Să începi lupta cu Iranul pentru a te trezi obligat să o abandonezi pentru că ai rămas fără muniție de apărare sau atac, este o rușine extrem de mare, pe care numai un tembel precum Trump putea să o facă. Și nu este singura! De exemplu, previzibila revenire a democraților la putere, cu toate tembelismele lor pe care le-am văzut și care ne-au afectat absolut radical, se va dovedi a fi tot opera sa. Însă nimic nu egalează prostia absolută a lui Trump pe un front pe care nu doar America a fost înfrântă, ci întreg Occidentul.
Nu e vorba de război. Aici, indiferent de show-urile fâsâite ale lui Trump, deja sunt pierdute toate alternativele de menținere a unipolarității. E vorba de un domeniu mai subtil, care influențează hotărâtor viața de zi cu zi: cel al microelectronicii.
Inițial, Trump a crezut că va putea opri China din cursa AI prin interzicerea accesului la chip-urile avansate ale Nvidia. Dobitocul de Biden a mers chiar mai departe. Presupoziția s-a dovedit a fi fost falsă. China a acoperit rapid gap-ul tehnologic și, până la finalul anului curent, este posibil să depășească SUA în domeniul modelelor de frontieră. La capitolul multi-modalitate, recent lansatul model Qwen a depășit tot ceea ce poate da mai bun SUA. Dar nu aici e discuția, ci în zona fundamentală.
Pentru a șunta și mai mult China, Trump - încă de la primul său mandat - a interzis exporturile de litografe avansate. Încă de atunci s-a considerat că interzicerea accesului la litografe va distruge întreaga industrie microelectronică a Chinei. Venirea la putere a lui Biden a continuat cu un control și mai strict al exporturilor și cu interdicții mai mari. Din nou, presupoziția s-a dovedit a fi falsă.
China tocmai ce a anunțat că produce în serie propriile litografe DUV(Direct UltraViolet) de 28 nm. Tehnologia ar părea destul de înapoiată, având în vedere că se merge pe topologii spre 1nm. Doar că, utilizând astfel de litografe, printr-un proces denumit multi-patterning(adică prin trecerea de mai multe ori a aceluiași chip prin mașina DUV) se poate ajunge la topologii de 5 nm, ceea ce e fabulos.
Există în continuare câteva provocări, întrucât actualele mașini DUV sunt cu două generații în urma celor produse de ASML, dar esențial este că nimeni nu credea că China va ajunge aici. Lumea e perplexă, iar ASML își vede piața mâncată. La fel ca în cazul Nvidia, și dacă acum vor fi ridicate restricțiile pentru litografele ASML DUV(prin imersie), nu le va mai cumpăra nimeni în China. Pentru că tehnologia proprie are prioritate.
Da, e vorba de o capacitate momentană de doar 4 litografe pe an, dar asta înseamnă un teribil progres al Chinei care, iată, a depășit o limitare considerată de nedepășit.
Șocul fundamental însă vine din zona cea mai de vârf, anume cea a litografelor EUV(Extreme UltraViolet). EUV este cel mai complex sistem de inginerie din istoria umanității. Folosește lasere de mare putere care lovesc picături de staniu de zeci de mii de ori pe secundă. E o teribilă provocare tehnologică considerată imposibil de a fi stăpânită de o singură țară.
Ca să înțelegeți, în toată ecuația producției de litografe EUV, ASML-ul olandez este doar integratorul, vârful aisbergului. Fiecare litograf ASML depinde de un lanț global de aprovizionare format din cinci țări principale(Germania, SUA, Olanda, Japonia Taiwan) și peste 20 de state secundare! În esență, nicio țară din întreg Occidentul Colectiv nu e capabilă să producă prin propriile forțe un litograf.
Ei bine, în acest context, China a șocat lumea anunțând finalizarea primului litograf EUV 100% propriu. Chiar dacă sistemul încă se află în teste, fiind la ani distanță de producția comercială și de realizarea cadențelor sistemelor ASML de azi, simplul fapt că O SINGURĂ ȚARĂ, blindată de sancțiuni, a reușit această performanță este o știre absolut de neimaginat la vremea primelor sancțiuni impuse de Trump.
