vineri, 26 noiembrie 2010

Scad restantele?


Încă de la începutul crizei româneşti am abordat cu o oarecare frecvenţă subiectul evoluţiei restanţelor la credite. Şi am făcut aceasta deoarece era de domeniul evidenţei faptul că aici este călcâiul lui Ahile al economiei autothone. Practic, de la credite a început creşterea şi, aşa cum era normal, de-aici a venit şi se alimentează dezastrul(evident, pentru moment dezastrul creditelor este obtenebrat de performanţele mizerabile ale conducerii actuale a ţării).

Refrenul preferat al tabloidelor economice(incluzând aici atât media tradiţională cât şi cea electronică) este aparenta "aplatizare" a creşterii volumului restanţelor. Acest fapt este interpretat de analiştii de complezenţă ca o dovadă a normalizării fenomenelor negative din sistem. Cu alte cuvinte, ar începe să se vadă luminiţa de la capătul tunelului. Cum probabil mulţi deja aţi înţeles, lucrurile stau fix pe dos.

În principal, relativa calmare are două cauze. Prima este dată de efortul lăudabil al băncilor cu cote semnificative de a restructura datoriile bugetarilor loviţi direct de diminuarea veniturilor. Putem spune că în această situaţie unele bănci s-au mişcat chiar bine, reuşind să preîntâmpine intrarea unor segmente semnificative în zona cu probleme. Restructrările au un orizont de amânare sau reducere a ratelor cuprins între şase luni şi doi ani ceea ce seamănă mai mult cu o rostogolire a problemelor. Însă, în cazul puţin probabil în care situaţia se va normaliza în acest interval de timp, mişcarea se poate dovedi inspirată. A doua cauză care stă la baza "comportamentului încurajator" are însă legătură cu un fapt mult mai pământean: sfârşitul anului. Nu trebuie să uităm că este perioada în care se cosmetizează bilanţurile pentru a se fabrica profitul întru mulţumirea acţionarilor. Este de aşteptat ca şi la următoarele două raportări situaţia să se prezinte "surprinzător de bine" pentru ca, realitatea să revină la normal din ianuarie. 

Ceva mai multă lumină în acest domeniu se va face în perioada imediat următoare când Fitch Ratings probabil va opera modificări ale ratingului unor instituţii financiare care operează în Europa de Est. Şi, dacă mai spunem că în viziunea celor de la Fitch, din punctul de vedere al performanţei activelor bancare, România, Ungaria şi Bulgaria sunt cele mai vulnerabile ţări din zonă, cred că avem imaginea nedistorsionată a realităţii.

14 comentarii:

  1. principial ai dreptate

    as introduce o nuanta: crezi si tu si majoritatea comentatorilor in domeniu ca o reesalonare e o rostogolire a problemelor... partial e adevarat
    dar
    sa luam urmatorul exemplu: o firma are acum afaceri la jumatate decat acum doi ani/ are credit cu o rata de sa zicem 5000 euro lunar pe care ii putea plati/ acum mai poate plati doar 2500/ banca ii restructureaza creditul astfel incat rata lunara sa fie 2500 euro prin extinderea perioadei de creditare/ in noua situatie firma isi va achita creditul si atentie acum e schepsisul DESI SITUATIA NU SE VA IMBUNATATII IN URMATORII ANI... intelegi?
    as mai avea mai multe de spus dar trebuie sa plec ca am de lucru...
    see you

    RăspundețiȘtergere
  2. @vala: nu e chiar asa. plateste firma pentru 1-2 ani 2500euro, iar dupa aceasta perioada va plati mai mult de 5000euro...va plati 6000 sa zicem. deci situatia trebuie sa se imbunatateasca semnificativ ca sa isi poata permite o rata mai mare decat cea initiala de 5000.

    RăspundețiȘtergere
  3. vala: Vorbesti din imaginatie. In realitate nu se intampla asa ceva. Daca o firma si-a redus cifra de afaceri la jumatate, cel mai probabil e in insolventa sau foarte aproape. Asa ca respectivului credit, cel mai probabil, i se va pune cruce.
    Ca sa nu mai vorbim ca, in cele mai multe cazuri, la un credit grosul este reprezentat de dobanda, nu de principal, astfel incat marirea perioadei de rambursare nu are un efect semnificativ.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate!!! Asa s-a intimplat si anul trecut.. lucrurile pareau ca se modereaza.. si apoi la inceput de an.....

    Vala.. OK.. sa asumam ca nu toate reesalonarile sunt de fapt non performing loans ascunse sub pres.... dar.. 30-50% tot sunt.. esti de acord cu asta?

