joi, 17 mai 2012

Negotul cu Sfarsitul Lumii

Exista printre arabi un mit conform căruia căderea Constantinopolului ar însemna instaurarea universală a islamului şi începutul sfârşitului lumii. O altă profeţie, de data aceasta cu origini creştine, spunea că atunci când marea capitală a creştinismului va cădea, cerul se va întuneca şi o negură se va coborî peste lume. În acele vremuri tulburi, sultanul Mehmed, conducătorul otomanilor, era puternic contestat. Astfel, Constantinopolul, ultima rămăşiţă a ceea ce fusese Imperiul Bizantin devine pentru sultan un  scop în sine, o modalitate prin care să-şi consolideze definitiv poziţia legându-şi numele de mitul căderii simbolului creştinismului. Cum calea era cunoscută, sultanului nu i-a rămas altceva de făcut decât să-și urmeze atent traseul, fără a face economie de resurse. După o iarnă în care Mehmed și-a întărit armata și Împăratul Constantin al XI-lea a căutat cu disperare sprijinul Occidentului, inevitabilul s-a produs. Mehmed și-a mutat trupele și a început asediul capitalei Bizanțului. Din nefericire, pe 22 mai a fatidicului an 1453, eclipsa de lună vesteşte că vremurile tulburi se apropie. Mai mult, câteva zile mai târziu, o ceaţă deasă învăluie oraşul, iar o iluzie optică face ca un apus de soare să se reflecte într-un mod ciudat deasupra domului Sfintei Sofia, ca şi cum aceasta ar fi fost cuprinsă de flăcări. Cunoscând profeţiile, Mehmed a simţit că e momentul său şi şi-a concentrat atacul final. Cu un moral la pământ, cu pierderi imense şi părăsiţi de vestici, bizantinii au fost învinşi în 29 mai. Astfel sultanul şi-a consolidat facil poziţia, contestatarii săi au fost reduşi definitiv la tăcere, iar noul imperiu a păşit pentru totdeauna în Europa.  Creştinilor nu le-au mai rămas decât speranţele că cei doi preoţi vor ieşi vreodată din zidurile catedralei sau că regele de marmură va redeveni vreodată om.

Nu ştiu de ce acest fapt istoric îmi revine în minte acum, când o criză teribilă ne-a prins în mrejele ei nemiloase. Sultanul(încă neîncoronat) probabil se va confrunta cu o opoziţie puternică încă de la înscăunare. Motivele ţin atât de originile sale cât şi de economie, ale cărei dificultăţi probabil se vor accentua. În aceste condiţii cum poţi schimba regulile jocului, cum poţi face modificări radicale de paradigmă menţinându-ţi în acelaşi timp legitimitatea? Și, mai mult, cum îți poți consolida poziția atunci când știi că alegerea ta e, în realitate, un compromis grosolan? E o întrebare grea pentru unii şi, în acelaşi timp, o temă pentru armata din spate. Istoria ne învaţă că războiul este cel care poate schimba radical regulile, dar care război mai poate fi acum pus în practică? Am avut războaie în Irak şi Afganistan, războaie care au măcinat vieţi, au lăsat urme adânci şi totuşi n-au reuşit să schimbe nimic. Se poate spune că s-au transformat în nişte bâlbe penibile ale căror justificări sunt de-a dreptul ruşinoase. Există alternative?

În mod normal, pentru ca un război să fie eficient ar trebui să fie mare și să se constituie într-o amenințare  pentru ceea ce numim civilizație. Ceva măreţ, precum unul din cele două războaie mondiale e greu de imaginat acum. Chiar dacă o Europă în haos ar aprinde imaginaţia unora, e imposibil să faci tărăboi cu o populaţie îmbătrânită şi ajunsă la un grad de pragmatism incredibil.  În aceste condiții, singura zonă care oferă setup-ul ideal pentru planurile nebunești ale unora este Orientul. Avem acolo o confruntare a marilor religii care-şi trag seva din acelaşi oraş şi care, într-un mod ciudat, şi-au fixat punctul terminus în acelaşi loc. Şi cum diverse calendare ne prevestesc vremuri apocaliptice, un război al sfârşitului lumii ar putea fi ultima şansă atât a sultanului cât şi a lumii lui.

