Nevoia de realism sau cum ne mobilizăm pentru a fructifica ultima șansă de lovire a sistemului?

Hai să tragem puțin aer în piept și să privim realitatea în față. Suntem pe ultima sută de metri a unei campanii electorale anoste unde, culmea, se trage tare pentru cel de-al doilea post ca importanță din România, cel de primar al Bucureștiului. Ne place sau nu, ocupantul fotoliul de primar al capitalei noastre este cel mai votat om din România după președinte, motiv pentru care funcția e de o importanță politică imensă ca semnal sau trend. Însă nu această importanță îi mână în luptă pe candidații famigliei politice care a cotropit România, ci interese mult mai obscure.

Dacă ai fost avertizat că eșecul global e iminent, de ce nu ți-ai făcut un plan de rezervă?

V-am spus de o groază de vreme că treburile se strică peste tot în lume. Încă din 2008 am avertizat că treburile merg prost. Când s-a dat lovitura de stat la Kiev, punându-se în scenă mizerabilul Maidan, v-am spus că urmează un război cu Rusia. În timpul pandemiei v-am spus că e circ, că absolut toate măsurile sunt aberante, iar scopul nu e sănătatea, ci, din contră, uciderea. V-am repetat aproape obsesiv că urmează o schimbare majoră de paradigmă în 2024 și uite că se întâmplă. De asemenea, v-am spus că urmează un cutremur masiv economic. Întrebarea e: ați ținut cont de aceste informații sau doar le-ați trecut la „și altele”?

N-am făcut predicțiile pe baza vreunui glob de cristal, ci pur și simplu prin înțelegerea dinamicii ciclurilor  politico-economice, adică a acelor forțe care modelează evenimentele. Acum mă văd nevoit să vă repet avertismentul și să vă îndemn să citiți cu atenție deoarece s-ar putea să fie vorba de cele mai importante informații pe care le citiți în viața aceasta. De asemenea, în ceea ce privește virulența cu care se manifestă propaganda, oare ar trebui să vă reamintesc că spre sfârșitul anilor 80 toate canalele de comunicare are regimurilor comuniste furnizau exclusiv junk propagandistic? Ași văzut în cât timp s-a dizolvat totul, iar jegurile propagandei s-au transformat în aprigi luptători pentru democrație.

Contextul actual nu e complicat, ci infernal de complicat! O să încep de la noi. Dezastrul din finanțele publice nu e, așa cum vi s-a spus, un efect al politicilor electorale, al mărinimiei unora sau al pensionarilor(incluzându-i aici și pe „speciali”). Nu! Efectul pe care îl resimțim acum este dat de JAFUL SISTEMATIC ȘI PROGRAMTIC executat începând cu decembrie 1989. Să înțelegem exact cum stau lucrurile: de la o economie destul de bine integrată, stăpânind tehnologii și având piețe certe de export, România a fost împinsă în subdezvoltare prin dezordinea economică de după 1990. Jaful a fost executat de insiderii de la acel moment, prin intermediul mafiei financiare transnaționale care era interesată să distrugă tot ce a făcut Ceaușescu pentru a oferi un exemplu. Dacă încă nu v-ați prins, ar trebui să realizați că ați fost cobaii unui ritual de pedepsire a țării care a îndrăznit să se confrunte cu mafia financiară transnațională. Nu mă credeți? Cercetați când anume a putut România să aibă acces la piețele financiare internaționale. Vă spun eu: 17 mai 1996, atunci au încetat sancțiunile! Aderarea la UE a introdus un strat suplimentar de jaf prin deschiderea către căpușele europene a pieței interne precarizate. Criza din 2008 - nimeni n-a spus-o - a îndatorat România cu 20 miliarde de dolari PENTRU GARANTAREA PROFITURILOR BĂNCILOR STRĂINE. Isărescu a mimat atunci că, la pachet, blochează rezervele acestor bănci, astfel încât să nu plece capitalurile. Dar chestiunea era falsă întrucât rezervele erau deja blocate, ca efect al politicii de creditare pe care și-o asumaseră respectivii pe vremea în care spuneau că nu-i lasă BNR-ul să dea credite cât ar dori populația. Ceea ce nu s-a spus a fost că, ulterior, BNR a eliberat treptat rezervele, iar acum suntem în fundul gol. Să rețineți aspectul amintit acum. 

Însă principalul artizan al creditului luat de la FMI a fostă băsescu. Lui i s-a dat ordinul și s-a făcut preș pentru „profituri personale viitoare”. Ca să înțelegeți abuzul absolut, acel credit a fost unul cvasi-ilegal, fiind contractat fără a fi fost trecut prin Parlament! A fost abuzul necesar pentru a împinge România pe spirala datoriilor. Apoi am avut trei evenimente de o ticăloșie fără margini, toate date în mandatul Plăvanului, după ce s-a reușit anihilarea oricărei urme naționaliste în PSD: liberalizarea prețului energiei(Virgil Popescu), pandemia(Orban-Cîțu-Ciucă) și războiul din Ucraina(Ciucă-Ciolacu). Liberalizarea a introdus prețuri artificial de mari în piață, iar statul - pentru a se dovedi „protector” - a plafonat prețurile la nivelele necesare atingerii unor profituri uriașe. În pseudo-pandemie au oprit artificial economia, asigurând salariile de la Buget, ceea ce a produs o gaură imensă, acoperită prin îndatorarea țării. De asemenea, tot la umbra pandemiei, au făcut afaceri sulfuroase(vezi măștile, ventilatoarele, isoletele, vaccinurile etc.).  Iar războiul din Ucraina a fost bomboana de pe colivă întrucât ne-a mâncat accelerat mai mult dcât hoțiile anterioare împreună(estimarea ar fi de aprox. 3.5% din PIB pe an, dar în realitate mult mai mare prin efectele secundare din economie precum falimentarea producătorilor agricoli, operarea gratuită de către Ucraina a unor elemente de infrastructură românești s.a.m.d.)!

