marți, 5 octombrie 2010

Prostia de Romania


Trebuie să recunosc acum că am avut îndoieli de a publica acest articol. De câteva zile-i dau târcoale, încerc să scriu altceva sau să-l ignor. Există însă ceva care nu-mi dă voie să-l cenzurez, ceva care mă împiedică să-l ignor şi care mă tentează să apăs "Publish". La fel de adevărat este că, înainte de a apăsa butonul cu pricina, un altceva mă face să nu-l apăs. Aşa că dau "Save" şi amân.

Unul dintre motivele acestui comportament este acela că am încercat întotdeauna să stau departe de lumea politică. Cu toate că în trecut am mai avut bufniri mai mult sau mai puţin virulente, nu am făcut-o din cauza vreunei presupuse simpatii politice ci din cauza aberaţiilor rostite apăsat de bravii noştri croitoraşi.  Ştiu, aşa cum am declarat încă din primul articol, motivul pentru care am construit acest blog a fost unul strict economic. Cu toate acestea, trăim vremuri tembele în care economicul este efectiv sufocat de politic, vremuri în care jocul de imagine se practică inconştient în detrimentul măsurilor juste. Trăim vremuri istorice, iar când spun asta nu o spun nicidecum într-un sens pozitiv(aşa cum veţi putea constata la sfârşitul acestui articol).

Marea problemă a României este dată de faptul că stă pe o imensă minciună. Adevărul, ascuns de toate guvernele care s-au succedat până acum, este acela că ţara în care trăim e o imensă formă fără fond. Tot ce s-a realizat până acum are fundamente iluzorii, iar faptul că lucrurile nu mai funcţionează e cauzat de intrarea noastră în ultima etapă: aceea a disoluţiei generalizate. Aceasta este urmarea logică. La ce te poţi aştepta dacă te hotărăşti să construieşti un zgârie-nori fără să faci fundaţie? Cum crezi că poţi să-l faci de 100 de etaje când primul etaj l-ai făcut din lemn, al doilea etaj din carton şi de la al treilea te-ai apucat să torni beton? În aceste condiţii mai poţi fi surprins că se dărâmă la cutremur? Dacă am fi logici am conştientiza pe ce stăm şi am lua-o de la capăt(până la urmă cea mai logică decizie). Numai că, demagogii de la putere au constatat că e mai simplu să stai şi să furi saci de beton înjurând greaua moştenire. Şi evident că e simplu atunci când îţi găseşti acoliţi de complezenţă care, rostind vorbe de duh inepte, induc populimii false sentimente făcându-i pe cei mai puţini dotaţi să caute vinovaţi în sicrie putrezite. Iar în timp ce proştii caută, unii se îmbogăţesc paralel cu adâncirea dezechilibrelor.

Nu, nu sunt afirmaţii gratuite. La noi, căutarea falşilor duşmani e sport naţional şi la umbra acestei acţiuni isterice se ascunde marele furt. O să vă dau câteva exemple. Prostia cu impozitul minim, cea mai mare aberaţie legislativă din istoria recentă, a condus la închiderea sau suspendarea a peste 200 000 de firme. Justificarea de-a dreptul cretină a unui individ, cred eu incapabil să gândească, a fost că s-a luptat împotriva evaziunii fiscale. Hai să vedem despre ce evaziune era vorba: mici magazind de cartier(sau săteşti) care aveau 1-2 angajaţi cu salariul minim(de cele mai multe ori din familia patronului) şi care revindeau marfa din hipermarket-uri. Evaziunea consta în faptul că peste 80%(poate chiar 100%) din rulajul de marfă era la negru. Numai că, în aceste condiţii, TVA-ul de la hipermaket era final, iar banii negri rezultaţi din afacere reprezentau salariile angajatilor si venitul patronului, bani care reintrau într-un consum fiscalizat(marfa cumpărată era tot cea de la hipermarket). Acest tip de business a fost condus spre faliment de impozitul minim contribuind puternic la creşterea numărului de şomeri şi la scăderea veniturilor bugetare(chiar dacă erau plătiţi cu minimul pe economie, erau nişte fonduri). Adevărata evaziune din România nu este micul afacerist care ar trebui să plătească un impozit modic si să lucreze cu contabilitate simplificată, ci marii rechini care activează acolo unde sunt accize mari: petrol, alcool şi ţigări. Evident, aici autorităţile se declară incapabile să facă faţă valului evazionist deoarece, chipurile, n-ar avea capacitatea. Şi într-adevăr aşa e! Autorităţile noastre au capacitatea să distrugă peste 200 000 de amărâţi, dar nu pot lupta cu trei şmecheri care importă ţigări cu TIR-ul, cu ~300 de băieţi care evită accizarea produselor petroliere "la fracţie" sau cu monopolul alcoolului. Mai nou, aud că un băiat cu ochii de un albastru cutremurător, se află în spatele unei mega-mafii cu legume pe care le aduce de la turci fără a plăti taxe vamale. Acestea sunt introduse în ţară fără nicio problemă şi sunt vândute în pieţe de pseudo-producătorii de acolo. Un business care se desfăşoară la nivel naţional fără a emite nici măcar un singur act. Desigur, când s-a suflat ceva despre acest mega business, s-a încercat acoperirea scandalului cu introducerea caselor fiscale de marcat în pieţe. O acţiune specifică de imagine deoarece se ştia impactul devastator al unei asemenea măsuri. Mai mult, sunt convins că nu se dorea implementarea unei măsuri de acest gen, ci numai "asigurarea spatelui" pentru momentul în care întregul scandal va ieşi la iveală.