Semnele sale par destul de clare şi, în cele ce urmează, voi descrie ceea ce reprezintă una dintre alternativele clasice la actuala stare de fapt. O să încep cu o confruntare care a scăpat multora din vedere, anume diferendul dintre Iran şi Emiratele Arabe Unite în ceea ce priveşte posesia micuţei insule Abu Musa. În ciuda dimensiunii insignifiante, insula capătă o covârşitoare importanţă strategică deoarece este situată în Strâmtoarea Ormuz. Chiar dacă insula este controlată de facto de către Iran, chiar dacă Emiratele nu au emis timp de treizeci de ani nicio pretenţie în legătură cu ea, spiritele s-au învolburat în urma unei vizite a lui Ahmadinejad. Cu toate că face parte din Iran, Abu Musa are un statut cel puţin ciudat, iar acest lucru este întărit de faptul că Ahmadinejad este primul oficial iranian de rang înalt care o vizitează. Binevoitori cum îi știm, americanii au sărit imediat pentru aplanarea conflictului recomandând Iranului să demareze negocieri cu Emiratele în ceea ce priveşte posesia insulei. E un prim lucru care trebuie luat în considerare. Celălalt este reprezentat de intenţia monarhiilor din Golf de a face paşi decisivi în vederea realizării unei uniuni politico-economice. Iniţial Uniunea ar include Arabia Saudită, Qatar şi ... Bahrein, urmând ca şi celelalte ţări să se alăture treptat construcţiei menţionate. Ei bine, de-aici începe o altă problemă majoră. Bahreinul este condus de suniţi, dar e majoritar şiit. Există şi o puternică mişcare de opoziţie şiită ţinută însă sub control strict cu ajutorul armatei și a serviciilor secrete saudite. Chiar dacă iniţiatorii Uniunii merg pe ideea unei construcţii eminamente arabe, este clar că vom avea de-a face cu o construcţie sunită pregătită pentru confruntarea definitivă cu şiiţii al căror reprezentant este Iranul.

Cu toate că cele două probleme anterior menţionate(Abu Musa şi Bahrein) ar putea constitui motive suficiente ale unui conflict în zonă, scânteia pregătită pentru aprinderea luptei este Siria. Acolo se desfăşoară o confruntare ciudată între diverse sevicii secrete, fracţiuni şi organizaţii oculte, toate acestea mascate de lupta dintre al-Assad şi opoziţie. Structura populaţiei este, de asemenea, una în măsură să transforme ţara într-un focar periculos. Siria este un Bahrein pe dos, fiind majoritar sunită și condusă de o minoritate şiită. Chiar dacă apartenenţa la fracţiunea şiită este ignorată de conducerea politică a Siriei, avem de-a face cu un element suficient pentru a aprinde spiritele. Și evenimentele din ultima vreme ne oferă destule dovezi asupra a ceea ce se dorește acolo.

Poate vă întrebați de ce totuși Orientul poate oferi setup-ul ideal? În primul rând din cauză că, în urma campaniei deșănțate de până acum, s-a reușit creionarea în mentalul colectiv a Iranului ca rău absolut. Astfel, indiferent de cauzele unui conflict se va ști de la început cine e vinovatul. Din punctul de vedere al impactului, un război Iran-Uniunea Arabă s-ar transforma rapid într-un război între suniți și șiiți. Cu enclavele șiite din lumea arabă, conflictul poate lua o întorsătură de-a dreptul explozivă. Mai mult, cum granița dintre șiiți și suniți trece pe undeva prin mijlocul Irak-ului, există un ipotetic teritoriu de extensie al Iranului care ar putea pune pe jar observatorii externi și care ar putea constitui justificarea intervenției străine în zonă. Acestea fiind spuse, în conformitate cu acest scenariu, ne putem aștepta la un război remote care are capacitatea de a băga spaima în toată lumea. Probabil o primă ofensivă iraniană pentru eliberarea lumii șiite, paralel cu o posibilă intrare a statelor arabe prin vestul Irakului pentru asigurarea unui culoar necesar eliberării Siriei(cel mai probabil Iordania va rămâne independentă) vor face suficient zgomot pentru a trage semnalul de alarmă. Cu siguranță pentru europeni apropierea de teatrul conflictului nu va fi deloc comodă, iar pentru ceilalți previzibilele sufocări de aprovizionare cu petrol vor justifica intervenția unei forțe multinaționale pentru calmarea spiritelor și, mai ales, pentru îngenuncherea răului absolut, Iran-ul. Întârzierea unei asemenea forțe(justificată de birocrația ONU și de diversele interese din zonă) vor fi elementele suficiente pentru amplificarea crizei și a readucerii în prim plan a tabloului apocaliptic al sfârșitului lumii. Vă imaginați care poate fi adevărata amploare a conflictului? Cum se vor tranșa diferendele doctrinare în zonele cu imigrație arabă? Va fi o atmosferă de război mondial dublată de analizele media referitoare la puzderia de profeții ale inevitabilului sfârșit. Un tablou perfect pentru ca sultanul să-și facă apariția în zonă și, după tranșarea grosolană a noilor granițe și ideologii pacificatoare, să-și betoneze imaginea de salvator al umanității. Popularitatea câștigată îi va oferi libertatea de a face atât acasă cât și în afară schimbările necesare pentru rezolvarea din creion a problemelor economico-politice(de altfel nu prea există alte modalități de rezolvare în afara celor artificiale).