Și-abia acum ar trebui să analizăm prostia colosală pe care a făcut-o Trump. Sancțiunile sale i-au forțat pe chinezi să-și dezvolte propriile tehnologii. Cu alte cuvinte, i-a ajutat pe chinezi să nu cadă în capcana în care au căzut rușii, care se bazau pe „chip-urile ieftine” produse de Occident, devenind dependenți. Abia după ce au fost scuturați bine de conflictul cu Ucraina s-au trezit și au luat-o de la zero, reușind să contruiască un litograf propriu care egalează tehnologia ... anilor 90!
În ceea ce privește China, abia acum avem dimensiunea exactă a dezastrului absolut.
Aflu că acolo tocmai ce s-au înrăutățit criteriile pentru producătorii de chip-uri. Aceștia nu mai au voie să copieze tehnologii din chip-urile altor producători, ci trebuie să aibă o mai mare cantitate de tehnologie și design proprii. De ce-o fac? Pentru a rupe „dependența conceptuală” de Occident. China se consideră suficient de puternică pentru a le impune propriilor companii ruperea totală de Occident și deschiderea unui drum tehnologic 100% propriu.
Ce înseamnă asta? Nici mai mult nici mai puțin decât un leadership total de care China este capabilă acum. Prin sancțiuni, idiotul de Trump nu a făcut altceva decât să le construiască chinezilor zidul pe banii săi. O asemenea idioțenie va rămâne în istorie o dovadă clară despre cum un cretin a reușit să distrugă un imperiu în doar două mandate. Desigur, ajutat de celălalt cretin ramolit, Joe Biden. Și ceva-mi spune că ceea ce va veni după Trump va fi și mai catastrofal. Modelul cel mai probabil de ocupant al Casei Albe e cineva similar lui Nicu Psihicu al nostru! Eu unul mă aștept la asta. Luați-vă popcorn! Alegerile din toamnă reprezintă doar uvertura. Opera va lovi cu forța unui baros!
Ca va changer le monde. Intrebarea ar fi dacă lumea se va schimba din subsol la acoperiș, cum a făcut-o dramatic în ultimii 200 de ani.
RăspundețiȘtergereOricum, smog-ul chinez nu e decât echivalentul Londongradului, pedalați că tot în lumea a treia sunteți.Bicicliștilor, amărâților...
E totuși reconfortant să întîlnești chinezi discreți, de o inteligență reținută, să le vezi zâmbetul interior. E ceva fenomenal.
Hahahaha pe cat de detailat sunteti dl Diaconu, si cu experienta dvoastra ma mira ca pe undeva se strecoara idea ca ce se petrece acum in lume nu ar fi rodul necesitatii. Va urmaresc de mult ( eufemistic vorbind) si va admir pentru eforturile pe care le faceti. Dar exista si o alta perspectiva si anume ca cei de la putere uita ca exista si planul lui Dumnezeu. De aceea chiar exista vorba " cand Dumnezeu vrea sa te piarda, mai intai iti ia mintile", deci urmarea este fireasca. Ma bucur de toate analizele pe care le faceti si dau din cap.....afirmativ...da asta trebuie sa pe petreaca pentru a ne trezi. Va multumesc.
RăspundețiȘtergerecredeti in Dumnezeu ca Entitate personificata antropizata??ca ar avea un plan , ca un om, ar face ceva/altceva?
Ștergeresorry, nu impartasesc aceasta abordare deci nici drumul deschis de dumneavoastra nu il consider apropiat de realitate....
ca teritoriu comun si on topic, admit ca exista Necunoscut si Legi cunoscute si necunoscute.. consider ca cine le intuieste/foloseste mai adecvat va avansa mai rapid si mai corect in Lumea ce ne inconjoara. ( cred ca in modelul dvs. s-ar zice "'accepta planul lui Dumnezeu",).Cu respect pt orice parere exprimata elegant, IQ100
Să ne oprim. Să ne oprim cu adevărat, nu pentru a privi, ci pentru a simți cum ne privește lumea pe noi. Pentru că iată ce s-a întâmplat, iată ce nu mai putem nega: acum o sută de ani, absurdul era o rană interioară. Camus, Ionesco, Beckett, toți acești oameni care scriau ca și cum ar fi cântat un singur acord trist, vorbeau despre omul care se trezește într-o dimineață și nu mai recunoaște nimic. Absurdul era atunci o experiență a sufletului. O neliniște care se simțea în tăcerea dintre două gânduri. Omul se uita la cer și cerul tăcea. Și omul întreba: de ce?