După cum puteți limpede înțelege, a fost un asasinat economic executat ca la carte. Și, pentru a se găsi țapul ispășitor, s-au mărit ceva pensii și salarii pe ultima sută de metri. Acum, jigodiile cățărate la putere arată cu degetul spre amărâții țării. Nu mai insist cu enumerarea deoarece sper că ați înțeles setupul local. Care-i continuarea? 

Presupunând că treburile vor rămâne la fel pe plan internațional(nu vor rămâne!), măsurile luate de jigodia Bolojan vor induce o cădere economică masivă, care va trebui „reparată” prin noi biruri. Impozitele pe proprietate se vor mări și mai mult, impozitele firmelor și ale salariaților idem, iar ca o bomboană pe colivă, începând cu 2027 se va introduce impozitul pe venitul global, în trepte, exact așa cum marketează jigodiile de la PSD. Iar ca să nu credeți că halucinez, vă garantez că în prima parte a anului care vine chestiunea se va anunța public. Eventual se va face și un pact între toate partidele pentru susținerea operațiunii indiferent de cine vine la putere. E suficient de clar? Toate măsurile însă nu vor rezolva problema, astfel încât guvernul își va asuma vânzarea societăților de stat. Adică acele societăți din care statul își ia veniturile an de an, vor fi vândute pe nimic, iar statul va rămâne fără cloșca cu ouă de aur. Principalele ținte sunt Hidroelectrica, CEC și cele care au în deținere mine. Iar drumul nostru va fi unul de sărăcire accelerată, exact ca-n Grecia. De ce? Pentru că fără venituri statul va deveni și mai tiranic împotriva propriilor cetățeni, mulgându-i până la limita absolută de sărăcie. Urmăresc obsesiv ceea ce s-a întâmplat în Grecia. Credeți-mă, e o groapă fără fund: din 2008 acolo se trăiește din prost în și mai prost, dar propaganda susține că e bine!

Toate cele spuse mai sus sunt valabile doar dacă nu vor fi accidente pe piața economică internațională. Eu însă am avertizat încă din 2008-2009 că măsurile de atunci nu au cum să funcționeze întrucât au statutat minciuna și furtul. Iar momentul l-am fixat spre sfârșitul lui 2024, adică anul în care am avut o confluență a mai multor cicluri istorice. Probabil vă întrebați de ce nu s-a întâmplat nimic, iar răspunsul simplu e că se întâmplă. Timingul nu e întotdeauna exact, mai ales la ciclurile lungi, dar schimbările oricum au fost esențiale, pregătind scenariul cel mai radical. 

Ceea ce vă invit să observați este că deja semnele se văd pe piețe. A fost dezvăluită întreaga contabilitate frauduloasă din spatele hype-ul AI și consecințele vor exploda. În plus, cifrele de pe piața muncii din SUA arată extrem de prost. Și aici avem o chestiune cât se poate de ciudată: automatizarea(nu obligatoriu AI-ul) a închis o grămadă de locuri de muncă, scăzând puterea de cumpărare a oamenilor. Scăderea puterii de cumpărarea contractează consumul și când cerea e anemică se prăbușesc companiile. E simplu, deja s-a intrat pe spirală. Ce se va întâmpla? În principal e jale deoarece se vor sparge în același timp toate bulele impulsionate de hiper-evalările artificiale ale analiștilor, contabililor și auditorilor. E un lanț de fraudă care-și are originile în excesele crizei din 2008 și care acum e atât de mare încât nu mai vedem soarele. Indicatorii principali care indică panica pre-criză sunt pe roșu de anul trecut, însă au fost efectiv dați peste cap de alegerea lui Trump care promitea să salveze Titanicul american. Doar că e o ironie a sorții. Știți ce s-a întâmplat? Imaginați-vă că ar fi fost înlocuit căpitanul de pe Titanic cu „providențialul Trump” care ar fi venit cu soluția: să accelerăm de 10 ori mai repede spre aisberg! Cam asta s-a întâmplat cu piețele de capital după venirea lui Trump. Pariul său efectiv prostesc pe modelul propus de tehno-baronii Americii a fost o eroare politică extremă, care-l va costa. Dar pentru el, ca om politic, nici perspectiva unei crize izbucnite la începutul mandatului n-ar fi fost una care să-i surâdă. Dar vă garantez că una care bubuie înainte midterm e și mai dezastruoasă.

Așadar, Marea Criză are o probabilitate foarte mare de a  lovi pe la începutul anului viitor și, asupra noastră, va avea consecințe dramatice. Așa cum am mai spus, măsurile lui Bolojan au fost menite să ne accelereze drumul spre dezastru, să ne crească inflația și, chiar mai grav, prețul la care ne împrumutăm. Astfel vom intra în cea mai mare criză a istoriei fragilizați total: fără nicio lețcaie în buzunar(vezi rezervele eliberate de BNR) și fără nicio perspectivă clară. O eventuală criză bancară mondială s-ar ridica la noi cu un necesar de injecție de 50-70 miliarde EUR, bani pe care nu văd cine ni i-ar da. Și dacă nu se dau acești bani ce se întâmplă? Ați uitat ce s-a întâmplat în Cipru? Aia se întâmplă.