Sunt doar câteva exemple despre ceea ce înseamnă mediul de afaceri din România. Cei care funcţionează legal sunt adevăraţii martiri deoarece trebuie să facă faţă unei concurenţe neloiale agresive a celor care funcţionează ilegal, dar au spatele bine zidit politic. Şi, în afara concurenţei neloiale, mai trebuie să suporte  şi agresiunea angajaţilor statului care vin în control cu "amenda minimă contra şpaga maximă". Ca să nu mai vorbim de apropierea campaniei electorale care, de o groază de vreme, transformă organele de control ale statului în funcţionari ai imensei maşinării "bani pentru partid".

Ceea ce reprezintă marele business din ţară(reţele comerciale mari, industrie s.a.m.d.) nu face altceva decât să-şi externalizeze profiturile înainte de impozitare, plătind către stat un impozit modic. Dacă vom raporta impozitele pe profit plătite la cifra de afaceri realizată aici de "marii investitori" vom observa cu stupoare că avem de-a face cu o plată insignifiantă. De ce e aşa? Din cauză că avem din nou de-a face cu un concurs de factori: prostia galopantă şi corupţia. Mixul fatal care ne mănâncă din interior! Pe lângă aceste afaceri care, cel puţin dau de muncă unor oameni, există o multitudine de mini "American European Marketing  & Enterprises", firme care, cred eu, contribuie la falsificarea PIB-ului. Instrumente de acest gen se moşenesc de la o guvernare la alta şi, în general, despre ele se tace.

Este destul de greu să constaţi la trei ani de la începutul crizei că nu s-a făcut absolut nimic(de altfel, cu foarte puţine excepţii, în această ţară s-a stat mereu). Tot ceea ce au făcut băieţii aflaţi acum la putere nu este nimic mai mult decât o înlănţuire incredibilă de shot-uri de imagine instrumentate de publicitarul preferat al stăpânului. O chestiune care este cu atât mai gravă cu cât  conştientizăm că ne aflăm la capătul unei perioade de 20 de ani în care dacă s-a făcut ceva s-a făcut prost. Statul român a ajuns o fosilă inutilă, bună doar în campaniile de manipulare sau de intimidare. Absolut nimic din ceea ce reprezintă acest stat nu funcţionează: învăţământul e o bătaie de joc, sistemul medical e prăbuşit, justiţia e o glumă, iar politicienii ... vă las pe voi să adăugaţi epitetele pe baza experienţei personale. Trăim într-o imensă cloacă în care singurele reguli care funcţionează sunt corupţia, hoţia, minciuna, tupeul, ticăloşia s.a.m.d. Aceasta a generat o lipsă teribilă de credibilitate la toate nivelurile societăţii. Nimeni nu mai crede că există pe undeva vreun individ credibil. Şi, mai tragic e faptul că cei care gândesc aşa nu se află prea departe de adevăr.

