multiple cauze, cea mai evidentă fiind epuizarea sa. Hazliu e că acum SUA caută salvarea la alți păduchi, anume Germania care, în termeni reali, e mai păduchioasă decât Japonia.
Acum să ne uităm spre China. După ce Trump și-a început mandatul precum un cocoșel în călduri, ignorarea sa de către Xi Jinping este de-a dreptul dureroasă. Dacă a ajuns să scrie pe rețelele de socializare „că-i e greu cu chinezul”, înțelegeți cât de disperată e situația.
China de azi - așa cum deja am subliniat - a avut fix aceeași evoluție ca și Japonia. Însă e o mică diferență: China nu e Japonia. Spre deosebire de Japonia, China face parte dintre învingătorii celui de-al Doilea Război Mondial. Și, tot spre deosebire de Japonia, China nu e sub ocupație. Astfel încât își poate permite luxul să facă fix ce vrea.
Dacă vreți, China de azi este în situația în care era Japonia în 1985. Singura diferență este că ministrul de finanțe chinez nu poate fi înghesuit într-un hotel american unde să i se pună o hârtie în față pentru a fi semnată. Nu se poate asta! Chinezilor - spus plastic - li se rupe de deficitul american și, din ce în ce mai mult, caută alternative la SUA. Știu că mai devreme sau mai târziu SUA se va scufunda, astfel încât privesc indiferenți la zbaterile din ce în ce mai hazlii ale factorilor de putere americani.
Iată de ce China nu e Japonia și, în mod sigur, nu veți vedea China într-un deceniu pierdut. Desigur, asta nu înseamnă că nu poate avea parte de un scenariu mai radical, dar nu trebuie exclusă nici posibilitatea unei călcări în picioare a puterii americane. În acest moment orice e posibil, toate cărțile fiind puse pe masă.
china n-ar fi rezistat in ww2 fara ajutorul american...de asemenea tot sua+alte state asazis albe au dat bani gratis si tehnologie chinei sa se dezvolte in anii 80
RăspundețiȘtergereau fost interese financiare si de putere suprastatale ce au facut acest lucru posibil...daca suntem atenti avem in fata si putem intelege cum pica imperiile si se declanseaza razboaiele mondiale fara ca populatiile (susceptibile totusi la manipulare) sa-si doreasca asta
la sfarsit puterea va fi detinuta tot de aceiasi
Nu dă nimeni nimic gratis în lumea asta. Ce s-a întâmplat în China începând cu 1985, este altceva. Concret, Deng Xiaoping, la acel moment a acceptat întrarea capitalului american și vest-european în China, prin privatizarea întreprinderilor de stat. Operațiunea Tien an Men, din 1989 a fost orchestată tot de americani și vest europeni, care-și doreau controlul total al Chinei, la fel ca în perioada interbelică. Le-a dat cu zecimale și s-au împiedicat de virgulă, deoarece conducerea la vârf a armatei și serviciilor secrete s-a opus. Au avut loc - în noaptea de 3-4 iunie 1989 lupte între umități militare chineze, corupte de propagandă și patrioți. Patrioții au câștigat înfruntarea. Iar în martie 2020, chinezii i-au lucrat în foi de viță pe vestici și le-a cumpărat toate acțiunile corporațiilor listate la bursa din China. De aici e marea supărare!
ȘtergereDesi aparent fara legatura, zic ca merita citit.
RăspundețiȘtergerehttps://strategic-culture.su/news/2025/06/02/one-quiet-early-morning-in-beijing-the-dollars-crown-slipped/
Este clar că lumea a ajuns la o mare răscruce. Modelul globalist și-a atins scopul și limitele. Din spate vin națiunile model: Rusia și China. Iar de aici începe "războiul civilizațiilor". Economic.politic și militar. Timpul ne va dovedi cine este mai bun.
RăspundețiȘtergereNatiuni model pentru cine?! China are lucruri bune, Rusia are doar oligarhie si moarte. Fertilitate sub 1,4 si e plin de babe, ca tot se plangea Dan de situatia Japoniei. In China e mai rau, dar macar ei pot schimba mai repede ca altii.
ȘtergereNu aș zice că e vorba de națiuni model. Mai degrabă putem spune că se află în dispută directă două tipuri de societate globalistă: cea de tip corporatist și cea de tip statal. Deosebirea este dată de cel care deține controlul statului. În cea corporatistă statul este element de decor, iar în cealaltă statul controlează tot. În cea corporatistă prostimea nu contează, în cealaltă există un minim de protecție socială. În cea corporatistă mâna de lucru ieftină și needucată este culeasă din toată lumea, în cealaltă, mâna de lucru este - în principal, autohtonă.