Desigur, efectul pe care-l vom resimți va fi amplificat de contextul geopolitic, mai precis de „chinga Euro”. Suntem într-o uniune geopolitică a perdanților, cu niște cretini absoluți la putere. Să vă dau niște exeple relevante din „motorul economic al UE”, Germania. 

Werkzeugbau Laichingen GmbH este de peste 130 de ani un centru de competență pentru tehnologia de deformare/ștanțare. Încă din 1891, a fabricat unelte de înaltă calitate pentru prelucrarea tablei, în special: ștanțe, matrițe de îndoire și tragere(Stanz-, Biege- und Ziehwerkzeuge), matrițe progresive (Folgeverbundwerkzeuge), dispozitive de fixare și scule de inserție. Era o companie de referință în special pentru industria auto. Pe 15 iulie 2025, la Tribunalul Districtual din Stuttgart, compania și-a depus cererea de insolvență din cauza unei deteriorări semnificative a situației economice, cauzată de o combinație de factori. Care-s aceștia? Scăderea cererii de pe piața principală(industria auto) și creșterea dramatică a costurilor cu energia și materiile prime. Simplu, nu? De ce scade industria auto. Pentru că „tranziția spre verde a distrus-o”, iar la capitolul energie cred că nu are rost să mai discutăm. 

Un alt exemplu, de data aceasta din alt domeniu Mayer & Cie., un producător german de mașini textile cu o istorie de peste un secol, a intrat în insolvență în septembrie 2025. Compania era lider mondial în fabricarea de mașini de tricotat circulare și mașini de împletit). Produsele sale erau de înaltă precizie, aproape integral destinate exportului și foarte apreciate de producătorii de textile la nivel global. Fondată în 1905, Mayer & Cie. era o afacere de familie administrată de a patra generație, având sediul central în Albstadt. Ce anume a îngenuncheat-o? Ca urmare a concurenței și a turbulențelor, compania a înregistrat o scădere a vânzărilor de aproape 50% în ultimul an. Concomitent cu scăderea veniturilor, costurile operaționale(energie, materii prime etc.) au continuat să crească, formându-se un mix toxic.

Nu întâmplător v-am dat cele două exemple. Sunt companii micuțe(Werkzeugbau Laichingen GmbH avea 100 de angajați, iar  Mayer & Cie. 280 de salariați), ultra-optimizae și adevărate centre de excelență în domeniul lor de activitate. Cam asta e Germania manufacturieră, cea care a ridicat țara la rangul de putere economică mondială. Aceste firme sunt ADN-ul economic al țării, acel ADN care se pierde ca efect al politicilor tembele. Falimentele despre care vă vorbesc reprezintă ceea ce se întâmplă în partea invizibilă a aisbergului. Când se va observa că se scufundă vârful, cei mai mulți vor crede că e o chestiune temporară, dar realitatea îi va plesni în față deoarece atunci când distrugi fundația, castelul, oricât ar fi de măreț, se dărâmă.

În Franța situația e mult mai dezastruoasă și uite-așa avem în față imaginea clară a ceea ce a fost „motorul economico-politic al Europei”. Atleții altă dată de neegalat au ajuns niște bătrânei ramoliți care abia se mai țin în baston. Și, colac peste pupăză, începe să-i lovească istoria. Franța a pierdut coloniile și speră să le înlocuiască cu România și alți distruși din Europa de sud-est. Chiar și punându-și marionetele în funcție - așa cum au făcut cu Nicu Psihicu la noi - vor avea surprize întrucât o să le cam scape situația de sub control(vezi Bulgaria, dar și Grecia).  La nemți însă situația e mult mai crâncenă deoarece câștigarea prezidențialelor din Polonia de către Nawrocki a acutizat și mai mult problema despăgubirilor pe care Germania trebuie să le dea pentru ocupația Poloniei. Tusk, sluga pro-europeană a Poloniei încearcă să salveze situația prin acordarea de către Germania a unor despăgubiri către supraviețuitorii acelei perioade. O face pentru a pune batista pe țambal. Însă nemții știu că orice eliberare a unei mici compensații deschide iadul mega-compensațiilor pe care le-ar avea de plătit și pe care, după cum se vede, alții le cer. Inclusiv noi ar trebui să le cerem compensații pentru mizeria pe care au făcut-o cu Ardealul de Nord, dar noi ne-am dat după copac inclusiv când a fost vorba să ne recuperăm datoriile legitime din Al Doilea Război Mondial, cele identificate de profesorul Radu Golban.

Trăgând linie, ceea ce trebuie să înțelegem este că întreaga construcție europeană este una pe care atât adversarii cât și aliații o vor desființată. SUA a terminat UE cu impunerea falimentarului război împotriva Rusiei, iar adversarii(Rusia&China) nu mai discută cu reprezentanții UE din cauza prostiei și ticăloșiei care a devenit normă la Bruxelles. 