Însă reacţia la această realitate e o scârbă imensă care i-a cuprins pe oamenii normali. O scârbă care-i face să urască în singurătate. Acest fapt poate fi constatat la simulacrele de manifestaţii organizate de sindicate. Când vezi că ditamai confederaţia sindicală nu e capabilă să strângă mai mult de o mână de oameni îţi dai seama pe cine reprezintă respectivii. O gargară inutilă probabil dublată de jumătate de normă prestată la venerabila securitate. Şi dacă nu e vorba de ciripeală, majoritatea liderilor sindicali cred că sunt atât de mânjiţi încât orice amarnic aflat la putere e capabil să le arate pisica. Nu sunt unul dintre susţinătorii ideii de sindicat, însă dacă lucrurile ar fi funcţionat OK în acest domeniu, cel puţin s-ar fi ajuns la o impozitară mai normală a forţei de muncă.

Cu toate că ceea ce am afirmat mai sus poate suna liniştitor pentru caricaturile aflate la putere, cred că ar trebui să se mai gândească. Suferinţa în linişte conduce la acumularea de complexe care, până la urmă, conduc la gesturi extreme. Susţinătorii teoriilor conspiraţiei vor spune că nimic nu e întâmplător. Chiar şi aşa putem spune că sunt îndeplinite condiţiile unei scântei spontane. Care scânteie, indiferent din ce cauză va apărea, este capabilă să conducă spre orice.

Sunt în momentul în care observ că, pe zi ce trece, ne îndreptăm din ce în ce mai sigur şi mai repede spre disoluţie. De-aici poate ieşi ceva mai bun sau, din contră, ne putem găsi sfârşitul. Personal nu mai cred în ceea ce este sau ar putea fi România. Deocamdată suntem înscrişi pe autostrada căderii şi nu se întrevede un drum care să evite deznodământul. Culmea e că, în timp ce lucrurile merg atât de prost, moneda se menţine total artificial. Nu înţeleg(de fapt cred că nu înţelege nimeni) vrăjitoria BNR de a ţine cursul pe loc şi cred că acest joc va lua sfârşit mai devreme sau mai tarziu. Cu cât se va produce mai târziu cu atât va fi mai tragic.  Cu ceva timp în urmă estimam că BNR a cheltuit aproximativ 6 mld. EUR pentru stabilizarea cursului. Între timp a apărut un calcul al ING care estimează că sumele cheltuite de BNR pentru protecţia cursului se ridică de fapt pe la aproximativ 11 mld. EUR . În aceste condiţii orice om normal ar trebui să înţeleagă că nu a mai rămas mult timp. Probabil cea mai bună variantă de protecţie este păstrarea debitelor în lei şi a economiilor în valută(n-o consideraţi o recomandare imperativă, iar deciziile finale luaţi-le după ce vă faceţi singuri calculele).

Ne aflăm la începutul unei perioade de accelerare a nevoii de finanţare. Cu fiecare zi care trece, statul devine din ce în ce mai lacom şi are nevoie de împrumuturi din ce în ce mai mari. Cum economia nu are şanse prea mari să crească(vedeţi că băiatul ăla optimist vă vindea aceleaşi gogoşi şi-n 2009!), împrumutul devine cea mai simplă metodă de finanţare a exceselor. Care excese vor fi din nou scoase la lumină deoarece ne îndreptăm spre modul electoral de acţiune. Ce iese din asta e simplu: o nebunie care se va termina cu intrarea în default a ţării. Din acest punct de vedere, putem spune că trăim vremuri istorice deoarece probabil va fi cea mai rapidă intrare în incapacitate de plată a unei ţări care a pornit de la zero. Sunt curios, totuşi: suptul la licurici va rezolva ceva? Cel mai probabil o nouă investiţie de succes în infrastructură sau o retehnologizare masivă a armatei cu fier vechi american. Sau, dacă lucrurile vor decurge conform planurilor unora, o reîmpărţire a României în regiuni "mai flexibile" şi independente.

27 de comentarii:

  1. afacerea cu firmele mici nu sta chiar asa , multi "afaceristi" si-au deschis acele firme doar pentru a deconta TVA-ul deci , practic , inchiderea lor e un lucru bun pentru economie , in rest , mai trist e ca nu prea avem ce face sa scapam de raul asta din politica

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anonim

    Tva-ul ala care se returneaza in MINIM un an (desi scrie ceva de o luna in lege)? Dashtepti "afaceristi", slaba minciuna...