RăspundețiȘtergereApoi, anii '90. Ah, acești ani '90, ca o lumină care intra pe fereastră după un război prea lung. Cădeau zidurile, cădeau granițele, cădeau ideologiile. Internetul, acest nou continent care apărea din apele tehnologiei, promitea apropierea, promitea cunoașterea, promitea un viitor în care distanțele nu mai erau decât un număr pe un ecran. Era optimism. Era aer proaspăt. Era senzația că, în sfârșit, omul putea respira.
Dar ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat cu absurdul? Nu a dispărut. Așa ceva nu dispare. S-a prefăcut. Și-a schimbat masca. Și-a schimbat locul. A încetat să mai fie în interiorul nostru, în acea cameră tăcută unde stăteam cu gândurile noastre. A ieșit afară. S-a făcut spectacol.
Pentru că în această lume a atenției, și nu mai există altă lume, nu câștigă adevărul. Nu câștigă competența. Nu câștigă profunzimea. Câștigă ceea ce se vede. Câștigă ceea ce se aude. Câștigă ceea ce produce reacții. Iar reacțiile, ca și florile, cresc mai repede la suprafață decât în adânc. Așa că am rămas cu suprafața. Cu imaginea. Cu spectacolul.
Și clovnii, mai întâi în circ, apoi în politică, apoi în economie, apoi în război, clovnii au fost cei care au înțeles primii această regulă. Nu trebuie să fii profund. Nu trebuie să fii bun. Trebuie doar să fii văzut. Și pentru a fi văzut, trebuie să dansezi. Trebuie să strigi. Trebuie să faci ceva care să nu poată fi ignorat. Așa că toți au dansat. Politicienii au dansat cu vedetele. Vedetele au dansat cu influencerii. Instituțiile au dansat cu platformele. Și când toți dansează, dansul nu mai e dans. E viața însăși.
Luați un exemplu, unul singur, căci unul e de ajuns. Donald Trump, prin compania sa media, vinde abonamente. Nu pentru ceva material. Nu pentru ceva tangibil. Vinde "timp". Câteva miimi de secundă. Timp înaintea celorlalți. Timp care face diferența dintre a ști și a nu ști, dintre a fi în siguranță și a fi în pericol. Prețul: o sută de mii de dolari pe lună. Nu contează dacă avantajul este real sau iluzoriu. Contează simbolul. Informația, această substanță magică care altădată construia imperii și dărâma dictatorii, este acum un bilet VIP. Cetățeanul a murit. A venit abonatul. Iar politica s-a transformat într-un concert cu loje și balcon.
Același mecanism, peste tot. Ucrainenii care plătesc să știe cu câteva secunde înainte unde vor cădea bombele. Iranienii care vând informații despre rachete ca pe niște bilete la un spectacol de groază. Tragedia devine conținut. Războiul devine serial. Criza devine audiență. Și noi, toți, privim. Nu pentru a înțelege, ci pentru a consuma. Nu pentru a acționa, ci pentru a reacționa.
Acesta este spectacolul absurd. Nu absurdul lui Camus, care era o confruntare cu tăcerea universului. Acesta este un absurd care se vinde. Un absurd care se cumpără. Un absurd care are preț și care poate fi livrat la domiciliu. Absurdul a devenit model de afaceri. Întrebarea filosofică a devenit produs. Iar căutarea sensului a devenit consum de imagini.
Poate că definiția cea mai simplă a epocii noastre este aceasta: am prefăcut absurdul în spectacol pentru a nu mai simți disperarea. Am înlocuit reflecția cu reacția. Am înlocuit întrebarea cu distribuirea. Am înlocuit sensul cu vizualizarea. Și acum, când ne uităm la ecrane, nu mai vedem lumea. Vedem un circ în care toți suntem clovni, dar nimeni nu mai știe cum să fie om.
Bine ați venit în lumea clovnilor. Nu pentru că ar fi amuzant. Ci pentru că a devenit singura formă posibilă de a fi.
@Absurd realities de la Eu (72 ani)....Interesant comentul ....dacă traim in lumea absurdului (după deciziile care se iau pe plan mondial asa se pare) rezultă că Darie nu e prost ...este captiv ...într-un sistem al absurdului...care sistem l-a făcut varză....din răsad de varză nu cresc trandafiri n”est pas !
ȘtergereNu suntem clovni...suntem oameni ....nu avem mijloace să schimbam in bine sistemul dar...dacă in plan personal fiecare am schimba câte ceva in bine ?...
Absurdul si Disperarea apartin Pesimismului....Pesimismul cea mai cruntă formă de Alcolism al Sufletului!