    RăspundețiȘtergere
  5. La o analiza mai atenta a acestor restructutrari, o problema devine evidenta, mai ales in cazul creditelor de valoare mare, contractate pe o perioada lunga. Aceste credite s-au facut aproape exclusiv in moneda straina, mai ales in euro (o proportie relativ scazuta si in CHF, iar acolo problemele de insolventa sunt si mai grave), in timp ce creditele de consum cu valoare mica s-au facut in lei. Datorita anticiparii [eronate a] unor profituri importante, bancile locale, de multe ori subsidiare ale unor banci straine, s-au imprumutat pe termen scurt de la bancile-mama pentru a imprumuta la randul lor, dar pe termen lung clienti romani care pareau solvabili. In acest caz, capacitatea bancii locale de a restructura astfel de credite este limitata intr-o proportie importanta de disponibilitatea creditorului extern de a restructura la randul sau datoria.

    Instabilitatea pietelor financiare externe, adica probabilitate ridicata a unei noi crize de lichiditati pe fondul intrarii in incapacitate de plata a unui stat mare din Europa (mizez pe Italia), care se va mentine cel mai probabil pe termen mediu (cativa ani), scade si ea disponibilitatea de restructurare a activelor din tarile "emergente" de catre bancile vestice. In acest context, acalmia nu este doar aparenta, ci si foarte fragila. Un scenariu mult mai plauzibil, pe fondul unei crize de lichiditate in sistemul bancar (care va face caderea Lehman sa para o furtuna intr-un pahar cu apa) este accentuarea presiunii pentru recuperarea datoriilor, initial de catre bancile mama asupra subsidiarelor, apoi ale acestora asupra datornicilor locali, nu neaparat rau-platnici. Rata de executare a garantiilor va creste abrupta, iar piata [imobiliara] locala se va relansa rapid sub forma unui fire-sale generalizat din partea bancilor.

    Tiparirea de bani de catre BCE pentru "ajutorarea" statelor si institutiilor financiare nu poate decat amana deznodamantul, prin mentinerea unor "valori de catalog" a unor active care ar valora mult mai putin la vanzare. Pe termen lung, inflatia ireversibila, cauzata de expansiunea bazei monetare nu va face decat sa distruga prosperitatea cetatenilor statelor EU. Umplerea "cofrajului" subred si diform al creditului cu harite igienica este daunatoare prin perspectiva prelungirii sau chiar permanentizarii unor dezechilibre grave. Piata este singurul mecanism care poate corecta aceste dezechilibre, dar procesul nu va fi unul de reesalonare sau stergere a datoriilor prin inflatie, ci unul de revenire a garantiilor la valori mai apropiate de realitate. Inflatia, subventiile si alte "ajutoare" nu pot decat sa impiedice revenirea economica prin vicierea calcululului economic al tuturor celor implicati. Aplicand astfel de metode de mentinere in perfuzii a unor entitati "zombi" Japonia a pierdut doua decenii si a dus datoria publica la 2xPIB, pana acum. Ma intreb cate va pierde Europa ...

    RăspundețiȘtergere
  6. "In realitate nu se intampla asa ceva. Daca o firma si-a redus cifra de afaceri la jumatate, cel mai probabil e in insolventa sau foarte aproape"

    Am semnat Anonim, pentru ca eu nu exist. Firma mea a avut in 2009 o cifra de afaceri de 5 ori mai mica decat in 2008. Acum, in 2010, am depasit deja cifrele din 2008, si mai am de facturat. Deci, "in realitate", nu exist :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @alex: "Rata de executare a garantiilor va creste abrupta, iar piata [imobiliara] locala se va relansa rapid sub forma unui fire-sale generalizat din partea bancilor."
    Piata nu se va relansa decit in masura in care relansare numesti faptul ca se vor vinde mii sau zeci de mii de apartamente la un pret de probabil 5-10K euro bucata.
    Inteleg ca esti de acord ca bailouturile nu fac decit sa prelungeasca agonia si sa inrautateasca situatia, un faliment rapid si curat al bancilor fiind mult mai avantajos pe termen mediu-lung?

    RăspundețiȘtergere
  8. Relansarea pietei inseamna reluarea tranzactiilor. Cu cat se intampla mai devreme, cu atat durerea va fi mai suportabila pe termen lung. Falimentul este un proces firesc al pietei, prin care jucatorii ineficienti sunt eliminati, iar resursele lor, realocate intr-un mod mai eficient. Impiedicarea falimentelor duce la:
    - impovararea actori lor buni de pe piata care sunt obligati de state sa suporte pierderile celor prosti (ex. statul tipareste bani pentru a-l salva pe X, erodand avutia lui Y si Z);
    - utilizarea ineficienta a unor resurse rare, care pe termen lung duce in mod inevitabil (ex. X, ajutat de stat sa produca ineficient, consuma resursele pe care Y sau Z le-ar fi folosit mult mai eficient pentru propria productie);

    Pretul de vanzare al unui bun este dicatat de cere si oferta. Atata timp cat cererea si oferta nu se sincronizeaza, tranzactiile nu vor avea loc si toata lumea va avea de pierdut. Subventionarea unor tranzactii - inclusiv prin ieftinirea artificiala creditului si oferirea de garantii - la preturi diferite de cele care ar fi stabilite pe piata are consecinte nefaste:
    - prin distorsionarea pretului, calculul economic este viciat, iar producatorul nu poate aprecia corect preferintele consumatorului, si astfel ajunge sa investeasca si produca intr-un mod ineficient, irosind resursele.
    - subventionarea tranzactiilor nu se face niciodata pe gratis, pentru ca orice resursa realocata de stat trebuie sa vina de undeva. Statul nu poate genera consum, poate doar sa-l mute in timp si spatiu.
    Avand in vedere ca statul nu produce nimic, ci doar redistribuie, consumul stimulat artificial azi inseamna consum redus maine asa cum consumul stimulat artificial de case duce la reducerea consumului altor bunuri.