Și, nu în ultimul rând, o fierbere din Italia riscă să dea lovitura de grație din interior. E vorba de așa-numita legislație a proprietății rezervelor de aur. Începând cu 2019, la inițiativa partidului Liga, a înflorit ideea trecerii rezervelor de aur deținute de Banca Centrală în proprietatea statului deoarece, în realitate, aceia sunt banii poporului. Italia deține cea de-a treia rezervă de aur a lumii, iar o mișcare de acest tip poate dinamita credibilitatea Euro. De asemenea, italienii urmează să-și retragă aurul pe care-l au în custodie în Germania și vor să ceară repatrierea aurului aflat în SUA. 

Mă opresc aici cu enumerările pentru că risc să întind mai mult decât ar trebui. Ideea e că toate elementele pe care le-am enumerat v-au fost prezentate de-a lungul timpului. Întrebarea esențială pe care trebuie să v-o puneți este aceea dacă aveți sau nu un „Plan B”? V-ați pus problema dacă puteți trece peste ceea ce urmează? Nu de alta, dar va fi o criză mai mare decât cea din 1929 și știți bine ce s-a întâmplat atunci. 

Puteți vedea inclusiv acum cât de fragilă e situația: o tâmpită cățărată la Ministerul Mediului a lăsat două județe fără apă și astfel riscăm inclusiv o criză energetică majoră în România. Dacă la nivelul ăsta mic se întâmplă asemenea nebunii, vă dați seama ce se va întâmpla atunci când întregi lanțuri logistice vor fi dinamitate, când banii nu vor mai avea credibilitate și când cretini chiar mai mari decât cei actuali se vor cățăra la putere, cu ajutorul forței armelor? Ce veți face atunci? La asta trebuie să vă gândiți inclusiv dacă vă îndoiți de predicțiile mele. OK, dacă mă înșel eu, înseamnă că totul rămâne, în mare, la fel. Dar chiar și așa, nu uitați avertismentele în ceea ce privește finanțele noastre publice și drumul fără ieșire în care ne bagă idioții de la putere. 

Se spune că o măsură preventivă e aceea de a nu ține toate ouăle într-un singur coș. Vedeți că poate aveți ochelari de cal și nu vedeți lumea în integralitatea sa. Suntem aproape de ultimul ceas al actualului set de reglementări. E simplu, gândiți-vă și faceți-vă planuri. Echilibrul e mult prea sensibil, iar în scurt timp stabilitatea va fi doar o amintire.

Ghid de bejanie - actualizare

Hai că m-am enervat. Oamenii mei m-au informat asupra unor mișcări masive care se fac pe la Registrul Comerțului. Marile companii care acționează la noi, străine - se înțelege - fac tot felul de optimizări, astfel încât anul viitor să nu mai plătească NIMIC. Da, ați citit bine! Măsurile idiotului Bolojan vor lovi strict românii întrucât străinii știu cum să facă pentru a nu plăti nimic. 

După cum bine știți, sunt cât se poate de deschis față de cititorii mei, motiv pentru care în articolul de azi vă voi mai învăța o șmecherie, astfel încât să puteți acționa la fel ca ceilalți, lăsându-i infractorii statului ilegitim în fundul gol. Înțelegeți probabil că urmează vremuri crâncene(pe care le voi detalia în articolul de mâine). Aici, la noi, va fi de groază întrucât schema supra-dimensionată a sistemului se va lovi de incompetența nulităților împinse la putere, astfel încât TOATĂ NOTA DE PLATĂ VA RĂMÂNE ÎN CÂRCA BIETULUI CONTRIBUABIL. Nu contează că ești tânăr sau bătrân, sărac sau bogat. Ceea ce e cert e că ești ales să plătești nota de plată. Dar despre toate acestea vom discuta mâine. Acum, cumva în avans(intenționam să scriu articolul de față după cel de mâine), vom vedea ce soluții LEGALE avem pentru optimizarea fiscală.

Revin la ceea ce am aflat. Se lucrează la greu la schimbări de acționariat. Motivul e simplu: se pun  la punct optimizări fiscale de zile mari care-i vor lasă pe Bolovan și gașca cu buza umflată. Soluția, după cum ați intuit, se adresează celor care au firme și care nu vor să rămână ca papagalii la mâna unui ANAF din ce în ce mai intruziv și aberant, care nu colectează impozitele și taxele simple, dar, în schimb, lovește cu putere în oamenii de rând. Așa că, hai la treabă!

Să înțelegem care-i situația de acum: ești acționar la compania ta, ceea ce înseamnă că Bolovan tocmai ce ți-a făcut un „cadou” special sub forma măririi impozitului pe dividende. De anul viitor Bolojan intenționează să ne taxeze cu 16% pe dividende, adică pe nimic. Asta în condițiile în care în alte țări europene impozitul pe dividende este ZERO. Și așa ar fi normal să fie.

Ei bine, faceți acum cunoștință cu ... Directiva 2011/96/UE. E biletul câștigător care ne salvează de idioții de-aici. Ce prevede această directivă? Stabilește pentru zona economică europeană un regim fiscal comun care vizează eliminarea impozitului cu reținere la sursă și eliminarea dublei impozitări la nivelul companiei-mamă. Hai să traducem puțin ca să înțelegem șmecheria! Presupunem că tu ai o companie în Spania(fiind rezident român). Cundiția esențială pentrui aplicarea celor descrise în continuare este aceea de a deține un procent mai mare de 10% din acțiunile unei entități economice. În momentul în care firma distribuie dividende, impozitul pe aceste dividende nu se mai oprește la sursă, adică în Spania, ci în țara în care acționarul are rezidența fiscală(România în cazul acestui exemplu). 