În linii mari cam acesta ar fi scenariul alternativ al războiului salvator. Este un model clasic, al cărui efect se dorește a fi, în principal, rezolvarea problemelor actuale prin distragerea atenției de la cauza principală. Mutând focusul către amenințarea care vine dinspre Orient și la posibilul haos care ar rezulta în cazul în care răul absolut ar acapara zona se pot face schimbări radicale acasă. În plus, deschiderea orizontului pentru democrație și creionarea unui bloc/model laic al țărilor musulmane, pe scurt un parcurs similar Europei post WW2 ar pune Orientul pe alte baze. Întrebarea esențială ar fi însă legată de ceea ce se va întâmpla în cazul eșuării acestui comerț cu sfârșitul lumii? Se va sfârși lumea imperiului? Sunt câteva întrebări pe care trebuie să ni le punem înainte de a fi luați prin surprindere de celălalt sfârșit, acela al fanteziei, iraționalului și falsei logici. 

17 comentarii:

  1. Felicitari pentru articol, logic si plauzibil ca de obicei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Orientul Îndepărtat oferă perspective mult mai "bune" pentru o demență generală ... sau să-i zicem război. Conflictele și presiunile sunt acolo mult mai puternice chiar decât în Orientul Mijlociu.

    Cât despre pragmatism și populație îmbătrînită în Europa ... astea sunt/pot fi dovedite ca și destul de relative ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Iar Sultanul are cumva ochii oblici?

    RăspundețiȘtergere
  4. Scenariul este plauzibil, dar mi se pare destul de putin probabil, pt. simplul motiv ca este f. complex.
    Americanii ar putea manevra in asa fel incat sa creasca valvataia razboiului in lumea araba, insa rezultatele sunt putin previzibile. Dupa pornirea ipoteticului razboi, cred ca nu vor mai fi nici macar actori principali, daramite regizori. Nu mai vorbesc ca rusii si chinezii nu vor sta cu mainile in san, asa ca aceasta potentiala tragedie se va complica teribil. Si vom ajunge tot la scenariul pe care au il privesc ca probabil, cel cu haosul, doar ca mult mai grav.
    Cica prostia nu doare. In schimb prostia combinata cu lacomia, s-ar putea sa doara rau...

    RăspundețiȘtergere
  5. Subiect de interes ,dar cred ca acest razboi care este cat se poate de plauzibil,face parte dintrun scenariu mai amplu in care este vizibil sfarsitul imperiilor si al miturilor[Europa-civilizatie;America-putere;China-crestere economica]Lumea isi croieste un nou inceput .

    RăspundețiȘtergere
  6. @Gelu, you're missing the big picture, rezultatul e foarte previzibil, traseul e imprevizibil. Daca dai drumul unui bolovan din varful muntelui sigur ajunge la vale, chiar daca nu stii exact pe unde. Tot ce trebuie sa faca initiatorii avalansei e sa se mute pe valea opusa inainte sa traga cu tunul si apoi sa vanda kit-uri de prim ajutor. Chiar nu conteaza cati arabi, americani, europeni sau asiatici mor intr-o noua conflagratie, important e ca nu mor aia care trebuie. "Alesii" vor avea de pe castigat de pe urma unui razboi indiferent de rezultatul lui si de etnia lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca "alesii" sint chiar poporul "ales", e mai greu cu mutatul pt ei.. decit eventual sa sape o groapa mare.. sau sa decoleze ca la angry birds :)

      Ștergere
    2. Nu va mai pierdeti vremea inutil. Israelul si Iordania sunt in afara acestei ecuatii. Garantat!