ȘtergereDaca am vedea si structura" PIB " ului american , am putea ajunge la concluzii mai pertinente. Si, sigur, raportul monedei nationale la dolar, de multe ori grav distorsionat, ar mai putea explica niste chestiuni.
RăspundețiȘtergereGENIU: „Vreau să încep să anulez o datorie pe care o avem Chinei, pentru că ei ar trebui să ne plătească nouă, nu noi lor.”
RăspundețiȘtergereLindsey Graham este un geniu:
https://x.com/MyLordBebo/status/1930179387678445587
americanii mai au ceva atuuri prin maneca, doua exemple : prabusirea criptomonedelor si confiscarea malaiului din paradisuri fiscale, adrenalina multa ne asteapta, tineti aproape.
RăspundețiȘtergereAproape că aș face un pariu :
RăspundețiȘtergereSi anume că peste vreo zece ani așa, sau maxim 20, copiii vor învăța la școală că Putin și Rusia au lansat prima bombă atomică asupra populației civile din cele două orașe japoneze.
Asta dacă nu se-ntoarce roata !?!?
În Franța prin anii 1950 - 1960 s-a făcut un sondaj de opinie în rândul populației, iar rezultatul a fost unul fără echivoc.
RăspundețiȘtergereLa întrebarea Cine a eliberat Europa de nazism în WW2, într-o proporție de 85% poporul tării cu debarcarea din Normandia a răspuns : URSS
La aceaași întrebare, pusă prin anii 2000 , adică 50 de ani mai târziu, în aceeași țară, (NU) același popor a răspuns : americanii !!! adică cum !?
Reflectați vă rog !
Și desigur, citiți sau recitiți, P r o p a g a n d e l e lui Ellul ...
"Cu o rată a fertilității de 1,26, Japonia e un dezastru demografic."
RăspundețiȘtergereAsta e un efect al degeneratei civilizatii occidentale.
Occidentalii sint in situatia animalelor din gradinile zoologice: desi au confort material (net mai bun decit al parintilor si bunicilor lor), desi sint furajati satisfacator, desi dusmanii lor naturali sint tinuti la distanta de catre sistem, si unii si altii refuza sa se reproduca.
Explicatia pentru refuzul instinctiv de a se reproduce e lipsa libertatii, a confortului psihic. In cazul animalelor de la zoo lipsa libertatii nu trebuie argumentata, e evidenta.
In cazul oamenilor, sentimentul stresant al lipsei de libertate e dat de dependenta tot mai sufocanta de SISTEM. In ziua de azi, daca iesi din sistem risti moartea prin inanitie. Cind salariul lunar al majoritatii oamenilor e facut in asa fel incit sa le asigure nevoile pentru 30 de zile, se instaleaza o anxietate durabila si solida (oare vor mai intra banii si data viitoare?), riscul pierderii scirbiciului fiind o alta sursa majora si constanta de stress. Si-apoi, avem stressul dat de obiectele tot mai numeroase cu care ne inconjuram (automobil, calculatoare etc.) pentru care platim toata viata rate, abonamente, reparatii, timp irosit etc. Se stie: cu cit creste conditia materiala, cu atit creste si potentialul insatisfactiilor.
Strabunicii nostri agricultori nu aveau salarii, dar aveau rezerve de hrana pentru 2-3 ani inainte. Nu depindeau decit de vreme, adica de Dumnezeu. Anxietatea provocata de grija zilei de miine aparea la ei doar daca doi ani la rind vremea neprielnica (seceta, ploi in exces etc.) le diminua masiv recoltele. Dar chiar si asa, nu erau in situatia salariatului locuind la oras. La o adica, se hraneau cu mere, pere, prune, cirese etc. din ograda proprie, aveau vaci, oi, porci, intrau in padure si culegeau ciuperci, alune, mure etc., vinau iepuri, caprioare, pescuiau. Nu se moare de foame linga o padure sau pe marginea unui riu. Casa era a lor, nu a bancilor, iar credite nu aveau fiindca traiul pe datorie nu se inventase inca.
