Mucușoriada

V-am demontat într-un articol trecut „Mecanismul Marionetei Mucușor”(MMM) și v-am explicat de ce, atunci când rulează după capul lui, nu face altceva decât să blocheze. Iată așadar, în linia pe care v-am descris-o, azi avem consultări cu partidele pentru desemnarea premierului. Nu-i treabă, asemenea consultări s-au mai făcut, dar doar pentru ca MMM să poată fi hrănit cu specialitatea sa: blocatul, amânatul, învârtitul în gol. Pentru azi s-a dat pe surse că va fi desemnat premierul. Semn că s-a acționat asupra MMM în direcția dorită. Vă imaginați? A trecut o lună și acest infernal mecanism, MMM, a reușit să blocheze o operațiune care, în mod normal, dura maxim o zi. Incluzând aici și consultările.

Între timp, prietenii ideologici de la Bruxelles ai Mucușorului au blocat fondurile României. De ce? Pentru că Ucraina. Proștii s-au tăvălit cu curul pe asfalt că dacă ajunge Simion vom avea blocate fondurile. Care-i diferența? Dacă, prin absurd, s-ar fi numărat corect și ar fi ieșit Simion, fondurile ar fi fost blocate cu mare tam-tam. Așa, s-au blocat pe șest. Dar, pentru noi, realitatea e aceeași.

Ceea ce vreau să vă subliniez în acest articol este că, oficial, am intrat în ceea ce putem numi Mucușoriada. Da, este o paralelă cât se poate de transparentă cu Țiganiada lui Ioan Budai Deleanu. Ca și țiganii din poem, Mucușor trăiește într-o lume semi-reală, bântuită de „spirite”, „voci” și alte elemente care-l fac să aibă o judecată aberantă. Realitate îl lovește prea puțin, esențiale pentru sine fiind „vocile”. De aceea comportamentul pe care-l afișează e aberant. Rămasul cu mânuțele în aer reprezintă un blocaj în MMM: nu mai aude vocea care-l ghidează și, pur și simplu, se blochează. Exact ca un mecanism stricat sau rămas fără baterie. 

Tot ceea ce începe acum e o epopee cu numeroase conflicte la baza cărora se află personaje strâmbe generate aberant de mintea MMM. În interiorul său apar conflicte, disensiuni și tulburări generate de „personaje periculoase” externe care-i învolbură orizontul, afectându-i capacitatea de percepție a realității. Caracterul extern al acestor personaje este însă unul înșelător, ele fiind generate de propria minte pentru a obține o coerență între realitatea palpabilă și lumea strâmbă a minții sale unde-și petrece cea mai mare parte a timpului. 

Singurul corector al situației Mucușorului este, așa cum am mai spus, autoritatea. Acea autoritate palpabilă în lumea reală, dar care, pentru a funcționa în mintea MMM are oglindit „un zeu” în fantasma pe care-o trăiește Mucușor. Însă, pe măsură ce realitatea îi spune Mucușorului că „autoritatea supremă” care-l ghida se află în controlul său, rolul „zeului oglindit” în negura minții sale scade, astfel încât personajele obscure fabricate de propria-i minte defectă redevin preponderente în judecata sa. Și asta e logic din punctul de vedere al MMM întrucât orice intruziune în „lumea sa secretă” e văzută ca un război, ca o agresiune. Însă depinde de situație dacă zeul oglindit al autorității e unul suprem - căruia vrei-nu vrei trebuie să i te supui - sau un „pământean” care poate fi înfrânt d zeii minții sale. 

Există inclusiv o explicație pentru care Mucușor trăiește în concubinaj. Nu, nu e vorba de ideologie, ci pur și simplu de  pericolul pe care-l resimte inconștient ca o altă autoritate să-i cotropească universul. Din punctul său de vedere, lipsa hârtiei îi garantează monopolul asupra lumii sale interioare care-i ghidează existența. De aceea evită „să semneze” întrucât o altă autoritate amestecată în „mecanismul său” e respinsă apriori.

Teoretic, de însurat oficial nu se va însura niciodată. Practic, dacă asemeni lui Parpangel ajunge să se căsătorească cu Parpanghelica, ar putea avea consistență în acțiuni ca efect al ghidării sale de către Mirabela. Este cumva un mecanism intim similar celui al lui Ceaușescu, condus continuu de tovarășa Leana. Cu precizarea că în cazul lui Ceaușescu nu se manifesta o asemenea nebulozitate la nivel mental precum la Mucușor. 

Și uite-așa, într-o notă tragi-comică, vom trăi o tragedie generată de comediile unei gândiri izvorâte dintr-o nebunie absolută. Autoritatea care l-a împins deja își pierde din putere și, cu fiecare numire pe care-o va face, Mucușor va da din ce în ce mai multă crezare zeului său propriu, în defavoarea celui oglindit de autoritatea care-l manipulează. Și uite-așa începem să fim părtași la Mucușoriadă. Fără să ne fi dorit, dar înghesuiți cu forța de aberanții care cred că stăpânesc mecanismele intime ale unor minți defecte. Aceeași aberanți care se vor târâi pe jos de îngrijorare în momentul în care „opera lor” va începe să paradească în stânga și-n dreapta, ghidată strict de fantasmele minții sale defecte. 

Nu vă cer să-mi confirmați cele scrise aici. Vă rog doar să încercați să interpretați tot ceea ce vom trăi de-acum înainte prin intermediul descrierii pe care am făcut-o MMM. Veți rămâne surprinși!