Încă mai avem destule oportunităti de a ne bucura de viață...mai ales dacă suntem sănătosi!
Toate cele bune!
Frumos . Bine spus. Felicitări .
ȘtergereO singura corectie. China va produce anul acesta 5 DUVs, iar anul viitor e preconizat sa produca 20 DUVs.
RăspundețiȘtergereChina, 💩💩💩💩🤣😂🤣😂🤣😂, roboti, inteligenta artificiala... Poate ceva spioni propagati prin colonia lor Canada
RăspundețiȘtergereModelul cel mai probabil de ocupant al Casei Albe e cineva similar lui Nicu Psihicu al nostru!
RăspundețiȘtergereAlexandra Cortes sau Kamalla Harris.
Nu a prabusit Trump occidentul.El este doar instrumentul cu care se prabuseste occidentul...si nu numai...Frica — incertitudinea, lipsa de încredere — explică de ce încă avem recesiuni economice.
RăspundețiȘtergereFrica explică de ce milioane de oameni realizează puţin și se bucură de puţin.
Într-adevăr, frica este o forţă puternică. Într-un fel sau altul, frica îi împiedică pe oameni să obţină ceea ce își doresc de la viaţă.
Frica de toate felurile și dimensiunile este o formă de infecţie psihologică. Putem vindeca o infecţie mintală în același mod în care vindecăm o infecţie corporală - cu tratamente specifice, dovedite.
În primul rând, însă, ca parte a pregătirii tale prealabile tratamentului, condiţionează-te cu acest fapt: orice încredere se dobândește, se dezvoltă. Nimeni nu se naște cu încredere. Acei oameni pe care îi cunoști și care radiază încredere, care au învins grijile, care se simt în largul lor peste tot și tot timpul, și-au dobândit încrederea, fiecare fărâmă din ea. Toti putem dar cineva din spatele cortinei ne sperie pe toti.Dane ii dai prea mare importanta lui Trump.Individul este un prost la fel ca toti prostii ,, selectati ,, sa conduca tarile globului ...Planul este simplu si este la vedere...cum dracu useristii se afla la butoane si in pandemie...si in ,,militarie,,...si in seceta ...si in ,,foamete,,...etc....
A fost totul deliberat. Nu ai cum s-a fii atat de cretin.
RăspundețiȘtergereApreciez de foarte multe ori informațiile și părerile dumneavoastră. Totuși, cred că greșiți puțin când vorbiți de „tembelul Trump” sau chiar și Biden. Cred că totți președinții americani, și probabil nu numai, sunt captivi ai deep state-ului, primesc informații eronate și sunt manipulați în a face greșelile pe care le fac. Există o lume „la vedere” cu pioni cunoscuți, și există lumea puterii reale pe care nu o vedem și nu o cunoaștem. Trump a pornit cu anumite idei și un plan și încet, încet a fost deturnat și pus pe alte „șine.” Cei care i-au torpilat și primul mandat, au făcut-o și a doua oară. „Cineva” are un plan să prăbușească lumea Occidentală și planu funcționează perfect, indiferent de cine sunt pionii la vedere al puterii vizibile. Nu Obama, Trump sau Biden au condus America, dezastrul a fost planificat și pus în practică acum mulți, mulți ani, probabil cu renunțarea la standarul aurului începută sub Roosevelt în 1933 și finalizată de Nixon în 1971 și terminând cu dezindustrializarea Occidentului și mutarea aproape completă a manufacturii în China. Astea nu sunt lucruri decise de un singur om (pion), ci planuri pe termen lung implementate treptat. „Lupta” între democrați și republicani, bine și rău, este doar forma modernă a circului în lipsă de pâine, ci aplicarea dictonului „Divide et Impera.” Probabil nu o să știm niciodată cine sunt stăpânii adevărați.
RăspundețiȘtergere100% De acord !!
Ștergerehttps://books.openedition.org/irhis/1916
RăspundețiȘtergereHey ,tu te crezi mai deștept decât Donald Trump, dar nu ești nici la degetul mic de la piciorul stâng al președintelui SUA! Problema cu tine e că nu suporți decât piticii.Îți aduci aminte cât de uimiți au rămas piticii când l-au văzut pe Guliver? Asa esti si tu acum. Un pitic ,iar un pitic nu poate admira decât tot pitici, așa cum e întreg poporul chinez, o națiune de pitici!
