Reintoarcerea in iluzie?

Duminică, Robert Zoellic publica o opinie în Financial Times din care reieşea, destul de transparent, o propunere de reîntoarcere la un semi-etalon aur. Urmarea nu cred că a surprins pe nimeni: ştirea a făcut înconjurul lumii via agenţiile de presă, în FT au apărut numeroase comentarii şi opinii contrare ideii emise de Zoellic şi, previzibil, aurul a atins un nou record. Aici apologeţii balonului-aur probabil vor simţi că au cucerit o nouă victorie, la fel cum în urmă cu trei-patru ani imobiliarii marcau victorii zilnice în lupta cu realitatea.

Există o mare fierbere şi m-am întrebat, firesc, de ce i-a venit lui Zoellic ideea năstruşnică. Evident, cei superficiali cred că asta e o mare victorie împotriva SUA deoarece dolarul va deveni ceea ce este: hârtie igienică. Pare totuşi un scenariu prea precar pentru a se putea susţine. În primul rând trebuie remarcat faptul că articolul şefului Băncii Mondiale a apărut strategic înaintea întrunirii G20, unde se prefigurează o excepţională harababură. Deja Germania este pe poziţie similară cu China deoarece nu vor să-şi sacrifice producţia pentru rezolvarea deficitului de cont curent al SUA. Mai mult, în urma vizitelor de susţinere ale chinezilor în Europa este posibil ca mulţi alţi europeni cu influenţă să încline balanţa către tabăra beligeranţilor conduşi cu măiestrie diplomatică de China. În aceste condiţii SUA ar fi avut o poziţie mult slăbită în cadrul G20 ceea ce nu sună deloc bine. Astfel, probabil s-a lucrat la un scenariu alternativ, împingând un fost oficial al FED să propună întoarcerea la etalonul aur. O propunere care semănă mai mult cu arătatul pisicii. De ce, e simplu. În primul rând pentru că SUA are cea mai mare rezervă de aur(~9000 tone). O eventuală întoarcere la vechiul etalon ar avantaja-o fără probleme. Spre comparaţie, China cu cele 1000 tone pe care le deţine este clar în urmă(dacă facem raportul mărime/rezerve situaţia e chiar mai tragică). Simpla perspectivă a unei mişcări surpriză dă un şah tehnic Chinei.

Nu fac parte dintre cei care cred ne vom reîntoarce în istorie. De altfel, etalonul aur şi-a demonstrat cu prisosinţă limitele. Faptul că momentan aurul e folosit pe post de sperietoare nu are decât rolul de a mai umfla puţin bula. Care, fără doar şi poate se va sparge deoarece ceea ce am văzut în urmă cu ceva timp pe piaţa imobiliară înmugureşte pe noul teren fertil al aurului. La urma urmei, banii care băltesc prin bănci trebuiau să găsească un nou activ de bază pentru a repune la lucru minţile strălucite ale celor care proiectează produse financiare sofisticate. Aşa că, dacă veţi căuta puţin, veţi observa cum au înflorit produsele financiare având ca suport aurul. Aurul, care, nu-i aşa, s-a dovedit că e cea mai sigură valoare şi, ca atare este excelent pentru dezvoltarea noilor produse derivate. Produse frumos împachetate şi vândute fazanilor de prin bănci care descoperă un nou El Dorado. Şi, prin ei, puzderia de fraieri care abia aşteaptă alternative sigure şi profitabile de plasare a banilor.

Nu cred că ne vom întoarce în iluzia galbenă şi, mai mult, cred că nimeni nu doreşte cu adevărat acest lucru. Ca sperietoare arată bine. Şi, la urma urmei, cred că trebuie să se topească cumva şi banii injectaţi aiurea de americani. Aurul pare a fi cel mai bun magnet pentru sterilizare.