marți, 15 decembrie 2009

Tunelul de la capatul luminitei

Există un subiect care efectiv nu-mi dă pace, iar acesta este cel al viitorului construcţiei europene. Văzută din exterior, Uniunea Europeană pare cea mai mare inovaţie geo-politică de până acum. Modalitatea în care atâtea culturi eminamente diferite s-au unit într-un spaţiu economic comun, stabilitatea monedei unice, precum şi bunăstarea locuitorilor acestei zone se constituie în elemente de-a dreptul fascinante. Este cel puţin interesant să vezi cum ţări între care existau conflicte istorice acţionează acum în interiorul aceluiaşi mecanism, în timp ce animozităţile trecutului par elemente bune doar pentru fundamentarea anecdotelor. Aşa cum probabil v-aţi dat seama, aceasta este imaginea care se vede din afară, cea pe care  şi-o face un observator superficial. Cu cât te apropii şi cu cât încerci să înţelegi mai mult, observi că mecanismul este aproape gripat, iar ceea ce părea a fi o corelare puternică între membrii nu este decât o vagă iluzie.

Deficienţele construcţiei europene se văd abia acum, când o criză de o magnitudine extremă a lovit continentul. Cu toate că pe unii notiunea "criză" îi face instinctiv să arunce ochii peste Ocean, problemele de aici sunt mult mai mari. În mod cât se poate de ciudat, în zona euro lucrurile par mai liniştite decât în SUA, iar aceasta în condiţiile în care excesele de-aici au fost de câteva ori mai mari. Pattern-ul crizei europene e simplu: în timp ce problemele americane au fost declanşatorul(expunerea iraţională a băncilor englezeşti şi germane pe sectorul subprime american), combustibilul care întreţine criza este dat de dezechilibrele şi excesele interne. Anglia şi Germania au fost campioanele infuziilor de capital în băncile proprii. În timp ce Anglia s-a văzut nevoită să naţionalizeze marile bănci, Germani s-a trezit cu probleme fundamentale la băncile de stat, riscând un blocaj gigantic. Acoperirea găurilor a costat imens, iar problemele nu sunt nici pe departe rezolvate. Cele două exemple reprezintă numai partea vizibilă deoarece, ajutoare mai mult sau mai puţin ortodoxe au fost acordate peste tot în Europa. Iar când lucrurile au devenit tensionate, BCE a pompat lichiditate ieftină în piaţă. În final, nimeni nu poate spune la cât se ridică preţul salvării băncilor europene şi, mai mult, nimeni nu are certitudinea că acestea au fost salvate. Banii însă s-au cheltuit, transferând problemele din sectorul bancar în cel public. Deficitele imense la care rulează acum statele membre ale UE se constituie într-o ameninţare la adresa stabilităţii monedei unice. Deficitul nu este, în sine, o problemă majoră. Când însă acesta se suprapune unor probleme structurale care împiedică funcţionarea economiei, rezultă un mix de-a dreptul periculos. Oare ce se mai poate aştepta de la economia grecească aflată acum în moarte clinică? Dar de la economiile statelor baltice? În acele zone este nevoie de sume imense nu pentru a reporni economiile ci efectiv pentru a le reconstrui. Lucrurile nu stau mai roz nici în statele dezvoltate unde mecanismul economic pur şi simplu refuză să repornească. Experimentele de tot felul înghit bani în timp ce locurile de muncă se pierd într-un ritm ameţitor, punând presiune peste bugetele asigurărilor sociale. Perioada de criză a scos la lumină diferenţele majore de abordare a membrilor uniunii, iar aceasta este una din problemele majore ale UE. Faptul că este imposibilă o abordare unitară a problemelor reprezintă o ameninţare directă asupra stabilităţii zonei. Rezolvarea situaţiei descrise se poate face numai şi numai pornind de la nivelul politic, unde se vede clar necesitatea unei integrări mai mari a membrilor. Acest lucru probabil a fost sesizat de politicienii comunitari care au forţat adoptarea Tratatului de la Lisabona. Marea întrebare care se pune este dacă nu cumva este prea târziu.

Grecia şi Irlanda sunt două state ale căror performanţe economice pur şi simplu bruiază moneda euro. Nivelul record al datoriilor, legislaţia laxă şi lipsa de seriozitate se constituie într-un cocktail exploziv. Deocamdată suntem la nivelul speculaţiilor legate de excluderea celor două ţări din spaţiul euro, cu toate că acest lucru pare pur şi simplu imposibil. În niciun tratat nu este prevăzută excluderea unei ţări care a aderat la euro, dar la fel de adevărat este că nicăieri nu scrie că nu se poate lua o asemenea măsură. Cele doua exemple nu sunt singulare, dar sunt cele mai pregnante. Este clar că a venit vremea abordărilor radicale. Sunt curios care va fi direcţia. Se va reveni la modelul "Europei cu două viteze"? Posibil, dar rămâne de văzut prin ce tunel va orbecăi "eşalonul doi".

12 comentarii:

  1. Ceva pare sa lipseasca din fraza asta ... ca nu are nici o logica.

    >În mod cât se poate de ciudat, în zona euro lucrurile mai liniştite decât în SUA, iar aceasta în condiţiile în care excesele de-aici par a fi fost de câteva ori mai mari.

    Stiu ca e ceva ce poate parea minor ... dar ca idee. Mai ales ca articolul e unul foarte bine tintit si despre o problema de real impact pt. Romania.

    RăspundețiȘtergere
  2. Exagerari. Si asupra problemelor din Germania etc. si asupra rolului pe care niste economii liliputane pot sa-l aiba asupra ansamblului. Simple carcoteli, in cautare de senzational ieftin.