RăspundețiȘtergereCaderile și Ascensiunile IMPERIULUI CELEST (1)
RăspundețiȘtergereCând analizăm problemele chineze în contextul istoriei universale, trei date sunt izbitoare: 1970, 2020 și 1820.
În 1970, China, după ce a trăit Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală, se afla într-o astfel de stare, pe baza căreia aproape nimeni nu ar fi putut presupune că până în 2020 această țară va deveni a doua în lume sau chiar va concura cu Statele Unite.
Cu toate acestea, dacă aprofundăm istoria și călătorim înapoi în 1820, vom vedea că la acea vreme produsul brut chinezesc depășea produsul vest-european de două ori. Desigur, principala putere europeană, Marea Britanie, era atunci din punct de vedere tehnic cea mai dezvoltată, iar China a rămas o țară agrară, dar în ceea ce privește produsul brut, cu toate acestea, raportul era exact același.
Trebuie amintit că China a fost timp de două mii de ani din punct de vedere economic una dintre cele mai dezvoltate țări din lume. Suntem obișnuiți să privim istoria, inclusiv secolele al XV-lea și al XVIII-lea, prin prisma perioadei cronologice anilor 1850-1980 (plus-minus) - perioada în care Occidentul domina cea mai mare parte a lumii.
Dar ce sunt acești 100-150 de ani în comparație cu două sau chiar trei milenii? Într-un fel, istoria se repetă: lumea și China anului 2020 par să se întoarcă la 1820. În ce măsură se vor întoarce, dacă acest proces se va opri sau dacă spirala sa se va derula în continuare, timpul va spune.
Din anii 1820, presiunea Marii Britanii asupra Chinei a crescut brusc - britanicii au curățat teren pentru importul de opiu în China; au lansat această afacere profitabilă încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ca urmare a două războaie „cu opiu” și a revoltei Taiping care a slăbit China Qing, britanicii au reușit să-și stabilească controlul în așa-numitele „porturi ale tratatului”, ceea ce a limitat semnificativ suveranitatea Chinei.
În același timp, problemele economice ale Chinei se accentuau. Drept urmare, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, China a devenit ceea ce economiștii și istoricii numesc „o țară subdezvoltată”. În 1980, chiar a avut loc un seminar internațional în SUA pe tema modului în care cea mai dezvoltată țară a secolului al XIV-lea, China, a ajuns la sfârșitul secolului al XIX-lea într-o stare de subdezvoltare.
Subdezvoltarea - comparativ cu Occidentul industrial, integrarea regiunilor de coastă, în principal a sudului țării, nu a dus la apariția unei burghezii industriale, ci la consolidarea capitalului comercial tradițional și la apariția grupurilor compradore, strâns legate în primul rând de Marea Britanie.
În același timp, modelul „Shanghai” nu s-a răspândit în întreaga Chină, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat cu modelul Bombay-Madras din India.
Pe de o parte, natura includerii Chinei în economia și politica mondială este fundamental diferită în comparație cu Japonia, pe de altă parte, dimensiunea și ponderea demografică a Chinei. Și pe a treia - încrederea chinezilor în superioritatea lor socio-culturală față de Occident și chiar și în perioada celor mai dificile înfrângeri din partea „diavolilor roșii” (chiar și în condițiile unei Chine chinuitoare, autoidentificarea - „a fi chinez” - nu a fost niciodată pusă la îndoială).
Toate acestea nu au permis transformarea Chinei într-o colonie. În același timp, integrarea în sistemul mondial nu a putut decât să deformeze dezvoltarea naturală a țării.
Caderile și Ascensiunile IMPERIULUI CELEST (2)
RăspundețiȘtergerePunctul de cotitură în istoria Chinei moderne a fost perioada pe care o numesc „lungii ani cincizeci ai secolului al XIX-lea” - 1848-1867/73. Aceștia au început cu criza globală (1848) și publicarea în Extremul Orient al Eurasiei a „Manifestului Partidului Comunist” de Marx și Engels (1848) și s-au încheiat cu Restaurația Meiji în Japonia (în Extremul Orient al Eurasiei, 1867), publicarea Volumului I „Capitalul” (1867) și începutul unei recesiuni economice în 1873 (1873-1896).