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai să fiu eu mai optimist: târâtul pe sub istorie (sau ocolirea istoriei) a fost sport naţional pentru români nu de ieri, de azi, ci de 2000 de ani.

    M-am apucat să-i recitesc pe marii noştri cronicari şi ţin să spun că sentimentul pe care îl ai e foarte reconfortant. Te linişteşti. Îţi dai seama că de fapt ceea ce se petrece acum cu ţara asta nu e nici grav, nici decisiv, e doar normalitatea ei din toate veacurile. Probabil anumite comportamente sunt determinate genetic, altfel nu-mi explic. Disoluţia e starea de fapt a românilor. Încercaţi această lectură şi veţi vedea că disoluţia a fost de fapt starea generalizată a acestei naţii dintotdeauna. Şi ca şi în zilele noastre răspunsul oamenilor simpli la vitregiile puterii nu a fost revolta, ci pribegia (plecatul, "emigrarea").

    RăspundețiȘtergere
  4. @dan,
    ce ai vrut sa spui cu "Sau, dacă lucrurile vor decurge conform planurilor unora, o reîmpărţire a României în regiuni "mai flexibile" şi independente."? te referi la unguri?
    @lucian sarbu,
    am citi si eu cronicari. in mare parte ai dreptate. o exceptie notabila este perioada de la venirea la domnie a lui carol I pana la marea unire, cand coeziunea populara a fost fenomenala (nu spun ca era stabilitate ci ca lucrurile se reformau cu adevarat; era progres spre civilizatie). si chiar si intre razboaie, coeziunea poulara nu a scazut, dar dupa cum stim, pestele de la cap se impute, iar blestemul modern al romaniei a aparut atunci pentru prima oara sub numele de elena. si, pe principiul sa moara si capra vecinului, lucrurile sunt similare si pe la case mai mari, latine sau anglo-saxone. un nesfarsit sir de razboaie si de regi care se macelaresc intre ei luandu-si castelele si ducatele, facand si desfacand aliante, nimeni nu are incredere in nimeni, cu scopul final de nimicire al celuilalt. care celalalt nici el nu sta pe loc, se regrupeaza; daca moare, fratii, verii, finii duc mai departe dihonia si tot asa, pana pe la pa'shopt. masonii atunci au facut acea revolutie care a fost primul pas spre stabilitate in europa. de care am profitat si noi, romanii, dupa cum am spus mai sus. marea diferenta intre noi si ei (in rau) este ca dupa razboi, ei au ajuns la pace sociala si stabilitate. noi nu; stau si acum sa ma intreb cum ar fi aratat tara asta fara comunisti, arza-i-ar focu'...

    RăspundețiȘtergere
  5. Excelent articol, o sintetizare obiectiva a Romaniei de azi. Cine nu o vede asa, isi merita soarta.

    RăspundețiȘtergere
  6. 1. politica = crima organizata (prostia aia cu "nu trebuie generalizat" este intr-adevar o prostie; ba da, se poate generaliza);
    2. nu mai merge niciun sistem (demult, nu de-acum);
    3. o sa ne ia, probabil, vreo 5 ani doar sa descurcam lucrurile si sa aflam ce e de facut (presupunand, prin absurd, ca si vrem asta);
    4. ce face isarescu de la un timp este inexplicabil;
    5. nu cred ca exista vreo solutie aplicabila.

    RăspundețiȘtergere
  7. Romania incotro? Anarhie sau stat minimal? Eu aleg a doua varianta.

    In Romania nu e vorba nicidecum de disolutie, ci de criminalizare cronica a institutiilor statului. Acestea devin unelte in mana infractorilor de drept comun, care jefuiesc nu doar fara sa se teama de aceste institutii, ci chiar in cardasie cu acestea. Statul roman a devenit echivalentul modern al medievalului robber baron, sub falsa autoritate a unor legi trecute prin Parlament prin frauda. Chiar si aceasta institutie este populata de indivizi indolenti, imbuibati, si somnolenti, cu un IQ mult sub medie. Din cei cu handicap pshic mai grav se formeaza guvernul.