Acum, după ce am înțeles șmecheria, e timpul să vedem cum putem jongla astfel încât să rezolvăm golănia bolojănească de la noi. Pe șleau spus, cea mai fiabilă soluție este Cipru. Cum faci? Îți faci o firmă acolo, firma de acolo cumpără acțiunile firmei românești - adică îți plătește capitalul social și tu înregistrezi totul frumos, ca la carte! Din acel moment, firma ta când va distribui dividende le va distribui firmei din Cipru, iar acolo  impozitul e ZERO. Partea și mai frumoasă e că Ciprul are un regim extrem de permisiv de obținere a rezidenței fiscale, astfel încât o poți lua cu un minim de ședere. Și în felul acesta ai rezolvat treaba cu Bolovan!

Există și un dezavantaj în toată afacerea, astfel încât aplicabilitatea sa depinde de banii pe care-i învârți. La sume mari, Cipru e cea mai bună variantă întrucât poți acționa și prin interpuși(o să vă explic șmecheria în „materialul secret”). Dezavantajul e că sunt anumite taxe care, în cazul în care afacerile tale au un nivel mic, anihilează toate beneficiile. Deci, dacă ai dividende în jur de 500 000 EUR pe an, Cipru e destinația fără doar și poate. 

Ce faci însă dacă ai afaceri mai mici? Există și-aici „soluția de peste gard”, anume Bulgaria. De ce funcționează? Din mai multe motive. În primul rând totul e mai ieftin acolo, inclusiv impozitele. Pe dividende ai un impozit de doar 5%, ceea ce e excelent. TVA-ul e mai mic, impozitul pe profit e doar de 10%. În plus, așa cum vedeți zilele acestea, bulgarii sunt deosebit de reactivi și sensibili la schimbările de fiscalitate, astfel încât e posibil să beneficiați o perioadă lungă de regimul fiscal de acolo.

În ceea ce privește dividendele, acei 5% se plătesc doar în momentul distribuirii lor către acționar, adică spre tine. Partea frumoasă e că firma din Bulgaria, dacă încasează doar banii din dividende, nu plătește nici impozit pe profit acolo deoarece, conform directivei amintite, intră în vigoare reglementarea de evitare a dublei impozitări. Dar firma poate fi extrem de bine utilizată inclusiv pentru optimizarea fiscală a activității din România, mutând acolo managementul, marketingul și alte activități prin intermediul cărora probabil înțelegeți ce aveți de făcut. Problema însă e alta: dacă te apuci să-ți distribui ție dividendul și ai rezidența fiscală în România, ANAF-ul va sări aproape instantaneu pe tine. Nu trebuie să ignori aspectul; trebuie să fii conștient de schimbul de informații care se face între autoritățile fiscale din Bulgaria și România, care te transformă în victimă sigură.  De aceea e bine să păstrezi dividendele acolo până reușești să-ți obții rezidența fiscală în Bulgaria(am mai discutat aspectul, căutați materialul trecut).

Nu în ultimul rând, există o soluție de tranzit și în România, dar trebuie avut grijă cum operați cu ea și, mai ales, să fiți atenți la modificările legislative întrucât foamea va fi mare. Pe scurt, vă deschideți o societate comercială cu CAEN „6420 – Activități ale holdingurilor”. Acestei societăți îi veți vinde acțiunile societății pe care o aveți și, din acest moment, nu mai plătiți impozit pe dividende între firma mamă(holdingul) și firmele deținute de acesta. De asemenea, holdingul are 0% impozit din vânzarea participațiilor firmelor pe care le deține(atenție, trebuie să aibă minim 10% din acțiunile entității pentru a beneficia de scutire!). Asta vă ușurează teribil schimbarea rapidă a acționarilor societăților.

Desigur, în momentul în care vei trage dividendul din holding, vei plăti impozit pe dividende, la valoarea care-i trece lui Bolojan prin chelie la acel moment. Doar că trebuie să privești altfel situația, anume prin faptul că transferurile între societatea mamă și societățile din grup sunt scutite de impozit. Ceea ce deschide posibilități creative. Și ar mai fi ceva. Înțelegând cum funcționează un holding în România poți înțelege cum funcționează peste tot în lume. Astfel încât îți va fi extrem de simplu de schimbat activitatea din România în altă țară.

Pe moment pun punct aici. Rămâne, așa cum probabil ați observat, o mare necunoscută, anume elementul final, adică tu. După cum lesne poți observa, în final ajungi tot tu și problema care se pune este cum puți face astfel încât să nu te mai aibă ANAF-ul și autoritățile statului în colimator pentru a nu mai fi tu cel care plătește oalele sparte de toate marionetele sistemului sau ale puterii coloniale. Există, desigur, soluții. Însă, din motive lesne de înțeles, această schemă nu o pot publica, fiind o treabă destul de discretă. În esență, doar partea de consultanță pentru o astfel de schemă se duce lejer(la minim) pe la câteva mii de euro, iar costul punerii sale în aplicare e tot pe acolo. Doar că eu, așa cum mă cunoașteți, sunt băiat bun și v-o ofer la un preț modic. De fapt nu modic, ci mai mult decât modic. Adică vă dau posibilitatea să plătiți suma pe care vreți voi să o dați, iar acestei sume îi aplic o reducere de 100%! :)

lăsând gluma de-o parte, vă spun urmează să scriu materialul respectiv, pe care o să-l dau celor care au nevoie de optimizare fiscală avansată. Ce trebuie să știi: dacă nu faci parte dintre cei care au venituri cât de cât bune de la investițiile lor, materialul respectiv nu vă este de niciun ajutor întrucât implică sume destul de consistente. De aceea nu va fi sub forma unui material public, ci va avea o distribuție mai discretă, sub forma unui pdf la care voi da acces limitat. Însă, până atunci, însușiți-vă ceea ce v-am dat public(setul articolelor „Ghid de bejanie”) și cu restul vorbim mai spre sfârșitul săptămânii(sper!). Mâine, așa cum v-am spus deja - vă voi povesti despre contextul actual și despre ceea ce urmează aici și în lume.