      Ștergere
    3. Si din acest motiv mi-ai sters postul? Mai bine dezactivezi comentariile daca nu accepti pareri contrare.

      Ștergere
    4. Parerea contrara trebuie sa aiba si o justificare, o logica. Daca vrei doar sa spui ca articolul e prost(asa cum ai facut-o in comentariul sters) poti folosi butoanele de reactie. Am mai spus de vreo cateva ori lucrul asta, nu-mi dau seama de ce nu se intelege...

      Ștergere
  7. Am spus ca articolul este fantezist, deoarece ignora Israelul.

    Fantezist inseamna ceva ce nu are legatura cu realitatea.

    Justificarea acestei opinii: ignorarea completa a Israelului.

    Orice conflict major in zona este mult mai probabil intre Israel si tarile musulmane din jur decat intre diferite tari musulmane. Mai ales in cazul unui atac al Israelului asupra Iranului, atac ce garantat ar coaliza mai multe state din regiune impotriva Israelului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuza-ma, dar spui prostii si, mai grav, insisti. Ceea ce sustii tradeaza o necunoastere crasa a situatiei de facto din zona. O asemenea opinie este scuzabila in masura in care este produsa de un copil de 10 ani care citeste pentru prima data un articol despre Orientul Apropiat.
      Sa explic. Israelul are propriile temeri. Un conflict de factura celui descris de mine, cu o Iordanie independenta, este cea mai buna solutie pentru statul evreu. Pana acum singura amenintare a Israelului se numea Siria(atacurile venite dinspre Liban reprezentau mana lunga a serviciilor secrete siriene). Cu o Sirie slabita la extrem, cu un Egipt focusat pe conflictul arabo-persan(sau sunito-siit), Israelul e ferit de orice alte probleme. Intrarea artificiala intr-un conflict ar insemna o prostie, lucru de care nu-i banuiesc pe evrei.

      Ștergere
    2. Evreii sunt nebuni dar nu-s tampiti, nu ar declansa de buna voie un conflict pe terenul lor oricata dragoste, hartie verde, avioane si rachete le furnizeaza sualezii. Pana si sustinerea lor pana la urma a fost clar cu scopul de a controla si destabiliza zona. Sunt arme de lupta, nu creierele din spatele teatrului de papusi.

      "Alesii" sunt aia cu ce nationalitate vor, cei care isi fac exitul inainte sa isi imagineze plebea ce urmeaza, cei care nu sunt surprinsi niciodata in zone de conflict si n-au niciodata bani in businessuri falimentare.

      Scenariul lui Dan in care disensiunile dintre siiti si suniti sunt exploatate si exacerbate e mult mai probabil, dovada fiind turburarile actuale din Siria si toata primavara araba pana la urma. Si un astfel de conflict remote ar implica toti jucatorii majori, si pe americani dar si pe rusi sau chinezi. E perfect, e fix dupa manualul Coreea - Vietnam - Afganistan - Yugoslavia - etc. Numai bun pentru a ascunde un restart.

      Ștergere
  8. Ura dintre suniti si siiti este o realitate, conflictul a intrat deja in alta faza (Siria, intradevar), Israelul este avantajat de un astfel de conflict. Ce va fi pana la urma, vom vedea.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sa inteleg ca ar fi un moment nepotrivit pentru a te afla in peninsula araba in cat a ramas din anul curent sau o potentiala oportunitate?

    RăspundețiȘtergere
  10. dragă Dan, ne întânim ca de obicei în pre-viziuni. Eu doar intiesc. http://www.ghimpele.ro/2011/10/bunatatea-lui-muammar-gaddafi/ te salut, DanN.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te salut Dan! Ma bucur de fiecare data cand mai dau semne de viata "cunostintele vechi"! Nu mai stiam nimic despre tine din 2009 de cand ti-ai abandonat blogul de la inpolitics. Bafta multa in continuare! :-)

      Ștergere