Strabunicii nostri agricultori dormeau bine noaptea pentru ca nevrozele nu ii vizitau pe cei in legatura directa cu pamintul. Nu erau obezi si nici legume efeminate pentru ca faceau munca fizica zilnic si se hraneau cu roadele fara chimicale ale pamintului. Autismul si altele asemenea nu se inventasera inca. Senzatia de libertate era naturala, sanatoasa si reala. Principala sursa de stress era statul (chiar daca inca minimal), care isi trimitea o data pe an perceptorii sa-i taxeze.
Baietii de altadata faceau armata si la 20 de ani, intorsi acasa, isi ridicau rapid o casa, nu se ingropau la SNSPA, primeau de la parinti o bucata de pamint pe care sa o munceasca si care sa le asigure hrana si, in citeva luni se casatoreau. Fetele nu-si risipeau viata alergind dupa diplome fara valoare pina pe la 35-40 de ani. De pe la 16 ani erau bune de maritat, iar la 20 de ani aveau deja 3-4 copii. Asa am ajuns 22 de milioane, nu activind in ONG-uri sau sclavagind pe plantatiile corporatiste. (cam lung comentariul, scuze!)
exact la fel ca in Coreea de Sud
ȘtergereNu stiu ce film ai vazut tu... Strabunicii nostri agricultori lucrau pe mosiile latifundiarilor vremii. Nu posedau nici casa, nici pamant. Li se ingaduia traiul intr-un bordei adiacent mosiei, erau biciuiti oro ucisi daca fugeau(si erau prinsi) Erau platiti in produse agricole, cat sa nu moara de foame. Culegeau fructele cu botnita, fetele petreceau obligat noaptea nuntii cu arendasul... Daca vanau pe teritoriul boierului, erau pedepsiti. Aveau voie doar la ciori si soareci/sobolani.
ȘtergereLa jumatatea iernii, li se ispraveau lemnele si alimentele, trebuind sa se imprumute la jupan in contul muncii verii viitoare. Erau luati cu arcanul la oaste, la orice conflict avea sheful.
Produceau copii multi pentru a avea ajutor in camp, maritau fetele la 16 ani ca sa scape de o gura in plus(dadeau zestre paturi,cearsafuri, vreo vita-daca aveau). Bebeii feminini erau o pacoste, nu valorau doua parale. Daca nu erau sugrumati la nastere, erau vanduti mai tarziu
S.A.M.D.
Pentru @Anonim 5 iunie 2025 la 22:56.
ȘtergereMda, ca in manualele scolare aprobate de Anna Pauker. Evul Mediu a fost intunecat, inchizitie, razboaie, saracie, obscurantism..., mai tirziu latifundiari, botnite, Zaharia Stancu, rascoala, Petre Petre, Nadina..., noaptea nuntii cu arendasul...
Asta e propaganda marxista bazata, evident, pe unele adevaruri, dar care au fost umflate si generalizate ca sa le iasa teoria exploatarii omului de catre om.
Nu toti "Strabunicii nostri agricultori lucrau pe mosiile latifundiarilor vremii". Daca nu ma insel, dupa Razboiul de Independenta, stapinirea si-a tinut cuvintul si i-a improprietarit pe cei care au luptat ca voluntari. Si nu cred ca au fost chiar singurii mici proprietari de pamint. Nu a fost dracul chiar atit de negru cum il descrii tu.
Eu sint din Ardeal, arendasii de care vorbesti nu erau romani, au fost niste invadatori pusi pe jaf in Moldova (o perioada), iar saracia extrema se mai intilnea uneori si prin Baragan, fiindca lipsea diversitatea geografica si un singur an secetos, cu pamintul uscat si crapat cit vedeai cu ochii, ii punea pe toti la pamint.
Ce am povestit eu in comentariul precedent (Anonim 5 iunie 2025 la 19:04) stiu de la bunicul meu, nascut in 1904, si de la alti ardeleni din aceeasi generatie. Tatal bunicului meu era un om instarit (case, pamint, paduri, animale, aur), dar care l-a dezmostenit fiindca s-a insurat cu o fata saraca. A pornit de la zero in viata si in scurt timp s-a pus pe picioare: semana, recolta, vindea, cumpara pamint. La sfirsitul razboiului, in 1945, avea deja suficient pamint si a cumparat o padure (a platit-o cu aur), dar lemne de foc cumpara de la altii. Apoi, i-au furat-o bolsevicii, urmasii arendasilor din Moldova. Putin mai tirziu i-au furat si pamintul, animalele, uneltele agricole. A apucat, totusi, sa construiasca si sa mobileze cu mobila de nuc 3 case pentru 3 copii, banii si-i transformase in aur (bijuterii, ceasuri elvetiene - unul, cu 3 capace de aur, scos din pamint prin 1975, l-am tinut in mina). Toti oamenii din zona erau mai mult sau mai putin la acelasi nivel. Se traia bine pina la instaurarea dictaturii rosii, nu erau arendasi, nici botnite, nici noaptea nuntii cu arendasul, nu biciuia nimeni pe nimeni, traiau in case, nu in bordeie, duminica dimineata erau cu totii la biserica etc.
