De ce nu merge?

Multe reacții după articolul de ieri. Desigur, așa cum vă așteptați, gașca retardată a bolojanului a dat-o în fiert, acuzându-mă de pesedism pentru că aș fi încălcat „strategia sfântă” utilizată de căcatul de la Oradia ca marketing politic: darea afară a oamenilor. Când ești prost, iei măsuri prostești, dar când ești cretin ajungi să-l admiri pe ăla care ia respectivele măsuri.

Cum au fost mai multe observații, le voi lua pe rând. În primul rând a fost foarte amintit numărul de „bugetari” din sistemul comunist, anume 800 000. E puțin greșit. În timpul comunismului bugetari eram toți întrucât totul era al statului. Iar bugetul țării cuprindea inclusiv salariul măturătorului de pe stradă. Daca s-ar referi doar la cei care lucrau în administrație, cifra nu ar fi corectă deoarece în aparatul de stat lucrau doar vreo 18 000 de oameni. Știu că sunteți șocați, dar acea cifră reprezenta doar numărul de oameni care lucrau în administrația centrală și locală. Fără medici, fără profesori. Chiar și așa, cifra din vremea lui Ceaușescu este de cel puțin zece ori mai mică decât cea actuală. Și apare întrebarea simplă: DE CE?

Pe scurt v-aș răspunde că asta e „eficiența noii societăți în splendoarea ei”. Cu toate că există o grămadă de oameni care freacă menta prin instituțiile statului, numărul mare de funcționari are o cauză cât se poate de clară: legislația. Comunismul avea o legislație simplă și eficientă. Nu aveai mii de impozite, calcule complicate pentru pensie, hârțogăraie inter-instituțională. Culmea, mai mulți au scos în evidență faptul că pe vremea comunismului nu era informatizare și, cu toate acestea erau mai puțini angajați. O să vă spun că în acea vreme ERA INFORMATIZARE, desigur în linie cu ceea ce se întâmpla prin lume. Și evident, nu ca acum! Magia însă era dată de legislația simplă, fără echivocuri. 

În momentul în care ai taxe clare, nu ai nevoie de armate de funcționari care să le gestioneze. Când ai o legislație simplă, fără echivocuri și ocolișuri date cu dedicație pentru „mafia albă”, nu ai nevoie de oameni suplimentari. De aceea în comunism erau puțini oameni în administrație. Mai mult, interesul de atunci era acela de a avea cât mai multă forță productivă, în timp ce sistemul actual caută să ascundă asta și o ascunde în două forme: prin dezvoltarea excesivă a sectorului comercial și prin angajarea la stat. E banal de înțeles. În ciuda a ceea ce vi se spune propagandistic de către FMI sau bolojani, angajarea la stat este una dintre metodele de ascundere a gravei situații economice în care ne aflăm ca efect al statutului de ȚARĂ AFLATĂ SUB OCUPAȚIE! Iar amenințarea permanentă a celor de la stat cu datul afară este un mod de a pune presiune socială.

S-ar putea înțelege din ceea ce am spus anterior că mă contrazic. Pe de o parte spun că statul era eficient pe vremea comunismului, având infinit mai puțini funcționari în administrație, dar pe partea cealaltă spun că ceea ce a făcut bolojan a fost o ticăloșie. Nu, nu mă contrazic! În momentul în care ai ca scop fixarea economiei, nu te apuci să dai cu târnăcopul, asemeni lui Dorel. Dacă m-aș apuca acum să dau 500 000 de oameni afară - așa cum zicea Simion atunci când i se dăduse ordinul de auto-dinamitare - n-aș obține o eficientizare a statului, ci o cădere economică. Primul efect este o scădere a veniturilor statului cu 2.25 mld lei(impozite directe de la acești salariați) care, spun proștii, s-ar acoperi cu cele 3.2 miliarde lei pe care nu-i mai plătești. Doar că acei 500 000 de oameni își reduc brusc consumul, provocând un scurtcircuit pe orizontală, unde te trezești că-ți dispar alte zeci de mii de locuri de muncă, având și ele efect asupra altor locuri de muncă s.a.m.d. E o reacție în lanț, care provoacă doar dezastre. Și, din păcate, astfel de reacții am tot văzut, iar rezultatele lor sunt cunoscute. V-am dat exemplul Greciei, care a ajuns la datorii absolut aberante, la sărăcirea oamenilor și la o stagnare de 20 de ani. Acum grecii sunt mai săraci, iar economia lor e complet contractată. „Performanțele” de colectare ale statului sunt realizate strict prin măsuri fiscale, în sensul creșterii continue a taxelor și impozitelor. E ceva absolut aberant!

