marți, 20 ianuarie 2009

Noua directie a crizei (Europa)

Dacă ieri am vorbit de SUA unde investirea lui Obama este întâmpinată cu un optimism copilăresc(specific oarecum americanului de rând), a sosit timpul să ne întoarcem privirea spre Europa, continentul pentru care această criză a sosit prea devreme.

În timp ce America este o țară omogenă(putem să-i spunem aşa, chiar dacă se vor găsi destui să mă contrazică pe bună dreptate), Europa este o uniune fragmentată şi mult prea fragilă pentru valul care va urma. Iar această fragmentare, dublată de dorinţa unora de a fi mai egali decât alţii s-ar putea să aibe un efect devastator în ceea ce priveşte lupta cu criza. Nu ştiu dacă actuala criză va reactiva euroscepticismul şi tendinţa centrifugă a unor ţări. Este posibil să asistăm la tendinţe centrifuge, la fel cum este foarte posibil ca această criză să cimenteze legăturile dintre statele componente(cu toate că este greu de crezut aşa ceva). În acest moment situaţia din Europa arată urât de tot, iar ceea ce este mai grav este faptul că acesta e de-abia începutul.

Anglia este sfâşiată de o criză financiară pe care nu cred că o va putea duce cu bine la sfârşit. Pierderile băncilor englezeşti sunt de-a dreptul fabuloase, iar naţionalizarea lor nu face altceva decât să slăbească lira şi să crească puternic nota de plată. Ieri, Gordon Brown a anunţat o injecţie de 300 miliarde de lire, bani care, la prima vedere par mulţi, dar sunt insuficienţi. Este aproape hilar faptul ca RBS este campioana pierderilor, iar cauza acestor pierderi este ABN, banca pentru care s-au bătut la baionetă cu cei de la Lloyds. Oricum, economia engleză s-ar putea să fie cel mai grav afectată de criză întrucât este cea mai speculativă dintre economiile Europei. De asemenea, este posibil ca această criză să determine trecerea Regatului Unit la euro, lucru aproape imposibil de conceput în urmă cu câteva luni.

Franţa îşi ascunde deocamdată destul de bine minusurile, reuşind să evite, din punct de vedere tehnic, recesiunea. Probleme afişate sunt cele legate de industrie care a fost în cădere liberă în ultimul trimestru al anului trecut. Cei mai afectaţi sunt deocamdată constructorii auto. Aici situaţia este destul de grea şi, pe fondul înteţirii crizei, s-ar putea să vedem cum se naşte o mega-companie de stat. O altă variantă ar fi fuziunea PSA Peugeot Citroen cu Fiat, împărţindu-se astfel costul ţinerii pe linia de plutire cu statul italian.

În Germania situaţia băncilor este destul de fragilă, necesitând intervenţii susţinute ale statului. Potrivit Der Spiegel, băncile germane au active toxice americane în valoare de peste 300 de miliarde de euro. Aceasta ar însemna că pachetul de stimulare eliberat până acum a acoperit doar o mică parte din necesar, băncile fiind în continuare subcapitalizate. Probabil guvernul federal va continua să pompeze bani în sistem până la acoperirea găurilor. Fenomenul subcapitalizării băncilor a lovit economia care, lipsită de credite, începe să sufere din ce în ce mai tare.

Italia stă extrem de prost, confruntându-se cu a patra recesiune în 10 ani. În nordul Italiei, zona cea mai prosperă din punct de vedere economic, criza se vede cel mai clar. Ea afectează absolut toate domeniile de activitate. Băncile sunt lovite direct de problemele pieţei americane, cea mai afectată fiind Unicredito care numai din operaţiunea Madoff a pierdut aproape un miliard de euro.

Ca o concluzie generală, UE este deabia acum lovită de criză. În prncipal aceasta este cauzată de legăturile strânse cu piaţa americană, fapt ce a contribuit decisiv la contagiunea băncilor de pe continent. Îmbucurător este faptul că, spre deosebire de SUA, Comisia Europeană pare cu picioarele pe pământ. Prognozele date publicităţii ieri sunt destul de sumbre, dar mult mai realiste decât cele americane care par fabricate în laboratoarele de la Hollywood. O problemă inerentă a crizei de pe continent va consta în faptul că există numeroase bănci atât de mari încât nu mai pot fi salvate de către o singură ţară. Aceasta poate naşte controverse în ceea ce priveşte fondurile europene de ajutorare.

Este aşteptat ca în perioada imediat următoare să se înregistreze o cădere a consumului care va induce un puternic curent deflaţionist. Ca o consecinţă a acestei situaţii vom asista la o cădere industrială şi la creşterea accentuată a şomajului. Este posibil ca în perioada imediat următoare, pe fondul veştilor negative, euro să se devalorizeze faţă de dolar(tendinţă deja începută), dar, pe termen mediu, cred că valuta europeană îşi va relua ascensiunea. Cea mai lovită industrie va fi cea auto, în special cea germană întrucât acolo producătorii se bat cam pe acelaşi segment de piaţă, segment care se subţiază sub presiunea crizei.

Rolul cel mai important în această criză îl are Comisia Europeană, de deciziile ei depinzând decisiv perioada pe care continentul o va petrece în criză. Rămâne de văzut rolul pe care-l va juca în ceea ce priveşte marile bănci. Dacă va prefera rolul de salvator cu orice preţ s-ar putea ca recesiunea să se întindă mult mai mult decât ar fi necesar.

3 comentarii:

  1. Un alt articol extrem de interesant.

    Asta avand in vedere si legea nou anuntata si la noi cu telefonia, cu criza actuala si multe altele. Recomand cu caldura:

    http://www.financialsense.com/editorials/quinn/2009/0116.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca suntem de acord (si din ce am citit pe blogul vostru cam suntem) ca actuala criza contine un element de premeditare, nu credeti ca ar fi interesant sa continuam discutia in directia identificarii mizei economice, ideologice si politice a crizei actuale? Ce transformari va aduce in aceste directii?
    Excelente articole, jos palaria.

    RăspundețiȘtergere
  3. analizele pe care le faci sunt foarte competente
    felicitari
    vedem ca astia mari toti sunt cu probleme
    este clar ca noi astia din linia a 2-a a UE vom fi lasati mai la urma

    RăspundețiȘtergere