În timpul „lungilor ani cincizeci” sistemul mondial vest-european (nord-atlantic) s-a transformat într-un sistem mondial. Acest lucru este foarte important: pot exista mai multe sisteme mondiale în lume, sistemul capitalist mondial este doar unul și, prin definiție, nu poate și nu va tolera alte sisteme mondiale în sine sau alături de el. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, pe lângă sistemul mondial nord-atlantic, existau încă două în lume, deși într-o formă slăbită: cel rusesc și cel chinezesc.
Nu este o coincidență faptul că Occidentul anglo-francez, ca nucleu al sistemului mondial, a început aproape simultan un război împotriva Rusiei (Crimeea, 1853-1856) și a Chinei (al doilea „opiu”, 1856-1860). Britanicii și preoții lor, francezii, nu și-au atins obiectivele pe termen lung: Rusia nu a fost nici învinsă, nici alungată complet din Europa Centrală și de Sud, cu atât mai mult cu cât după un deceniu și jumătate ne-am întors o parte din cele pierdute; China nu a reușit să se transforme într-o colonie.
Cu toate acestea, atât Rusia, cât și China au încetat să mai fie sisteme mondiale și au început să se transforme economic, respectiv, într-o semi-periferie și o periferie a sistemului capitalist mondial, cel puțin parțial: nicidecum nu toate regiunile Rusiei și, într-o măsură și mai mare, a Chinei au fost incluse în circulația economică mondială.
Ceea ce s-a întâmplat în China timp de sute de ani fără un an, între 1850 (începutul revoltei Taiping, începutul tulburărilor - „luan”) și 1949 (victoria comuniștilor și unificarea țării sub puterea lor centralizată - stabilirea ordinii, „zhi”), a fost o perioadă de declin dinastic tipică pentru istoria Chinei. Poate fi comparată, de exemplu, cu epoca celor Trei Regate după căderea Hanului Tânăr (Târziu), când Cao Cao nu a reușit să devină noul Qin Shih Huangdi, sau cu epoca a cinci dinastii și zece regate dintre epoca Tang și Song.
Desigur, epoca modernă, a doua jumătate a secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea, a dat interregnului dinastic din China trăsături noi, l-a complicat dramatic în comparație cu alte „ere echivalente”, dar, în general, esența eșecului temporar al Chinei în „Fântâna Istoriei” nu se schimbă de la aceasta. După experimente radicale de stânga, ajungând uneori la extremism și la un grad scăzut de război civil („Marele Salt Înainte”, „Revoluția Culturală”), China de la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 s-a aflat într-o situație extrem de dificilă. Soluția la problemele chineze a venit de la nivel mondial - de la Statele Unite ca „centru nuclear” al sistemului capitalist mondial, care până la sfârșitul anilor 1960 pierduse cursa economică în fața Uniunii Sovietice - nu URSS a câștigat, ci Statele Unite au pierdut.
Caderile și Ascensiunile IMPERIULUI CELEST (3)
RăspundețiȘtergereÎnsă conducerea RPC a înțeles totul și a întins o mână americanilor, oferindu-se ca „atelier”. Acordul nu a avut loc imediat, a fost nevoie de două provocări chineze care să demonstreze anumite intenții: conflictul de la Damanskoe (1969) și straniul, chiar dacă nu ține cont de calculul externalităților, războiul cu Vietnamul (1979). Acest război i-a convins pe americani și a lansat așa-numitele „reforme ale lui Deng Xiaoping”, care au târât China pe o cale cvasi-capitalistă.
RPC a început să lucreze activ pentru piața americană și mondială încă din anii 1990, umplând-o cu bunuri ieftine de calitate scăzută, ca să spunem simplu, cu gunoaie, dar gunoaiele s-au dovedit a fi la mare căutare și într-o asemenea măsură încât, după cum scrie A. Salomatin, în 2006, aproape 300 de milioane de dolari au lucrat pentru economia SUA pentru bani americani chinezi proaspăt tipăriți. În plus, întrucât datoriile au fost sursa dezvoltării SUA încă din 1968, însăși „deținerea” acestor datorii de către China sub formă de titluri de valoare ajută, de asemenea, SUA să nu se înece.
Pe lângă linia americană privind integrarea RPC în economia mondială, a existat și linia britanică, care în secolul al XX-lea a început puțin mai devreme decât cea americană, dar s-a bazat pe legături puternice, de aproape două secole, ale unui număr de familii britanice cu elitele din sudul Chinei, din care au ieșit mulți reprezentanți ai nomenclaturii comuniste. Ceea ce s-a întâmplat cu RPC în ultimii 30 de ani este denumit „miracolul chinezesc”. Într-adevăr, după anumite standarde, acesta este un miracol, chiar dacă uităm de prețul social și de mediu plătit pentru acesta, pe de o parte, și de situația în care se află China astăzi, pe de altă parte.