1 DECEMBRIE

A fi patriot nu înseamnă a te înfășura în tricolor, a purta un fular țipător sau a agita un steag. A fi patriot nu înseamnă a rosti discursuri sforăitoare sau a falsifica pozitiv istoria. Și, cu siguranță, nu înseamnă a te pune în ipostaze penibile, a striga „Ro-mâ-ni-a” ca la galerie. A fi patriot e diferit de toate acestea. E infinit mai complicat pentru unul care vrea s-o facă pe patriotul și infinit mai simplu pentru cel care e patriot.

Ce ascunde în spatele unor perdele de fum „discretul” Nazare?

Unul dintre cei mai discreți miniștri are și un trecut interesant din punct de vedere financiar.  E vorba, desigur, de Alexandru Nazare, cel care e pus în fruntea finanțelor autohtone. Aparent pare un individ banal, ca orice politician. Însă, dacă-l iei la scuturat, te trezești că are tot felul de „găuri negre” în CV-ul său financiar, având - colac peste pupăză - personalități cam dubioase în proximitatea sa. Știu că e duminică, dar nu strică să ne delectăm cu aventurile de business ale „geniului de la finanțe”.

O să încep cu o companie de-a sa care a făcut obiectul unor investigații jurnalistice, anume SC Comunicare SRL, o firmă în care Nazare deține peste 95% din acțiuni. Respectiva companie a finalizat anul 2024 pe pierdere, având un minus de 104 596 RON la o cifră de afaceri de 174 135 RON. E interesant de înțeles cum naiba de a avut 278 765 cheltuieli în condițiile în care avem de-a face cu o firmă care oferă ... consultanță. Firma respectivă a avut o perioadă activitatea suspendată - probabil Nazare căuta să o facă pierdută - după care s-a reactivat în urma scandalului stârnit de investigația celor de la DeFapt.

În declarația interese, Nazare mai figurează ca membru la două Asociații: Fundația România Autentic(dizolvată între timp). În trecut Nazare a mai fost afiliat la un alt ONG, anume Asociația Puterea Dreptății, aflat, desigur, pe pierdere de la an la an. Și, ca o bomboană de pe colivă, același Nazare apare ca membru la Asociația Pan Europa, cu toate că este președinte al acesteia. Mă rog, o mică inadvertență, însă, după cum veți vedea, această asociație este, în realitate, cu totul altceva. Și veți afla legătura „de frăție” prin intermediul unei companii care nu apare în declarația de avere a lui Nazare deoarece a fost lichidată. Și pe care, probabil, din fotoliul său de la Finanțe, Nazare nu ar vrea să fie cunoscută.

Este vorba despre A.L.L POWER CONSULTING LTD, companie înregistrată la Londra, care nu apare în nicio declarație de avere de-a lui Nazare. Nu-i mare chestie întrucât acea companie a avut un capital de 100 de lire, nemișcat de la înființare și până la lichidarea societății. Partea interesantă de acolo este acționariatul compus din următorii: Alexandru Nazare, Vincenzo Dipalo, Lucian Florin Despoiu și .... Stelian Nistor(vedeți captura din dreapta). Hai să-i luăm pe rând.

Vincenzo DiPalo are o istorie destul de interesantă în România, fiind trimis aici cu misiune încă din 2005, de pe vremea lui Silvio Berlusconi. Afaceristul italian a vrut să creeze în România un partid popular satelit al partidului fondat de el, prin intermediul căruia să-și proiecteze puterea inclusiv la nivel european. Di Palo a aterizat în România însoțit de un om de bază de-al lui Berlusconi,  Domenico Lo Jucco. Căutând un partid cu tracțiune, cei doi au ajuns în scurt timp în curtea lui Corneliu Vadim Tudor, fiind consilieri personali ai acestuia pe probleme de politică externă. Ei i-au livrat lui Vadim proiectul de transformare a PRM-ului în partid popular european, doar că au întâmpinat opoziția lui Wilfried Martens și tranzacția a picat. Așa că s-au mutat de la Vadim la PNȚ-ul lui Ciuhandru și așa a ajuns PNȚ în ograda Popularilor Europeni. Vicenzo Di Palo a rămas în România și a fost unul dintre cei care au contribuit la „transferul” PDL de la socialiștii europeni la populari, după alegerile din 2004. Și de-atunci se află în siajul pedelisto-liberal.