Revenim la noi. E nevoie de curățenie? Cu siguranță, dar e penibil să crezi că poți face peste noapte ceea ce s-a stricat de 36 de ani încoace. Hai să vedem împreună cum putem face curățenie. În primul și-n primul rând trebuie să începi lupta de acolo de unde s-a furat. România e furată prin legislația ticăloasă adoptată, care încurajează dezindustrializarea și catastrofa economică. Ai Valea Jiului în șomaj. Acolo e obligatorie redeschiderea minelor, în condițiile în care avem un cărbune de calitate. Decât să aberezi cu panourile solare - care peste 15 ani se vor dovedi mai poluante decât cărbunele - mai bine investești în filtre și bune practici pentru reducerea poluării. Brusc s-ar întâmpla două lucruri: ar scădea prețul energiei electrice și ai avea oameni proaspeți în economie. În ceea ce privește energia și combusttibilii, România ar trebui să ajungă la prețuri de sub o treime față de ceea ce plătește acum. Benzina și motorina ar trebui să coste maxim 4 lei, iar energia electrică facturată final sub 30 de bani. E posibil? Evident. S-ar răscoli ceva prin zona de așa-zise investiții solare, dar cel mai mult contează efectul asupra economiei în general. 

Apoi, în paralel, schimbarea radicală a legislației în ceea ce privește taxarea muncii și a întreprinderilor. Totul trebuie să fie simplu. Dacă unul care a terminat patru clase nu poate calcula impozitul pe care trebuie să-l plătească, atunci acea lege nu e bună. Legile simple nu lasă loc de subterfugii. Și, mai mult, legile bune fac colectarea eficientă. 

OK, până aici aparent nu s-a schimbat nimic. După cum puteți observa, taxarea a rămas similară, posturile din aparatul statului aceleași. În fapt, prin micile schimbări operate, am făcut trei lucruri ultra-revoluționare: am scăzut prețul energiei, am făcut taxarea transparentă și, mai ales, ușor de colectat. Cu energia ieftină, România devină interesantă pentru investiție. 

Însă investitorii de care sunt eu interesat sunt cei interni. De 36 de ani stăm să ne rugăm să vină „marii investitori” care, în marea lor majoritate, sunt escroci, Cheia nu este aceea de a umbla după cai verzi pe pereți, ci de a  construi economia intern. Cum? Prin ANTREPRENORIAT! Educația antreprenorială e zero, în ciuda faptului că nu e vorba de „tehnologie spațială” ci, din contră, de chestiuni banale. Regula de bază după care trebuie să ne ghidăm este aceea că economia funcționează atunci când e un fenomen intern, nu când aduci tot felul de proptele externe care, în final, devin ocupanți. 

Din momentul în care adevărata economie(adică cea internă) pornește, practic totul se auto-reglează. Sistemul de stat nu mai are nevoie de angajați. Mulți vor ieși la pensie, alții vor pleca pentru că oportunitățile vor fi mult mai mari în afara sistemului. Prin automatizare reală și simplificarea legislației se poate ajunge la un număr infim de oameni în administrație. 

Magia e simplă: pornești de la legi, după care întreg sistemul se auto-reglează. Un exemplu banal: legislație simplă înseamnă mai puține procese, iar mai puține procese înseamnă durată mai mică de rezolvare și mult mai eficientă. Ceea ce e cel mai important e că, pe măsură ce totul se auto-reglează ca efect al legislației suple, necesarul de bani al statului se diminuează. Astfel scade și fiscalitatea. Natural, nu forțat. 

V-am spus în articolul trecut că o asemenea strategie banal de simplă ar conduce la o creștere de cel puțin 15% pe an. Pentru unii valoarea pare mare, dar cred că, în realitate, s-ar ajunge la peste 20%. Poate chiar mai mult. Și nu o spun din exaltare, ci din calcule.

Credeți-mă, strategia e mai simplă decât se vorbește. E necesar să scăpăm de proști. Mi s-a luat de ticăloși proști precum băsescu, boc, plăvanul, bolojan s.a.m.d. Ăștia și admiratorii lor sunt plaga cea mai mare a României deoarece prostia care-i caracterizează e nu doar păguboasă, ci și agresivă.