Aventuri la capătul lumii

Am prieteni peste tot în lume. Rectific: am prieteni români peste tot în lume. Nu din vina mea, ci a lor. Mă rog, așa au crezut ei - cum am crezut și eu la un moment dat - că plecatul afară vine la pachet cu căpătuiala. În prima fază m-am căpătuit și eu, doar că nu-mi era bine. Asta până când tatăl meu mi-a deschis ochii: „Ăla care se realizează, se realizează peste tot. Dacă te-ai realizat acolo, la fel de ușor îți va fi să te realizezi și-aici. Doar proștii confundă provocările cu piedicile. Proștii și ratații!”. Câtă dreptate a avut!

Cum se împart apele?

V-am făcut în ultimele articole un tur de forță al confruntărilor geopolitice ale momentului. Suntem într-o cumpănă a istoriei în care unii mizează pe unicitatea proiectului globalist, iar alții pe o reîmpărțire a lumii. Care tabără va câștiga? Chiar dacă-i voi dezamăgi pe cei care-mi împărtășesc ideile, vă voi spune că se va întâmpla același lucru care se întâmplă de fiecare dată în istorie: indiferent de învingător, va câștiga cine trebuie. E o formulare alambicată, recunosc, dar e singura care exprimă cât de cât ceea ce urmează. O să înțelegeți imediat de ce și, mai ales, care-i paradoxul prezentului.

Kazahstan

Kazahstan pare o lovitură năucitoare pentru Rusia. O lovitură din conflictul care deja se desfășoară la vedere. Nu-l puteți înțelege dacă nu știți situația din teren. Mă rog, chestiunea cu înțelegerea e relativă deoarece informațiile care vin de acolo sunt extrem de slabe calitativ.

Spre o resetare accelerată

Probabil vă gândiți la „marele reset” tot aruncat în față de globaliști. Nu, nu despre asta voi vorbi azi, ci despre un alt reset, de data aceasta geopolitic. Știm bine că am avut de-a face în secolul XX cu două resetări fundamentale ale lumii. Prima a fost cea rezultată în urma celui de-al Doilea Război Mondial, iar ultima cea din 1989. Yalta și Malta, după cum le cunoaștem din istorie. 

Cum e războiul?

Majoritatea covârșitoare a oamenilor au o impresie deformată despre război. Trăind cu imagini fabricate prin studiourile TV sau de film, mulți cred că războiul e o chestie de alegere. Ca să nu mai vorbesc că există chiar și categoria celor care cred că războiul e ceva „cool”. Desigur aceștia fac parte dintre prostovanii cei mai mari. Dar asta nu înseamnă că oamenii de azi mai au habar ce-i acela un război. Mă rog, nu cei de prin zonele noastre.

Să schimbăm împreună lumea!

Absolut nimic din ceea ce vedeți în lumea de azi n-ar fi putut fi dus la îndeplinire fără o conspirație în care și noi să fim parte. Sună ciudat pentru mulți; în mod sigur sunt unii care nu vor accepta asta niciodată. „Cum adică, eu perfecțiunea întruchipată, eu, dușmanul de moarte al sistemului, eu adică să fiu acuzat de conspirație cu dușmanul de moarte?” Tocmai aici e tragedia, anume în faptul că fără o conspirație a noastră cu „dușmanul de moarte”, absolut nimic nu se poate mișca. Răul pe care-l vedem, e răul pe care-l împroșcăm. E răul nostru intern pe care-l aruncăm împotriva unui rău pe care-l bănuim la ceilalți.

O carte șocantă

Fără doar și poate, cartea lui Robert F. Kennedy Jr., „The Real Anthony Fauci” e o carte menită a-ți arăta lumea așa cum e: ticăloasă până-n măduva oaselor. Trebuie să ai stomac pentru o asemenea lectură. Pur și simplu citești și nu-ți vine să crezi ceea ce citești. Te ciupești pentru a verifica dacă nu cumva visezi. Ajungi chiar să îți dorești să găsești o dovadă că autorul fabulează. Pur și simplu îți dă toată viziunea ta despre lume peste cap. Nu poți să crezi că există oameni atât de ticăloși. Iar ceea ce constați este nu doar că aceștia există, ci că ei sunt doar vârful unui teribil sistem ticălos. Altfel de credeți că Fauci e imposibil de dat jos din acel post? Și, mai mult, de ce absolut toate acțiunile lui sunt copiate orbește peste tot în lume?