Noua directie a crizei (Romania)

Că este greu nu mai e un secret pentru nimeni. Doar trăim în ţara asta şi simţim cum, pe zi ce trece, situaţia devine din ce în ce mai apăsătoare. Cu toate acestea, criza încă nu a început. Deocamdată nu s-au înregistrat decât încetări temporare de activitate la câteva firme mari, ceva probleme de lichiditate şi mai puţine venituri salariale în decembrie. Doar atât nu e mare lucru. Ceea ce urmează însă poate fi halucinant, iar dacă vreţi să vă faceţi o idee, vă voi spune că suntem aproximativ în aceeaşi situaţie în care era SUA acum un an. În principiu, este posibil să avem parte de evenimente similare aşa că trebuie să avem nervii tari.

Cu un deficit bugetar de peste 5% în 2008 şi un deficit de cont curent de 14%, 2009 nu se anunţă a fi un an comod. Creşterea economică estimată pentru 2009 nu depăşeşte - în viziunea celor mai optimişti analişti - 2%. Sunt însă mulţi cei care pariază pe o scădere a economiei, ceea ce ne-ar împinge în recesiune şi din punct de vedere tehnic. Oricum, după o perioadă în care creşterea economică a fost în medie de 6% pe an, diminuarea acesteia la 2% echivalează cu o prăbuşire. Dacă adăugăm acestor fenomene reîntoarcerea căpşunarilor şi reducerea drastică a fondurilor primite de la cei care muncesc în străinătate, obţinem un cocktail exploziv, care oricând poate dinamita economia naţională.

Evident, toate acestea pot fi combătute printr-o politică economică responsabilă. Din păcate, guvernul instalat în urmă cu o lună, nu a demonstrat până acum nimic. Nu am mari aşteptări de la niciun politician, indiferent de coloratura politică, dar - având în vedere ameninţările care planează asupra noastră - este obligatoriu ca politicienii să dea dovadă cel puţin de responsabilitate. Până acum nu s-a făcut decât spectacol şi, judecând prin prisma ştirilor apărute, aş putea bănui că guvernul este condus din umbră de Felix Tătaru ( :-) ). Presimt că următoarea temă de discuţii va fi "odioasa moştenire", iar asta se va fructifica într-o nouă perioadă sterilă din punct de vedere al acţiunii. Sunt unii care încă nu au înţeles că jocul pentru imagine se face numai în opoziţie sau în campania electorală, niciodată când eşti la putere.

Nu am de gând să atac actualul guvern. Remarc însă cu un zâmbet amar faptul că acesta este format din partidele care au făcut cele mai mari promisiuni electorale. Nu prea văd cum vor rezolva problema salariilor profesorilor, majorarea pensiilor, reducerea de taxe si restul de promisiuni fără acoperire. Poate vă gândiţi că, odată trecută campania, acestea pot fi date uitării, însă nu este aşa. Promisiunile făcute şi neonorate se pot constitui în combustibil al unor fenomene sociale similare celor din 2006 din Ungaria. În zonă se manifestă o nervozitate socială destul de îngrijorătoare. Lituania, Grecia sau Bulgaria sunt ţări care se confruntă cu mişcări sociale masive şi nu cred că avem nevoie de ceva similar.

Oricum, trecând peste aceste consideraţii de ordin general, îmi exprim speranţa în reîntoarcerea cu picioarele pe pământ a politicienilor şi nu numai a celor de la putere. În primul rând este obligatorie accelerarea adoptării bugetului şi a unui plan coerent anticriză. Urmează o perioadă grea şi, dacă vom da din nou dovadă de amatorism, o vom simţi numai şi numai pe pielea noastră.