Până când?

Ascultându-l pe Powell ai putea crede că trăim în lumi diferite. Una mizerabilă și aflată în colaps, care se vede cu ochiul liber pe străzile americane, căreia i se opune una strălucitoare, cu oameni fericiți și o expansiune economică de invidiat, adică cea pe care ne-o transmite Powell. Cine are dreptate?

Nu cred că trebuie să insistăm pe acest subiect deoarece e suficient să ieși pe stradă, să vezi disperarea care se citește pe chipurile oamenilor, să le urmărești reacțiile de pe rețelele sociale s.a.m.d. America pe care o prezintă Powell e cea din narațiunile oficiale, cele care-l transformaseră până și pe Biden într-un tinerel sprinten la minte. 

Sunt convins că nimeni nu mai pică într-o asemenea capcană rudimentară. Întreg discursul e menit a justifica masiva scădere a dobânzii de intervenție. Și, ca de fiecare dată, oficialii FED nu spus motivul real, ci inventează povești de adormit copiii. Însă nu poveștile sunt cele care acționează, ci forțele dezlănțuite de scăderea abruptă a dobânzii.

De ce a făcut FED-ul asta? Din disperare. Turbulențele de pe piața datoriilor sunt într-o stare mai mult decât critică, SUA aflându-se aproape de colaps din punct de vedere matematic. De aceea mișcările care se fac sunt pur instinctuale, deciziile se iau pripit, la fel ca într-o corabie care a început să ia apă. Însă, oficialii caută să dea bine în poză, să salveze situația.

Marea majoritate a publicului nu are habar despre ce e vorba în realitate. Scăderea cu 0.5 puncte procentuale a fost operată de FED de doar 4 ori în ultimii 35 de ani, de obicei în timpul recesiunilor și doar o singură dată înainte cu câteva luni de începerea recesiunii. Acum ar fi a doua oară. Însă întrebarea pe care o avem acum e deosebit de simplă: DE CE?

Cel mai probabil, FED-ul judecă evoluția economiei după cifrele necoafate, după cele reale. Fără doar și poate situația din SUA nu are cum să fie așa cum rezultă din statistici. De altfel, de atâtea ori v-am dat exemple despre modul în care sunt falsificate și sunt „ajustate” cifrele din urmă pentru ca cele din prezent să pară frumoase. Surse mai apropiate de fenomen vorbesc și despre o disperare din partea FED întrucât piețele nu mai reacționează așa cum se așteptau oficialii. Asta înseamnă că se va lucra cu modificări din ce în ce mai mari și din ce în ce mai rapide. Fără ca efectele să se vadă. 

Specialiștii în risc vorbesc și despre o deteriorare extremă a portofoliilor de credit ale băncilor americane. Creditele, așa cum am văzut la ultima criză, au un efect de pârghie imens deoarece stau la baza produselor derivate, iar bula de acum e mai mare decât cea din 2008! În plus, băncile au poziții investiționale pe piața de capital, care și ea e întinsă la maxim. 

Înțelegeți așadar cât de sensibilă e poziția și cu cât tact trebuie să umbli. Altfel riști să sperii stihiile care țin în echilibru imensul balon de săpun. Care stihii, mai devreme sau mai târziu oricum se vor speria deoarece ele nu sunt decât simple iluzii. 

Oricum, marea mea întrebare este cât de mult se poate întinde pelteaua? Vedem excese peste tot. SUA întinde pelteaua din punct de vedere financiar, o întinde la maxim în Ucraina, iar acum Israelul provoacă un dezastru în Orient. Clar, trăim într-o zodie a testării iraționale a tuturor limitelor. Până când?