China nu este o opțiune de dezvoltare alternativă capitalismului, ci este încorporată în acesta și, prin urmare, scopul său este doar de a-și extinde zona de control și de a aștepta slăbirea maximă a Statelor Unite, al căror loc de nou hegemon mondial nu va putea oricum să-l ocupe. Și nu numai pentru că nu va exista un singur hegemon în lumea postcapitalistă a macroregiunilor. Ideea este că o țară hegemonică este întotdeauna un inovator, iar chinezii nu posedă această calitate la scara corectă, „hegemonică”, ci sunt împrumutați și imitatori talentați.
Cineva se va indigna: cum?! Și praful de pușcă, și busola, și hârtia și banii de hârtie - nu sunt toate acestea inventate în China? Răspunsul la aceasta este simplu: pot inventa orice și oriunde, dar există o invenție și există o inovație. Pentru ca o invenție să devină o inovație, sunt necesare condiții favorabile: socio-sistemice, culturale, psihologice; astfel, nu trebuie confundate, în primul rând, invențiile și inovațiile. China a împrumutat și a furat tehnologie oriunde a putut. Un alt lucru este că a folosit aceste tehnologii în avantajul său, inclusiv în concurență cu anumite segmente ale Occidentului.
Caderile și Ascensiunile IMPERIULUI CELEST (4)
RăspundețiȘtergereCulmea de cotitură dintre 1970 și 2020, când a avut loc ascensiunea Chinei, a fost marcată de o serie de schimbări importante.
În primul rând, este vorba de criza tot mai mare a sistemului capitalist. De fapt, globalizarea este expresia acestei crize. De la mijlocul anilor 1970, elita occidentală a început să demonteze sistemul capitalist, care are loc acum într-o formă deja nedisimulată. Dacă Klaus Schwab, organizatorul Forumului de la Davos, a declarat deschis în 2012 că capitalismul nu corespunde lumii care există acum, aceasta înseamnă că „mizeria” de demontare a capitalismului s-a preparat destul de serios, iar o dublă epidemie - coronavirusul și cea psihică asociată - o armă puternică a elitei mondiale în demontarea structurilor juridice, politice și socio-culturale de susținere a capitalismului; nici măcar nu vorbesc despre cea economică.
Al doilea punct este criza structurală a anticapitalismului sistemic al URSS, transformat de forțe interne și externe într-o criză sistemică, în distrugerea URSS și jefuirea de către Occident a țărilor fostului lagăr socialist. Acest lucru a permis Occidentului să-și amâne propria criză până în 2008.
Al treilea punct este viața scurtă și fericită a Uniunii Europene. UE a ascensionat imediat după distrugerea URSS (aceasta, desigur, nu este o coincidență), dar nu a trăit fericită mult timp - aproximativ un sfert de secol. Acum, dacă nu respiră, atunci cel puțin se confruntă cu probleme foarte grave. De jure, UE este probabil să rămână, dar de facto este deja în multe privințe o iluzie, o ușă pictată pe pânză.
Al patrulea punct este ascensiunea islamismului și a reconquistei musulmane în Europa sub forma unei crize migratorii. Trebuie să spun că anglo-saxonii au lucrat la acest lucru foarte mult timp, iar demersul lor a fost în mare parte încununat de succes. Cu toate acestea, acest succes este probabil să se întoarcă împotriva lor.
În 1956, odată cu criza de la Suez, URSS și SUA au dat o lovitură decisivă imperiului colonial britanic în vechea sa formă. După „retragerea” Indiei, acest imperiu slăbea deja rapid, iar după Suez s-a prăbușit. Elita britanică, experimentată și sofisticată, trebuia fie să accepte și să observe pasiv dispariția a ceea ce evident trebuia să se transforme într-o „grămadă de cenușă”, fie să încerce să recreeze imperiul pe o bază nouă - financiară. Singura țară în care britanicii puteau depune eforturi pentru a crea un imperiu invizibil era China, a cărei parte sudică au început să se dezvolte de la sfârșitul secolului al XVIII-lea; mai ales că comerțul cu opiu a îmbogățit nu numai britanicii, inclusiv coroana, nu doar acea parte a elitei americane numită „Boston Brahmins”, ci și o anumită parte a clanurilor comerciale și birocratice din sudul Chinei.