Lucian Florin Despoiu este un alt personaj interesant, fiind cel care se află în spatele Majoritas - companie deja globală, a cărei misiune este aceea de a influența alegerile. Individul este un om de business nativ și foarte bun specialist în marketing, dar care-a virat-o - din punctul meu de vedere - spre partea dark a domeniului. Ca să înțelegeți Despoiu se află în spatele Partidului Noua Democrație din Grecia, pe care a reușit să-l menținmă la putere prin intermediul unor mijloace complet neortodoxe. De exemplu, publicația Newsbomb.gr l-a acuzat că a colectat neautorizat date personale ale cetățenilor greci prin intermediul unei platforme neautorizate. Dacă te uiți în portofoliul de tool-uri ale companiei Majoritas, observi că multe dintre instrumentele pe care le-a dezvoltat sunt la limita legii. De exemplu, instrumentul „Engagement Room” utilizează un sistem de puncte acordate simpatizanților care, ulterior, se transformă în premii(asta e varianta digitală a plasei cu făină, zahăr și  ulei). Sau GOTV care, probabil, se află în spatele „manifestațiilor spontane” care apar după alegeri, în momentele cheie, pentru „impunerea celui care trebuie”.

Și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă îl avem pe actorașul Stelian Nistor, cel care a fost șeful masoneriei române. Individul, în sine, e o poezie, fiind în spatele unor coțcării de zile mari. Îmi amintesc, de exemplu, cum a fost numită fiica sa, în sfidarea inclusiv a bunului simț, ca director al Teatrului Bulandra. Fără să fi jucat în nicio piesă, a fost numită adjunct de directorul de atunci, Ducu Darie. Acesta se afla deja în stadiul terminal al bolii de care suferea. Partea fabuloasă e că fătuca lui tata Nistor a recunoscut cu seninătate într-un interviu că “Ducu a schimbat organigrama pentru mine și mi-a dat și compartimentul artistic și mi-a făcut și o împuternicire, ca să pot semna cu bară diverse, cum ar fi salarii”. Astfel, după moartea lui Darie, fata lu' tata a rămas director! Ulterior, Catinca Nistor a ajuns șefă a ICR Londra, fiind destituită în 2023 de Romașcanu. V-am dat aventurile bravei actrițe ca să înțelegeți ce tentacule poate să-și întindă tătâne-su.

Ei bine, asocierea asta de la Londra dintre Stelian Nistor și Nazare are cumva legătură cu Asociația Pan Europa. Ce-i asta? Un cetățean simplu ar putea spune că-i un alt ONG, doar că nu-i chiar așa, fiind un ONG Special. Este filiala românească a  International Paneuropean Union, organizația înființată de Coudenhove-Kalergi, cel care s-a aflat la cârma sa până la moarte, în anul 1972! Aceeași asociație este și cea care i-a dat Plăvanului medalia Coudenhove-Kalergi și cea care pledează pentru metisarea Europei prin imigrație ilegală. Și, ca să fie treaba treabă, accesul în această organizație se face pe bază de ... frăție, desigur. Iată așadar legătura discretă dintre Stelian Nistor și Alexandru Nazare. 

Gata, pun punct aici, cu toate că aș mai avea niște chestii de spus. Dar, ținând cont că e duminică, las pe altă dată!

Pași rapizi către pușcăria digitală

Nebunia devine absolută la Bruxelles, iar noi avem la butoane cele mai nebune slugi ale ticăloșilor de acolo. De la anularea alegerilor prin lovitura de stat și până acum România a intrat adânc într-o negură lipicioasă, care ne va marca pe veci. Imbecilii analfabeți care ne conduc au reușit să bage țara în recesiune înainte ca marea criză care urmează să-și arate colții. Asta înseamnă că vom intra în acea criză de pe o poziție ultra-fragilă, cu dobânzi mari, aruncându-ne direct în focurile falimentului. Din punct de vedere tehnic este cel mai mare jaf financiar la care a fost supusă România. Unul perfect coordonat cu Bruxelles-ul!

În SUA mai e foarte puțin până la războiul civil

Marți ceva s-a prăbușit zgomotos în politica americană. Stenogramele unei convorbiri telefonice dintre emisarul președintelui american Steve Witkoff și Iuri Ușakov - consilier al președintelui Vladimir Putin -  au fost făcute publice arătând - în concepția mediei de propagandă - că Witkoff i-a sfătuit pe oficialii ruși cum ar putea prezenta planul de pace pentru Ucraina ca pe o inițiativă americană. S-a speculat intens despre modul în care americanul a recomandat ca Vladimir Putin să-l felicite pe Donald Trump pentru succesul acordului de pace din Gaza. Din aceasta, aceeași propagandă a tras concluzia că Witkoff i-ar învăța pe ruși cum să-l lingușească pe Trump.

Ca să înțelegeți, asemenea discuții sunt extrem de complexe și, fără doar și poate, ultra-secrete. De ce?Pentru că e vorba de negocieri clare, în care limbajul diplomatic e lăsat deoparte pentru atingerea scopurilor urmărite de fiecare parte. De aceea se numesc „discuții tehnice”. De ce a recomandat Witkoff ca Putin să-l felicite pe Trump pentru planul din Gaza? În mod sigur, nu pentru a-l linguși ci pentru că un asemenea mesaj ar însemna susținerea de către Rusia a respectivului plan de pace. Sunt implicații imense ale unei asemenea declarații! Inclusiv negocierea paternității planului de pace reprezintă o tentativă de menținere a unei iluzii de primat american, la care SUA ține foarte mult în actualul context geopolitic. 