    RăspundețiȘtergere
  3. MIA: Multumesc. Am corectat. Sunt capiat de fusul orar, asa ca mai fac si greseli.
    Anonim: Nu cred ca ai gasit pe blogul asta articole senzationaliste. In rest, fiecare cu opinia lui. Inca e democratie! :-))

    RăspundețiȘtergere
  4. Si EU ce fac? EU omul de rand...ma pun sa imi fac provizii pentru 2-3 ani...ma retrag intr-o zona rurala unde pot deveni Self-sufficiency...sau stau linistit la locul meu de munca sperand ca in primavara sa il mai am...

    RăspundețiȘtergere
  5. excluderea este putin probabila. ar atrage dupa sine falimentul acestor doua tari. ori falimentul unei tari, chiar daca nu mai e in UE, poate matura sistemul financiar global. si nimeni nu vrea asta.

    daca nu se intampla ceva senzational/deosebit/atipic, recuperarea economiei globale va fi de luuuuuuuunga durata. va dura poate un deceniu sau doua pana lucrurile vor reintra in normal. asta din cauza datoriilor imense world wide. pentru ca e clar: toata lumea s-a imprumutat? daca toata lumea s-a imprumutat, cine a dat cu imprumut totusi? nimeni din cate stim. deci ne-am imprumutat din viitor. diminuam bunastarea (daca va fi) a anilor viitori pentru a acoperi gaurile din prezent. concluzia: viitorul va fi greu, pentru ca se vor plati aceste datorii.

    singurele scenarii alternative sunt:
    - razboi mondial
    - descoperire epocala, care sa schimbe societatea si infrastructura

    eu cred ca mai eficient ar fi un scenariu alternativ, pentru ca se va ajunge la bunastare mai repede. 20 de ani de saracie nu ajuta pe nimeni. acum, sper ca scenariul alternativ sa fie descoperirea epocala, altfel, dumnezeu cu mila.

    RăspundețiȘtergere
  6. >singurele scenarii alternative sunt:{...}

    Alternative la ce anume ?
    Pentru ca o situatie de baza ( la care sa fie cele doua alternative ) nu cred ca se poate limita doar la factorul economic. De fapt - cum am mai tot spus - mie de reactiile socio-politice la previzibila stare de cvasi-stagnare ce urmeaza ( in cazul ... bun totusi ) mi-e cel mai teama.

    Oricum as face observatia ca treaba cu "descoperire epocala" e cu doua taisuri - in fond descoperirea epocala ... sau mai corect aplicarea ei pe scara larga reprezentata de IT mai degraba a ... accentuat problemele decit le-a rezolvat. In fond spargerea bulei din dot-com/telecomunicatii a fost unul din factorii de baza a mentinerii unei rate de referinta ridicol de mici la USD ... cu efectele care deja se cunosc. :(

    RăspundețiȘtergere
  7. Hehe, ce inseamna perceptia...

    Dane, unora li se par exagerate articolele tale, tie ti se par exagerate ale mele.

    poate matura sistemul financiar global. si nimeni nu vrea asta.

    Ba pardon, unii chiar asta vrem. Stii cum se zice, ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa ti se intample... :-)

    Eu am ajuns sa pricep de ceva vreme ca sistemul actual e unul al naibii de prost si incorect. Iar de atunci imi cam doresc sa se duca naibii odata. Ceea ce in ultima vreme se intampla si mi se pare normal sa ma bucur...

    Pentru cei care mai cred ca sistemul financiar de acum e unul normal, corect si echitabil... somn usor. Pastrati banii la banci si urmariti in continuare stirile despre becali sau basescu, ca aici nu aveti nimic interesant de citit. Va trezim noi cand s-o strica de tot jucaria si se vor termina telenovelele la teve.

    RăspundețiȘtergere
  8. http://www.telegraph.co.uk/finance/comment/ambroseevans_pritchard/6804156/Greece-defies-Europe-as-EMU-crisis-turns-deadly-serious.html

    RăspundețiȘtergere
  9. http://www.zf.ro/business-international/volksbank-dezminte-zvonurile-privind-intrarea-sub-supravegherea-speciala-a-bancii-austriei-5182459/

    Austria are expunere pe Romania destul de mare si acolo se pare ca ajuns destul de tare cutitul la os....

    Cu prietenie,

    RBV

    RăspundețiȘtergere
  10. http://www.zf.ro/business-international/austria-a-nationalizat-o-banca-cu-active-de-43-mld-adica-jumatate-din-sistemul-bancar-romanesc-5179165/

    :)

    Continuarea articolului de mai sus....vineee :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Punctul nodal al problemei mi se pare cel legat de pierderea ( masiva ) a locurilor de munca. Si sa explic de ce : locurile de munca se pierd prin Europa in mod constant de vreo ... 15 ani. In Est prin aplicarea unor politici neinspirate si ( as zice eu ) deloc dezinteresate pentru anumite cercuri, in Vest datorita delocalizarilor masive. La un moment dat se parea ca se descoperise metoda de echilibrare : delocalizarea in fond se facea destul de mult in tarile din Est, iar in cele din Vest cheltuielile guvernamentale - mereu umflate - pareau sa fie capabile sa creeze noi slujbe si, in plus, sa dea si statutul de "tari civilizate", cu servicii sociale bine puse la punct etc.

    Ei ... de fapt constructia ASTA - care dateaza dinainte crizei si era considerata un maaare succes - e cea care complica extrem de mult problema, pentru ca in numai un an de cheltuieli guvernamentale "de urgenta" pare ca s-a ajuns ... la fundul sacului. :(

    RăspundețiȘtergere