    Astfel, din punct de vedere economic, vanzarea unor apartamente cu 10-15K EUR nu are un impact negativ, atata timp cat statul nu intervine in niciun fel. In schim vanzarea acelorasi cloa...partamente cu 60K EUR printr-un program de "stimulare" va produce dezechilibre sau va amana corectarea celor existente. Atata timp cat bancile au dat dovada de nesabuinta oferind credite la nivele de indatorare dincolo de orice limita a sustenabilitatii, pentru achizitionarea unor bunuri cu valoare indoielnica, falimentul este singura "resplata" corecta. De ce sa fie obligati toti sa plateasca greselile (ca sa nu le numesc fraude) ale unora? Ce rol pozitiv poate avea o noua interventie a statului - "Prima Casa, "Rabla" - in corectarea unor dezechilibre create tot de stat, prin politica monetara - importul inflatiei si "euroizarea" economiei ca urmare a mentinerii cu orice pret al unui curs de schimb stabil in conditiile unor fluxuri extrem de dinamice de capital.

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim: E un pattern in care au intrat firmele din Romania. Le-a scazut business-ul, partenerii comerciali s-au infricosat si au sarit pe ei pt. recuperarea debitelor s.a.m.d. De cele mai multe ori asta s-a lasat cu insolventa. Intr-adevar, nu intotdeauna. De-aia am folosit cuvantul probabil.
    Avand in vedere aceste explicatii iti dau voie sa existi in continuara. :-))

    RăspundețiȘtergere
  10. http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-competitiei.html

    RăspundețiȘtergere
  11. Alex S

    te inseli...un grafic de rambursare se poate schimba de oricate ori e nevoie

    Dan

    1. majoritatea firmelor nu sunt in insolventa
    2. la creditele pt persoane fizice poate dar la juridice majoritatea creditelor nu au rambursarea cu anuitati constante

    RăspundețiȘtergere
  12. Însă, în cazul puţin probabil în care situaţia se va normaliza în acest interval de timp, mişcarea se poate dovedi inspirată

    Asta a fost si scopul, usurarea pe moment a poverii baietilor cu credite, din care cunosc si eu o gramada, in speranta ca prin 2012 cresc efectiv veniturile... si reluam plata creditelor... ca sa incasam dublu/triplu valoarea creditului initial.
    Mie logica asta mi se pare credibila. Oricum bancile nu pierd niciodata , si daca pierd, sunt salvate de cineva.

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu trebuie să uităm că este perioada în care se cosmetizează bilanţurile pentru a se fabrica profitul întru mulţumirea acţionarilor.

    Din pacate, aici trebuie sa spun o chestie simpla... e o speculatie de slaba calitate :)

    RăspundețiȘtergere
  14. vala: Tie chiar iti place sa spui banalitati pe post de adevaruri solemne?
    1. Evident ca majoritatea firmelor nu se afla in faliment. Eu spusesem ca majoritatea firmelor aflate in faliment au credite. Cred ca nu esti dintre cei care-si inchipuie ca din cele 631737 toate au credite. Dar din cele ~17000 aflate in insolventa, iti garantez eu ca majoritatea covarsitoare a avut "relatii nepotrivite" cu banca. Iar fenomenul a fost atat de suparator pt. bancheri incat la un moment dat au incercat sa forteze modificarea legii falimentului.
    2.He he he! Aici ai impresia ca ai descoperit apa calda. Am spu eu ceva de anuitati? Am spus ca in marea majoritate a cazurilor, grosul platilor este reprezentat de dobanda. Ca s-o iau mai de-a dreptul pt. ca zici ca lucrezi la banca(cu toate ca nu-mi dau seama in ce functie atata timp cat eu, care n-am oferit decat accidental consultante punctuale unor banci, stiu mai bine chestiile astea), da un ochi pe portofoliul tau de credite si vezi cate linii de credit ai la persoanele juridice. Ai inteles?
    vargas: La unele banci restructurarea a inclus si diminuarea semnificativa a dobanzii, asa ca sunt f. multe cazuri cand nu se acumuleaza sume de 2-3 ori mai mari peste X ani.

    Cosmetizarea bilanturilor nu e speculatie. Daca ai fi avut curiozitatea sa studiezi istoric situatiile Q1 fata de cele de sfarsit de an, sau raportul de performaanta Q1/Q4 ai fi inteles despre ce e vorba...

    RăspundețiȘtergere