    Romania de azi e triumful hotiei si prostiei in fata valorii reale. Hoti sunt ei ca ne fura, prosti suntem noi ca nu le-o dam la mecla. Nu e vorba de niste cacati de sindicalisti obositi, conducatori de SUV si aciuati prin vile, ci de noi, astia care muncim si n-avem timp de iesit la "miting" in fata guvernului. Pana acum n-am vazut nicio manifestatie a angajatilor din mediul privat impotriva abuzurilor si incompetentei guvernului care risca sa-i lase someri!

    RăspundețiȘtergere
  8. Aveti mare dreptate. Explicati-le toate acestea liderilor de sindicat care vad "rezolvarea" salariilor de la stat prin cresterea salariului minim, de fapt cresterea taxelor si impozitelor pentru locul de munca. Mentinerea locurilor de munca in Romania este penalizata prin suprataxare. De suferit au tot contribuabilii DECLARATI, nu marii evazionisti. Si totusi, miza principala a revendicarilor unor capi ai sindicatelor este marirea salariului minim. De acord, sa-l faca si 1000 de ron, cu pastrarea actualului cuantum al taxelor (si asa imens)daca intr-adevar ei "mor" de grija populatiei.Asa va mai convine, nefericitilor?
    Fiind in cardasie cu guvernele dintotdeauna, vor milita pentru cresterea salariului minim si cam atat ii duce capul. De data aceasta se vor insela, vor incuraja munca la negru!Ce inseamna , totusi,"la negru" de multe ori? Patronul ofera salariatului un bonus pentru care oricum plateste 16% impozit pe profit, apoi 16% pe dividende, ca sa poata sa scoata banii oficial din firma. Dar ce sa priceapa ei, imbuibatii, cum se zbat IMM-urile sa supravietuiasaca in asa-zisa "economie de piata"?
    Este bine ca v-ati hotarat sa publicati acest articol.Numai ca putini pricep...

    RăspundețiȘtergere
  9. eu cred ca BNR este market maker pur, speculeaza avand toate instrumentele necesare,cele mai importante: 1. tiparnita (cand cumpara valuta face emisiune) si 2. informatiile exacte a tot ce misca in piata (nevoia de valuta a importatorilor + ministerul de finante, nevoia de lei a investitorilor etc).

    RăspundețiȘtergere
  10. @Ruxandra

    Cate companii private din Romania au sindicat? Si in cate cazuri acesta a fost mostenit dupa privatizare? Dupa parerea mea oferirea de avantaje legale sindicatelor e cea mai mare tampenie posibila. Sindicatele sunt practic carteluri pe piata muncii. Daca unii gasesc de cuviinta sa penalizeze cartelurile de pe anumite piete, de ce nu ar dizolva si sindicatele exact pe baza acelorasi principii?

    Cartelizarea si monopolul pe o anumita piata sunt intotdeauna rezultatul prezentei unor bariere artificiale [impuse legal] pe piata respectiva. In mediul privat aceste bariere sunt extrem de reduse - fiecare e liber sa plece si sa se angajeze in alta parte. In schimb, la stat, barierele sunt de cu totul alta natura, angajarile facandu-se pe pile, spaga sau cumetrii, chiar si la nivel de angajati marunti. In plus, aceste sindicate, avand in vedere numarul ridicat de angajati ai statului, pot fi folosite ca unelte politice, in slujba partidului care reuseste sa atraga de partea sa pe conducatorii [parazitari ai] sindicatului. In schimb, furturile si smenurile acestora sunt tolerate.

    Iata de ce nimeni nu protesteaza in Romania in strada impotriva adevaratei probleme pe care ai subliniat-o, suprataxarea muncii pentru intretinerea structurii ineficiente a institutiilor statului. In acest caz sindicalistii din strada sunt nu prietenul, ci dimpotriva, dusmanul muncitorului. In Romania, situatia s-a intors cu curul in sus, iar ei au devenit "exploatatorii" atat ai "burghejilor" (antreprenorilor) cat si ai "clasei muncitoare" (angajatii acestora), intinand astfel "nobilele idealuri ale socialismului". Despre pericolele sindicalismului am comentat pe larg aici.

