Câteva explicaţii necesare privind imposibilitatea politicului de a schimba ceva

Ieri am imaginat un scenariu pentru a demonstra un lucru care mi se pare din ce în ce mai evident, anume incapacitatea politicului de a rezolva problemele. Din păcate, mulţi dintre cei care au comentat s-au limitat la detaliile insignifiante ale scenariului meu: că „de ce am adus în discuţie infracţionalitatea, deoarece ea există doar dacă e sprijinită politic”, că „trebuia să gândesc altfel raportul de forţe” sau că „am dus chestiunile mult prea la extrem”. Scenariul a fost construit destul de schematic, fiind menit doar a atrage atenţia. Un studiu în care să faci o analiză a diferitelor interacţiuni dintre facţiuni probabil că ar fi mâncat mult spaţiu şi timp, iar de ajuns n-ar fi ajuns la concluzii radical diferite de scenariul pe care l-am expus. 

De ce politica nu poate rezolva problema actualei societăţi?

Sunt mulţi naivi care cred că problemele pe care le întâmpinăm pot fi rezolvate „pe calea scurtă”, adică prin intermediul unui partid politic. Azi voi face un experiment, pornind de la credinţa unora că politicul ar putea rezolva problemele actualei societăţi. Şi cum altfel pot începe experimentul dacă nu pornind de la cele mai bune ipoteze posibile. Să începem.

Cronica unei morţi anunţate

Din nou criminalii îşi fac de cap. Nikolai Muşeghian era un programator din zona crypto. Băiatul era un geniu, fiind primul care-a intuit modul în care contractele smart pot fi hack-uite. 

Geopolitica momentului

Cu toate că alianţa ruso-chineză este mai vizibilă decât oricând, cu toate că Rusia acceptă primatul Chinei, există o anumită stare de incertitudine în clasa politică rusă. Istoria a demonstrat că în ciuda animozităţilor şi a mizeriilor pe care SUA le-au făcut Chinei, politicienii de acolo nu a avut nicio problemă în a face pasul către SUA atunci când li s-a arătat bunăvoinţă. 

Ne vor înlănţuiţi!

Burduja ăl mic trage în forţă la identitatea digitală. Un grup de securişti din Parlament au ca obiectiv obligarea tuturor românilor să-şi facă un cont bancar. Nu-i rău să ai un cont, dar de ce trebuie să fie obligatoriu? Apoi, constatăm că băncile îşi reduc treptat, dar sigur, prezenţa teritorială. De asemenea, reţeaua de ATM-uri e într-o diminuare constantă, iar comisioanele cresc continuu. Apar din ce în ce mai multe obligaţii pentru cetăţeni: să-şi autocitească la intervale regulate de timp consumurile, să raporteze autorităţilor diverse chestii, ba chiar să colaboreze obligatoriu cu Securitatea. Ah, nu ştiaţi încă, dar DA, e un proiect de lege. Despre ce e vorba?

Prostia - noua realitate politică a lumii

Că Liz Truss e proastă a devenit practic o axiomă. Nu-i nevoie decât să-i vezi poza pentru a-i pune ştampila. Însă constatarea că întreg sistemul britanic de putere e de o prostie incomensurabilă, asta e ceva mai greu de înţeles. Şi nu doar cel britanic. Trăim într-o perioadă în care prostia a invadat suprafaţa pământului cu aşa o furie încât uneori efectiv nu-ţi vine să crezi că e adevărat. 

Iar se minte îngrozitor înainte de alegeri

Probabil v-a ajuns la ureche povestea atacării soţului lui Nancy Pelosy de către un „radical de dreapta”, care a intrat peste bietul octogenar aflat acum în spital. Izbucnirea unui asemenea scandal acum, înainte de alegeri, pare cusut rău cu aţă albă. Doar că treaba e mai împuţită decât pare.