***
Ce am povestit eu in comentariul precedent (Anonim 5 iunie 2025 la 19:04) am inteles si din manifestul lui Ted Kaczynski. In 1995, cind a fost publicat in WP, mi s-a parut o aiureala scrisa de un țăcănit nevrotic. Astazi, insa...
The Unabomber Manifesto
INDUSTRIAL SOCIETY AND ITS FUTURE
Introduction
1. The Industrial Revolution and its consequences have been a disaster for the human race. They have greatly increased the life-expectancy of those of us who live in "advanced" countries, but they have destabilized society, have made life unfulfilling, have subjected human beings to indignities, have led to widespread psychological suffering (in the Third World to physical suffering as well) and have inflicted severe damage on the natural world. The continued development of technology will worsen the situation. It will certainly subject human beings to greater indignities and inflict greater damage on the natural world, it will probably lead to greater social disruption and psychological suffering, and it may lead to increased physical suffering even in "advanced" countries.
Mai departe, aici:
https://www.washingtonpost.com/wp-srv/national/longterm/unabomber/manifesto.text.htm
OFF TOPIC.D-nu Dan am nevoie de parerea dvs. cu privire la discutia din link-ul de mai jos!Scuze ca trebuie sa pun link la un podcast (desi nu pun linku-uri in comment-uri la articolele altcuiva),dar AM AUZIT O CHESTIE DE O GRAVITATE EXTREMA CU PRIVIRE LA ROMANIA,desi s-a mai speculat in tara acum vreo cativa ani despre asta :
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=mQrQGI_Y6hc
Incepand de la minutul 1:05:15 vreo 2-3 minute de URMARIT doar .In SPECIAL la 1:06:00!Daca este asa,ne-am dus dracului...
Va rog postati acest comment si un rapsuns la chestia de mai sus.
Multumesc mult!
E cu dus și întors toată socoteala. Referitor la atacul ucrainean, vezi că au apărut mai multe analize ale imaginilor publicate de ucraineni din care rezultă că au dat aiurea atacul, în zona unor avioane dezafectate, folosite ca piese de schimb.
ȘtergereBRITISH ROYAL GAMBIT BACKFIRES: How King Charles RISKS WWIII to STOP Trump's Economic Revolution
Ștergerehttps://www.youtube.com/watch?v=IeRdI8tgj9A
GAMBITUL REGAL BRITANIC DĂ GREȘ: Cum riscă regele Charles, al treilea război mondial, pentru a opri revoluția economică a lui Trump
Susan Kokinda expune motivațiile profunde din spatele recentelor atacuri cu drone ale Ucrainei, sugerând că adevărata țintă nu este Rusia, ci Washingtonul, în special Donald Trump. Explorând influența istorică a Imperiului Britanic, Kokinda susține că aceștia sunt disperați să împiedice demantelarea politicilor globaliste și revitalizarea economiei americane de către Trump. De la succesele diplomatice ale lui Trump la inițiativele sale economice, ea detaliază modul în care aceste mișcări amenință status quo-ul și de ce establishmentul britanic se teme de întoarcerea lui Trump.
Multumesc pt. feedback !
ȘtergereProblema e mai veche.Prin 2017 cind s-a spus ca americanii isi muta baza militara de la Incirlik care avea rachete nucleare (dupa ce in 2016 Erdogan nu a putut fi dat jos de la putere,multumita ajutorul dat de Vladimir Putin...).Se pare ca "convoiul" a fost urmarit prin satelit si se zvonea prin presa ca aceste rachete s-ar putea sa fie mutate in....Romania.Mi-aduc aminte cu precizie cum Prelipceanu a dat citire unui comunicat oficial al Ambasadei Americii la intrebarea celor de la UMDigi,iar raspunsul oficial a fost: "nu confirmam si nici nu infirmam aceste informatii "!!!! Am inghetat efectiv cind am auzit!