    Socialismul in sine este o forma de parazitism, de talharie in forma continuata. Actualii guvernanti nu isi pot nega originea morala sau intelectuala de activisti de partid. Singura diferenta e ca partidele "e mai multe" ca e "democratie", dar diferentele doctrinare sunt minore, iar saltul dintr-o barca in alta e un exercitiu firesc.

    Din pacate, nu democratia este solutia. Democratia fara restrictii este in fapt cea mai mare amenintare la adresa libertatii. Situatia din Romania reprezinta din pacate o ilustrare a cat se poate acestei idei. Avem de doua ori mai multi oameni platiti de stat din contributiile fiscale [inclusiv cele pentru sanatate CAS, pensie care sunt obligatorii, deci tot taxe] platite de companiile private si de angajatii acestora. In situatia asta este corecta democratia? E corect ca cei 2/3 sa ii mandateze pe reprezentantii lor sa-i spolieze pe cei 1/3 de sume din ce in ce mai mari de bani pentru ca ei sa traiasca mai bine?

    Singura solutie de salvare a libertatii noastre este inlocuirea votului universal, cu o forma de vot cenzitar, in care numai cei care sunt contribuitori neti la buget au drept de vot - nici taxare fara reprezentare, nici reprezentare fara taxare. Pentru cei care oricum traiesc din taxe, taxele platite sunt oricum bani plimbati dintr-un buzunar in altul.

    RăspundețiȘtergere
  11. O posibila rezolvare:
    http://www.sursadestiri.ro/95-din-banii-ue-raman-neutilizati-de-romania-spune-un-director-al-comisiei-europene-s579575468.html

    RăspundețiȘtergere
  12. Distrugerea simtului valorii (nu numai a banului) si lipsa de responsabilitate sunt doua simptome ale aceleiasi probleme - distrugerea simtului proprietatii. Aceasta problema este specifica oricarei societati ale carei valori au fost distruse, atat la nivel spiritual, prin exterminarea elitei, cat si la nivel material, prin confisacrea sistematica a proprietatii private. Efectele unei asemenea catastrofe pot fi eliminate doar dupa cateva generatii, pentru ca valorile pierdute nu pot fi regasite peste noapte. In aceste conditii nu e de mirare avem atatia hoti, cersetori si asistati sociali in raport cu oamenii care muncesc. Nu mai trebuie sa amintesc faptul ca toate regimurile post-revolutionare au fost mai mult sau mai putin socialiste, deci predispuse catre incurajarea unor asemenea mentalitati.

    Aceasta deficienta de simt al valorii si al responsabilitatii este accentuata de substratul cultural de tip meridional, unde indivizii se simt obligati sa expuna in mod ostentativ diverse bunuri materiale pe care le detin - lanturi, ghiuluri, telefoane, masini, case. Aceasta mentalitate nu este specifica doar romanilor, ci regiunii balcanice si est-mediteraneene. Grecii, turcii, libanezii si chiar italienii "se sparg in figuri" cumparand lucruri cu care "sa ia ochii", chiar in situatia in care renunta la satsifacerea altor nevoi mult mai stringente. Cu totul alta este mentalitatea in tarile nordice si anglo-saxone.

    Omul, ca orice animal, este inclinat catre excese, insa la fel ca acestea el este prizonierul raritatii. Spre deosebire de animale, omul este inzestrat cu ratiune si deci capabil sa planifice, astfel incat sa dispuna si sa utilizeze in mod optim de resursele pe care le dobandeste. Tocmai aceasta inteligenta a fost un factor esential al selectiei naturale. Astfel, indivizii care nu sunt capabili sa produca si sa gestioneze resurse nu trebuie incurajati prin diverse "programe sociale", pentru ca vor ajunge in scurt timp sa-i domine numeric pe ceilalti. Intr-o democratie, dominatia numerica inseamna automat si dominatie politica. Adaugand la aceasta axioma si posibilitatile intelectuale limitate si preferinta catre lene, o societate dominata de socialism va ajunge sa se autodistruga in mod inevitabil, mai ales in Balcani. Daca evenimentele isi urmeaza cursul actual, Romania va fi noua Grecie...

