Tranziția

Există o mare agitație privind interzicerea accesului copiilor europeni pe rețelele de socializare. O operațiune care, din punct de vedere tehnic, ar trebui efectuată de familie, devine brusc o „îndatorire” a birocraților de la Bruxelles. Întrebarea de la care pornim e simplă și intuitivă: Cine le dă lor dreptul să interzică ceva copilului cuiva?

Copilul este al unei familii, nu al Bruxelles-ului. Aparținând cuiva, datoria educării sale revine acelei familii, nu statului sau unui organism extra-statal precum cel de la Bruxelles. De unde aberația asta? De unde puterea asta pe care și-o arogă? Sunt principii banale, încălcate grosolan. Am fost și eu copil, iar tentațiile de pe vremea noastră erau, în mare, aceleași. Au existat și-n vremea noastră răniri grave, chiar copii morți la modul aberant. În blocul în care stăteam un copil a căzut de la balcon, unde făcea echilibristică pe balustradă. A ajuns la spital și de recuperat s-a recuperat în vreo opt luni de zile. În tot acest timp mă-sa îi spunea sec: „Abia aștept să te faci bine ca să te omor în bătaie!”. Noi vedeam toată tevatura și învățam. 

În parcul de joacă de lângă bloc erau copii care se dădeau peste cap cu leagănele. Mi se părea tentant, ba chiar am încercat și eu, dar când am ajuns suficient de sus mi-am amintit de copilul care căzuse de la balcon și-am lăsat-o moale. Asta era adevărata educație!

Vă pot povesti până mâine despre tot felul de chestiuni din copilărie. Perimetrul blocurilor și al împrejurimilor era teritoriul nostru, stăpânit exclusiv de noi în timpul zilei. Și toate tâmpeniile posibile se întâmplau acolo! Erau copii care fumau sau care beau. Deh, părinții erau toată ziua la muncă, iar noi ne făceam de cap. Ca să nu mai vorbim de cazurile de părinți alcoolici. Culmea, nu era universal valabil ca din părinții fără căpătâi să iasă copii ratați. Aveam la școala generală, într-o clasă din același an cu mine un copil olimpic la matematică, provenind dintr-o familie absolut promiscuă. Acel copil e acum mai mult decât realizat, are o familie absolut minunată și trăiește cum n-a visat tot neamul lui! 

Am avut o întâmplare interesantă în clasa a noua, la liceu, unul dintre cele mai bune din țară: o colegă a rămas gravidă. Noi nici nu știam bine ce e aia, dar vedeam în carne și oase aplicabilitatea  lecției despre fecundare, la care ne hliziserăm toți prin clasa a opta.

Sunt chestiuni care s-au întâmplat și care se întâmplă. E normal să fie așa. Nu suntem o societate uniformă, iar clopotul lui Gauss se manifestă inclusiv la copii. Așa avem pe unii geniali și pe alții genial de proști. N-ai cum să te lupți cu asta!

Dar neomarxiștii de la Bruxelles s-au trezit, brusc, stăpâni pe viețile noastre. Tutele, care-și spun „mămici grijulii”, mă vor înjura deoarece, desigur, eu n-am habar despre lupta pe care-o duc ele, unde, iată, le va ajuta Bruxelles-ul! Nu, idioatelor, Bruxelles-ul nu vă ajută decât să vă hiper-sexualizeze copiii din fașă și să-ți apară în masă gravidele la 12-13 ani, când abia le-a venit ciclul. Ai instrumente câte vrei la telefon pentru a-i limita accesul sau pentru a-i controla timpul de utilizare al dispozitivului. Nu e nevoie să se asigure Bruxelles-ul că odorul tău nu are acces la rețelele sociale! Ar fi nevoie ca tu, idioata care l-a crescut cu telefonul în mână, să se asigure că ăla nu are acces la rețelele sociale. E mai mult decât simplu.

Este cea mai mare prostie să crezi că Bruxelles-ul are vreo treabă cu accesul minorilor la ceva. Aiurea! Ținta lor e să crească copii degenerați, cretinizați, imbecilizați. Societatea bruxelelleză ideală e aia în care ai curve de la 10 ani și băieți cu tremurici de la labă. Mă scuzați pentru limbajul dur! Trebuie să fii tare prost să crezi că e ceva substanță în inițiativa ticăloșilor de acolo. Adică nu dai acces copiilor la rețelele de socialiare, dar la site-urile porno nu-i nicio problemă! Proștii nu au habar că, în realitate, cu totul altul este scopul, anume identificarea în masă. 

Pentru a fi siguri că „nu vor exista copii pe rețelele sociale”, jegurile de la Bruxelles vor porni o inițiativă în masă de identificare a utilizatorilor rețelelor sociale. De fapt aici e scopul principal: catalogarea utilizatorilor astfel încât să se poată exercita presiuni asupra lor. Și-aici se vede limpede planul lor de bătaie: omul normal, nu copilul!

Cu această ocazie se pornește războiul împotriva VPN-urillor. Cică trebuie declarate ilegale dacă nu oferă identificare și reținerea datelor de navigare. Pe scurt, fac din privacy doar o glumă. Sunt unii care compară UE cu URSS. Evident că nu e așa, ci mult mai rău. UE, pe zi ce trece, se transformă în lumea distopică a lui Orwell. De fapt, dacă vreți, la ora actuală suntem în plină tranziție de la „Minunata lume nouă” la „1984”. Despre asta e vorba în toată noua legislație care e pusă pe tapet și cu care masa ineptă europeană rezonează.