Acum vre-un an si ceva,Valetin Stan a facut o demonstratie cu privire la "scutul anti-racheta" care,in functie de rachetele care se incarca,poate avea rol defensiv sau ofensiv,aratand foarte clar ca se pot incarca orice fel de rachete...De unde si opozitia Rusiei cu privire la aceste baze din Romania si nu numai,iar Helmer cam asta spune.Oricum,cred ca merita investigata problema asta mai in amanunt.Ne amintim cu totii cine era presedintele Americii si in 2017...
P.S.Abia astept sa incepeti sa postati analize/pareri/articole si pe canalul de YT !!!!
Totul se rezumă la Ordo ab Chao.
RăspundețiȘtergere“Prietenia” între colonizatorii Americii și niponii a început înainte de PSYOP-ul din 1945 sau Tratatul de la Kanagawa din 1854. Iezuiții (aka oamenii mărilor) urzeau de secole prin Marea Chinei cu corăbiile lor negre.
Pentru a generaliza, privim Vestul cu un ochi critic si îl tratăm drept decadent. Prezicem prăbușirea lui iminentă, iar pe locuitorii lui ii acuzăm drept neisprăviți, drogați, fără valorile familiei și ale religiei.
Ce-i drept, distrugerea Vestului a fost rapidă în secolul trecut, modificările economice, culturale și instituționale succedandu-se cu viteză.
In realitate, distrugerea nu a început după WWII, ci cu un secol înainte (sau chiar fiecare secol cu distrugerea și reconstruirea lui).
Modificările economice, culturale și instituționale recente nu sunt cauza distrugerii. Aceste modificări nu au apărut din senin. Cineva controlează economia, cultura și instituțiile… Câteva familii…
Vestul e în declin pentru că oamenii stau închiși în casă, nu-și mai vorbesc, sunt egoiști, singuri, au familiile fragmentate, sunt încurajați să devină antreprenori. De ce toate astea? Pentru că oamenii sunt necontenit speriați de moarte de tot soiul de evenimente/accidente false - pandemii, vaccinuri, copii răpiți, criminali în serie, ucideri în masă, explozii “nucleare” iminente*, conflicte armate (mutate din Angola în Ucraina), amenințarea cu încorporarea, tehnologia care ii va înlocui, feminism, woke…
Oamenii sunt aduși intenționat la limita nebuniei prin haosul din jur. Stresul continuu nu face altceva decât să crească nivelul de cortizol și să le ardă amigdalele, ceea ce va duce, de la o generație la alta, la apariția cât mai multor psihopați instabili emoțional.
Multi vor spune că ne vom salva prin religie, prin spiritualitate. Adică familiile alea nu au prevăzut asta? Ce caută un Prevost la Vatican? Un Prevost… Nu e nicio mirare la urma urmei, la cati au fost dintre ai lor.
Haosul nu e neaparat pentru proli căci sunt incapabili să se revolte. Nu ei sunt dușmanii. Ci clasa medie. Sunt o mulțime de oameni pe lumea asta pe care ii duce capul. Ei sunt dușmanii. Ei trebuie controlați prin diversiune și anihilați cu propriile lor arme pentru că se pot dezvolta și prelua Puterea.
Oamenii cu ceva neuroni în cap sunt ținta propagandei încât nu mai contează pentru ei că devin nefericiți, că nevestele lor au devenit niște scorpii iar copii egoiști drogați. Ce contează e că au contul plin de bani, că isi pot cumpara o nouă mașină în fiecare an, că pot călători în locații exotice… În eforturile lor de supraviețuire devin burghezi boemi (bobo - termenul inventat de David Brooks, “the beautiful ones" din Universul lui Calhoun…)
*(E de revăzut imaginea exploziei din Nagasaki pe site ul BBC ului. Trei japonezi vorbesc despre sushi iar în fundal și în jurul lor e iadul pe pământ.)
În fata stresului social bine orchestrat, nicio cultură nu rezistă. Fie ea japoneză, chineză, africană…
Economia Japoniei se Prăbușește și Trage Lumea în Jos!
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=tOUW402_dVQ
Paragraful "Dolarii tot soseau în Japonia întrucât se exporta la greu în SUA, iar yenul nu avea cum să crească prin mecanismele pieței, astfel încât americanii le-au dat japonezilor „formula secretă”..." mi-a dat raspunsul la o intrebare pe care vi-o pusesem acum un an. (Jap din anii '80 era China de azi; de ce China nu are soarta J-ei?) Acum va intreb daca prin distrugerea gazoductului care alimenta Germania, SUA vrea cumva sa inghesuie colonia sa ocupata militar intr-un nou rol de Japonie?
RăspundețiȘtergere