    RăspundețiȘtergere
  13. @Alex,
    Cu unele dintre ideile tale sunt de acord. Imi pare rau ca timpul nu-mi permite sa intru intr-un dialog mai amplu, mi-ar face placere. Totusi, sunt adepta reprezentativitatii, daca vrem democratie. Clar, la noi, din cauza absenteismului si al fraudarii voturilor, orice sistem am introduce nu ar reflecta proportional pe toti membrii societatii. Nu sunt de vina unii ca s-au nascut poate bolnavi, poate putinei la minte sau poate nu au avut acces la educatie sau invatamant de performanta ( se intampla deja, in Romania, in mod deliberat). Si ei au nevoi, si ei merita reprezentati corect, nu numai contribuabilii directi. Cum ai remarcat, la noi problema consta in administrarea banului public si in lipsa unor criterii serioase in selectionarea aparatului administrativ. Invrajbirea categoriilor sociale nu este in regula deloc, "privati" contra "lucratori la stat". Pe de alta parte, am spus-o raspicat: salariul mediu in economia reala este de 1400-1500 de roni. Si, statistica este viciata grav de salariile din multinationale. Cand vad ca unii se "vaita" ca
    din 8000 de roni li s-au taiat 25% ma apuca groaza! Reducerile ar fi trebuit sa afecteze veniturile cu adevarat nesimtite in raport cu starea actuala a economiei, dar guvernantii au preferat sa-i bage pe toti in aceeasi oala, ca sa nu-si mai bata capul cu norme speciale de aplicare a legii. De ce s-a ajuns aici? E, deja, o alta poveste...

    RăspundețiȘtergere
  14. @Ruxandra

    Cei care au avut ghinionul sa fie cu adevarat bolnavi, adica sa nu poata munci deloc - handicapuri fizice sau psihice grave sunt extrem de putini, poate sub 1% din populatie iar ingrijirea acestora nu trebuie sa fie responsabilitatea statului, ci a organizatiilor de caritate. De exemplu BOR invarte o gramada de bani, din care multi de la buget. Se ridica palate si se cumpara automobile de lux pentru epsicopi si alti ierarhi, in schimb pentru saraci se face prea putin. De multe ori "sectantii" si "pocaitii" se ocupa mult mai bine de saraci si bolnavi decat ortodocsii care se bat cu biblia in piept (mai degraba in burta).

    Am ceva impotriva asistatilor cronici, din care multi n-au avut in viata lor de-a face cu munca si au trait din tata-n fiu din ajutor social. Mai exista si categoria celor care beneficiaza de astfel de ajutoare in mod abuziv, cum ar fi tiganii care locuiesc in palate si vin cu BMW X5 sa isi ridice ajotorul social sau orbii care au permis de conducere, ologii care sparg lemne in curte si alti pensionati "pe caz de boala". Probabil ca exista cateva milioane bune de astfel de indivizi care traiesc in mod fortat pe spinarea celorlalti. Ei trebuie sa-si poarte singuri de grija, pentru ca in cazul lor saracia mai mult sau mai putin reala este o conditie asumata. Mai mult, celor care au comis fraude nu doar ca le-ar trbui suspendate beneficiile, ci ar trebui pusi sa plateasca absolut tot ce au incasat abuziv, mergand pana la executarea silita a proprietatilor detinute.

    Pensie de stat ar trebui sa primeasca doar cei care au contribuit cu adevarat, in masura in care au contribuit, indiferent daca suma respectiva este sau nu suficienta pentru a trai (pana la urma comfortul e subiectiv). Deasemenea, as permite retragerea din sistemul public, cel putin a angajatilor tineri si optarea pentru o pensie privata. O solutie si mai radicala ar fi transformarea tuturor pensiilor in pensii private, dar implica o forma de finantare care nu este acceptabila pe scara larga - privatizarea completa a activelor statului. Deasemenea, contributiile obligatorii la fondul de sanatate si la asigurarile sociale ar trebui sa devina optionale. Modul de finantare al sanatatii este complet ineficient in acest moment, iar sistemul este in colaps de cativa ani. Deasemenea, cei care aleg sa isi trimita copii la scoli private ar trebui sa primeasca deduceri fiscale. Nu sunt insa de acord cu metoda voucher-lor ci sunt pentru privatizarea completa a sistemului pe termen lung. Idem pentru sanatate si asigurari sociale.