Problema dezvăluirii stenogramelor în presa americană nu este gravă, ci de-a dreptul infernală. Nici în cea mai dezarticulată țară africană astfel de discuții nu ajung la presă. Este ceva absolut anormal, arătând nu doar o breșă imensă de securitate, ci chiar mai mult: o detonare a fundațiilor statului american.

Mulți cred că e vorba de o luptă politică internă între două tabele. Doar că nu e așa întrucât aici e vorba de dezvăluirea unor discuții tehnice care se desfășoară, de când lumea, într-o discreție absolută. Ați mai auzit până acum așa ceva? E o premieră istorică întrucât doar prin arhive mai poți da de astfel de lucruri, dar și acolo prin referiri la respectiva discuție. Ceea ce s-a întâmplat în SUA este efectiv o prăbușire a credibilității statului american. Cine credeți că mai poate desfășura cu încredere o astfel de discuție în condițiile în care acel stat e incapabil să mențină nivelul necesar de confidențialitate? 

În ceea ce privește actualele negocieri de pace, ele pot fi considerate moarte. Din punctul rusesc de vedere, SUA nu mai e un partener credibil de discuție, astfel încât nu pot continua negocierile. Nu greșim dacă spunem că, în actualele condiții, SUA nu se poate salva decât dacă Trump folosește teroarea pentru a le impune ucrainenilor absolut toate doleanțele rușilor. Nu, nu e o speculație măruntă, asta e realitatea. Nu cred că Rusia va mai pierde timpul cu negocieri în condițiile în care SUA nu prea mai e stat.

Scăparea unei asemenea stenograme sugerează o luptă pentru putere care nu e normală în niciun stat care se consideră stabil. Așa ceva se întâmplă doar când vrei să răstorni un regim deoarece consideri că toate actele sale sunt ilegale. Când apare un astfel de fenomen? Într-o revoluție sau o lovitură de stat. Nu e cazul în SUA, asta vedem pe moment. Însă e clar că nu mai poți vorbi despre o țară, ci maxim despre o fundătură. 

Poate că vi se pare că repet ca o moară stricată, dar credeți-mă, evenimentele de acest tip sunt absolut imposibile pentru o țară care se consideră mare putere. Când se întâmplă semnalizează clar că nu poți avea încredere în sustenabilitatea regimului țării respective, că nu mai este un partener viabil de dialog. Pe scurt, despre asta e vorba! Rușii au înțeles și fac ceea ce știu că trebuie să facă: dau declarații diplomatice, dar s-au retras din joc. Ei au înțeles că orice pact semnat cu SUA nu valorează nici cât o ceapă degerată. De aceea continuă presiunea pe Ucraina, iar frontul se mișcă masiv, fără nicio șansă de oprire. Au eliberat Kupianskul și au reușit să elibereze jumătate de Seversk într-un timp record. În Zaporoja au înconjurat Guliaipole, ultimul obstacol major înainte de capitala regiunii, cea care le asigură controlul total asupra cursului inferior al Niprului și care e cheia către Herson, Nikolaiev și Odesa. 

În timp ce diplomația americană se rățoiește când la europeni, când la ucraineni, rușii merg înainte deoarece înțeleg că nu ai cu cine. Și, culmea, singurul element care ar putea da în acest moment credibilitate SUA este cel care le șterge relevanța, anume întreruperea oricărui ajutor către Ucraina, ceea ce se va constitui într-o cădere a frontului și o înfrângere a Occidentului.

De ce am făcut afirmația anterioară? Pentru că Rusia nu mai crede nimic din ceea ce spune SUA. Orice afirmație de-a lor e pusă sub semnul întrebării. În aceste condiții, Rusia are nevoie de o confirmare a capacității regimului american de la putere de a opri ceea ce au declanșat. Și cum pot demonstra americanii această capacitate? Doar oprind brusc întregul sprijin dat Ucrainei, lăsându-l astfel pe piticul porni de la Kiev orb, surd, mut și ciung în același timp. Adică, mai pe șleau, după ce rușii constată că piticul e total în rahat, pot înțelege că regimul american are capacitatea cu care se laudă, deci se poate negocia cu el. Doar că asta e o poziție total asimetrică, rușii putând din acel moment să cucerească în 24 de ore întreaga Ucraină. Adică e o poziție ultra-sensibilă pentru SUA depinzând exclusiv de cuvântul pe care rușii și l-au dat. E o situație ciudată, în care SUA nu s-a mai aflat până acum, una de umilință. Adică o situație, practic fără ieșire.

Oricine înțelege că SUA e cu spatele la zid. Ce poate face? Poate escalada conflictul? Nu, pentru că asta înseamnă terminarea lor ca nație și a lumii ca viață. Mai poate menține frontul? Nu. Deci indiferent ce ar face Trump e în pericol să piardă. Și atunci? Aici e marea întrebare! Cu o situație internă tensionată precum cea de acolo, devine clar că se coace ceva, iar acel ceva nu poate fi nimic altceva decât o confruntare internă, pe viață și pe moarte, adică un război civil. Personal cred că Trump deja a pierdut o parte din frâie și că statul subteran e atât de împărțit încât, în scurt timp, situația va deveni critică. Semnalele sunt mai mult decât clare, urmează să vedem confirmarea. Și dacă se va mai declanșa și furtuna bursieră - confirmând poli-criza - va deveni cât se poate de clar că ne vom afla într-un setup complet în care imperiul gol va face implozie. 

Rusia știe asta, China știe asta, doar SUA nu s-a prins încă.