Doar circ și trădare

Azi e ziua în care se numește „Guvernul Panaramă”. Că ce poate urma în România, la modul logic, după un guvern catastrofă? Argoul „panaramă” cred că ilustrează cel mai bine ceea ce urmează să vedem. E adevărat, faptul că programul de guvernare n-a mai fost făcut cu AI-ul, că nu-i vom mai vedea pe Bolojan, Miruță, Țoiu sau țața aia de la Mediu, sunt elemente pozitive. Dar treburile se opresc aici.

Despre cât de mult ne-am „dezvoltat”

Tot auzi diverse denumiri și te-apuci să crezi că, automat, sunt adevărate. Nu doar că le crezi adevărate, dar, prin repetare continuă, ajung să devină axiome, universal valabile fără nicio necesitate de a fi demonstrate. În asta constă propaganda.

Totul e înșelăciune!

Se mai întâmplă să mai fie lovite diverse nave de drone marine sau să intre în mine, că încă nu e clar. Partea fabuloasă e că toată suflarea gurnalistică de prin televiziuni se dă la unison cu curul de pământ: erau rusești. Inclusiv drona aia din Portul Constanța ar fi fost capabili să spună că e rusească în condițiile în care n-ar fi apărut poze cu ea. Și dacă ar fi explodat unde trebuie, cu siguranță că nu mai apăreau poze!

Cum transformăm România?

În articolul trecut v-am vorbit despre mecanismul mental care ne blochează ca popor. „Lumina vine de la Răsărit” e un slogan la fel de aberant ca și cel de azi care pretinde că „lumina vine de la Apus”. Cu diferența că cel de azi este penibil inclusiv din punct de vedere logic. Nu mai vorbesc de realitatea obiectivă care se vede de la o poștă.

De ce arată România așa?

Am stat mult să mă gândesc dacă merită pornită acum o astfel de dezbatere. De fapt, sincer să fiu, nici măcar nu e o dezbatere. E pur și simplu un punct de vedere abrupt pe care îmi propun să-l spun apăsat, astfel încât să nu rămână loc de echivocuri. Este o distilare a ceea ce am înțeles din mine și din noi, un soi de radiografie necesară, menită a arăta limpede miezul tumorii. 

Marele patri(h)ot Iuliu Maniu

În articolul de ieri s-a strecurat o eroare, anume că Iuliu Maniu a fost împușcat. Mă rog, am vrut să spun omorât, a ieșit împușcat. Și, cum am avut o zi complicată, nu mi-am găsit răgazul să intervin pe text pentru a-l corecta.

Excesul geopolitic românesc e din nou la un nivel extrem

Există numeroase momente în istoria noastră în care ne-am dovedit extremiști din punct de vedere geopolitici. De fiecare dată ne-am făcut calcule geopolitice fără să ne înțelegem rolul real și ignorând realitățile. Exemplul celui de-al Doilea Război Mondial este unul relevant. Am intrat într-o alianță militară cu Germania - cea responsabilă pentru sfârtecarea țării - și am mers cu ei într-un război de agresiune împotriva URSS. Dacă ne-am fi limitat la Basarabia, treaba ar fi fost perfect justificată din punct de vedere istoric și geopolitic. Însă noi am depășit absolut aberant granițele naturale, mergând într-o aventură fără sens(pentru noi) alături de Germania. Ceea ce e cert este că, după Război, am recâștigat Transilvania, dar am pierdut atât Basarabia, cât și Bucovina de Nord.