Noua directie a crizei (China)

A scrie despre China mi se pare frustrant pentru că este o ţară pe care nu am vizitat-o. În general, când analizez o economie îmi place să privesc prin ochii celor care fac parte din respectivul teritoriu, să amestec datele reci ale statisticilor cu psihologia poporului respectiv, cu obiceiurile şi credinţele lui. Prefer să încep în acest fel pentru a vă avertiza că ceea ce voi scrie este pur şi simplu o analiză bazată pe cifre, ştiri şi concluzii proprii. Mai trebuie să menţionez că fac parte dintre cei care urmăresc frecvent site-ul web al Radio China International(probabil asta sună ciudat, dar este o experienţă interesantă) şi că mă simt atras de spiritualitatea poporului chinez, de civilizaţia şi istoria lor.

În ceea ce priveşte economia, toată lumea este tentată să considere ca punct de reper Olimpiada, practic perioada în care China şi-a dezvăluit lumii atât măreţia cât şi visele pe care le are. Numai că acel moment a trecut, iar realitatea arată cu totul altfel acum. Dacă până nu demult vedeam China ca fiind manufacturierul lumii, realităţile economice actuale s-ar putea să zădărnicească planurile Beijing-ului. În primul rând, în lumea cuprinsă de criză, lucrurile nu mai sunt atât de mari pe cât erau odată, banii nu mai sunt atât de mulţi, iar preţurile sunt mult mai atent studiate. În plus, marile economii încep să priceapă un lucru vechi de când lumea: economia înseamnă lumea reală, produţie de bunuri, vânzări reale şi mai puţin speculaţie.

Cu toate că deocamdată încă nu se vede nimic, China va simţi extrem de dureros valul crizei. În primul rând trebuie să menţionez că până şi cei mai optimişti analişti nu văd o creştere economică mai mare de 6% în acest an. Dacă 6% pentru o ţară dezvoltată înseamnă enorm, pentru China aceasta echivalează cu o prăbuşire şi poate avea efecte deosebite în plan social. Conform lui Roubini, pentru o ţară care "eliberează" anual 24 milioane de oameni pe piaţa muncii, este nevoie de o creştere economică de cel puţin 10%. În aceste condiţii, este posibil ca autorităţile să devalorizeze yuan-ul, obţinând o echilibrare temporară a situaţiei.

Ceea ce mi se pare mai grav sunt similarităţile care există între China anului 2008 şi America anilor 1929-1930. Dacă este să discutăm despre capacităţile de producţie, nu putem să nu remarcăm că, similar cu America anilor '20, China este supradimensionată. Capacităţile de producţie imense, capabile să exporte orice şi oriunde, vor fi lovite extrem de radical de scăderea comerţului mondial. În ceea ce priveşte consumul propriu, acesta nu este capabil să absoarbă decât o parte infimă din ceea ce se produce, motiv pentru care numeroase fabrici se apropie rapid de faliment. Însă falimentele din zona industriei se propagă rapid în mediul bancar şi afectează cheltuielile statului.

Un alt fenomen îngrijorător remarcat de mulţi analişti este rapiditatea cu care ies bani din această ţară. Dacă vă mai amintiţi, sfârşitul anului trecut şi începutul anului curent au consemnat scăderi ale valorii băncilor chinezeşti, sub presiunea vânzărilor iniţiate de acţionari semnificativi: Bank of America şi-a vândut participaţia la China Construction Bank(a doua bancă), RBS a negociat vânzarea deţinerilor la Bank of China (de altfel BoC a scăzut cu ~30% de la începutul anului) etc. Inversarea fluxului de bani, ieşirile precipitate de pe piaţă, precum şi celelalte fenomene conexe se pot constitui în adevărate coşmaruri pentru autorităţi care vor avea de dat lupte extrem de grele în cursul acestui an.

Voi încheia acest articol consemnând faptul că analistul Albert Edwards de la Societe Generale a lansat un semnal de alarmă extrem de tranşant: sub presiunea unui colaps al creşterii economice, China nu va mai finanţa deficitele americane, conducând economia mondială într-o nouă etapă a crizei. Semnalul de alarmă tras de Edwards este extrem de dur, iar dacă predicţiile sale se îndeplinesc(chiar şi parţial) pot spune că vom avea parte de un coşmar: "The Chinese economy is imploding and this raises the possibility of regime change. To prevent this, the authorities would likely devalue the yuan. A subsequent trade war could see a re-run of the Great Depression.... Do you really trust politicians to "do the right thing"?