    Cel mai important este ca oamenii sa accepte realitatea: falimentul de facto al modelului statului asistential. In Romania, acesta este mult mai vizibil si a fost mult mai rapid datorita situatiei economice si culturale, insa nici alte tari nu sunt mult mai norocoase. Cu totata bunavointa si genialitatea carmuitorilor, socialismul nu poate functiona, dar esecul este mult mai rapid in cazul in care acestia sunt hoti si incompetenti. Dupa cum spuneam inainte, singurele optiuni ale Romaniei sunt anarhia (in forma violenta) sau statul minimal, consolidat pe rolul de furnizor de aparare, securitate si justitie. Dupa cum am explicat mai sus, reformarea modeului actual este nu numai inutila, dar in general o pierdere de timp si o prelungire inutila a suferintei tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  15. 11 mld $ plasati in titluri de stat americane, cand tot omu incearca sa scape de ele...ori e bechtel financiar asta, ori mugurel liciteaza in rand cu soros, stiglitz & co.

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu vreau sa va stric petrecerea, dar voiam sa va anunt ca aurul a ajuns la 1340 USD... :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Mult prea emo articol. :D

    RăspundețiȘtergere
  18. Aseara m-am uitat in treacat pe Tvr la o stire cu auditul Bancii Mondiale. Omuletii aia chiar si-au facut treaba si i-au pus pe masa lui Boc toate prostiile pe care le-a facut si lucrurile care nu le-a facut. Boc s-a inrosit ca un scolar de clasa I si a inceput sa debiteze populisme ieftine cu banii de investitii. Si aia stateau si se uitau la el si zambeau : cat de prost poate sa fie Boc daca isi inchipuie ca poate sa prosteasca niste profesionisti de la Banca Mondiala ?

    RăspundețiȘtergere
  19. @flavian,
    nu mai stiu pe unde am citit ieri o idee care spunea cam asa. la cati bani s-au tiparit in ultimii ani, preturile au crescut putin sau deloc (imobiliarele au scazut, petrolul cam sta pe loc). singurul care creste ca voinicul din poveste (proportional cu emisia bancilor centrale) este aurul.
    nu ma hazardez la concluzii, dar nu e ciudata situatia?...

    RăspundețiȘtergere
  20. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  21. Flavian: Parca discutaseram ceva referitor la spam. Acum voi presupune ca ai uitat si-iti rescriu comentariul original(asa cum ar fi fost de bun simt sa arate). Data viitoare o sa-l sterg direct! E un ultimatum!

    RăspundețiȘtergere
  22. gelu - intre timp a ajuns la 1350.. :)

    Si eu am citit un articol care zicea asa:

    The mainstream financial press networks cannot grasp the meaning and potential of gold. They hate it. The broader comprehension of gold is superficial. They recognize the excess of government deficits and debt issuance, but not their permanence. They recognize the fast vast creation of new money, but not the need for repeated episodes of more creation, to the point of total debasement.

    They recognize the need for safe harbor, but still cling to the notion of USTreasury Bonds offering that safety. They recognize the need for inflation to return, but not how a chronic dependence upon inflation brought the current wreckage. They recognize the inevitability of further debt burdens, but not the certainty of debt default. They recognize the need to reduce the US debt to manageable levels, but not the wicked foreign response in global revolt. They recognize the foreign angst over the USDollar and its teetering condition, but not the global revolt against it.

    They recognize the missing collateral reserves in the banking system, but not how gold used to serve that purpose. They recognize the sickness of the debt based monetary system, but not the ultimate requirement for a complete overhaul of the monetary system. They recognize the rise in the gold price, but not its identification as money in a moneyless world. They recognize the broken system, but believe it can be righted, if only naively by the passage of time. They confuse legal tender with money. They do not understand gold, but they will, probably when it is too late. GOLD IS BOTH THE STORE OF VALUE AND THE BALLAST IN THE BANKING SYSTEM. It offers stability, but seems like dead weight to the ignorant.

    RăspundețiȘtergere
  23. @flavian

    Aurul are si o poveste în spate.

    ... deci, ăăă, deci, clar nu-i bulă.

    RăspundețiȘtergere
  24. They recognize the rise in the gold price, but not its identification as money in a moneyless world. They confuse legal tender with money.

    Deci.. aaa.. inca mai confunda moneda cu bunurile de consum... :)

    RăspundețiȘtergere