Caderile și Ascensiunile IMPERIULUI CELEST (final)
RăspundețiȘtergereAceste conexiuni s-au întins de la începutul secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XXI-lea. În prima jumătate a anilor 1960, de ambele părți, britanicii și chinezii, cu ajutorul unor intermediari individuali prin canale familiale-clanice, precum și prin liniile serviciilor speciale închise și structurilor criminale prin Singapore și Hong Kong, au fost construite punți și a început să se concretizeze o schemă pentru construirea imperiului britanic invizibil 2.0.
Cu toate acestea, atâta timp cât a existat URSS, nici imperiul invizibil (chiar dacă avea agenți secreți în „establishment”-ul sovietic), nici China (chiar și după conectarea sa industrială la economia americană) nu s-au putut dezvolta la putere maximă.
În anii 1970 și 1980, China, printre altele, „a ieșit în evidență” în confruntarea dintre URSS și Statele Unite. În istorie, acesta este un clasic: Sparta s-a ridicat în procesul de confruntare dintre Atena și statul persan, Franța în secolul al XIV-lea a fost înălțată datorită rivalității dintre împărați și papi, etc. Cam același lucru s-a întâmplat și cu China: în timpul rivalității sovieto-americane, aceasta a primit „spațiu să respire”.
Dar Occidentul putea lăsa calm China să se integreze, deoarece la acea vreme RPC nu reprezenta nicio amenințare economică, economia sa nu trebuia distrusă, ci ridicată. O altă întrebare frecvent dezbătută: este China o amenințare pentru Rusia? Există două puncte de vedere extreme. Unu: China este un dușman, Rusia trebuie să se teamă de ea. Al doilea: China este un prieten, frați pentru totdeauna. De fapt, în politica reală nu pot exista prieteni. Există doar aliați și interese.
Paradoxul este că intrăm în perioada crizei terminale a capitalismului fără o știință cu adevărat adecvată, fie despre acesta, fie despre Rusia, fie despre Occident, fie despre Est, fie despre lume în ansamblu! Și mai rău, ne aflăm, din punct de vedere metodologic, dacă nu într-un deșert, atunci într-un semi-deșert.
Ignorarea Chinei se dovedește a fi un fel de „picnic la marginea drumului” cu perspectiva evidentă de a deveni un „picnic la grămada de gunoi”, un joc pe „câmpul miracolelor” din Țara Proștilor.
Avem nevoie de o imagine reală a lumii, deoarece este cea mai puternică armă în războiul psihoistoric. Și în dezvoltarea unei astfel de imagini a lumii, fără îndoială, una dintre cele mai importante sarcini este studiul Chinei ca sistem și locul său în lume.
Daca pui un cretin intr-o functie sa nu te astepti la desteptaciuni , exemplu Mucifer care l-a pus securitatea la indicatiile cabalii si Bolovan pus de el, si ce-i mai lauda servitorii... ca e distepti... de stinge lumina. Un idiot nu schimba alt idiot...il lasa acolo...
RăspundețiȘtergereCe să facem cu popcorn? Mai bine ne săpăm un adăpost antiatomic pentru că,un democrat la Casa Albă,va însemna război nuclear.
RăspundețiȘtergereIn accidentul colectiv de vreo treizeci de ani , statele isi ucid propriile popoare sub diverse pretexte ideologice .
RăspundețiȘtergere😡 e-Terra rămâne PICATĂ!
RăspundețiȘtergere❌ După o nouă rundă de teste realizată de STS, DNSC și Cyberint, sistemul nu poate fi repornit. Au fost descoperite noi probleme tehnice care trebuie remediate înainte ca platforma să fie pusă la dispoziția publicului.
⏳ ANCPI spune că fiecare corecție va fi testată din nou, iar reluarea activității va avea loc doar după ce toate verificările vor fi trecute cu succes.
🏢 Între timp, notarii, geodezii, specialiștii în cadastru și mii de cetățeni rămân blocați, cu tranzacții și documente în așteptare.
📅 O nouă actualizare oficială este promisă până cel târziu pe 7 august 2026.
🤦 Încă o zi în care România așteaptă ca un sistem esențial să revină la viață
Sistemul e-Terra de la Cadastru rămâne sub cheie după atacul cibernetic. Anunțul Guvernului
RăspundețiȘtergere