În ieşirile publice, Isărescu vrea să pară un fel de prestidigitator al economiei, un fel de Hefaistos care pune în mişcare viaţa la suprafaţă. Această imagine fabricată cu multă migală în toţi anii de când veghează din "cerurile" BNR îi conferă o vizibiltate sporită. Şi chiar dacă nu se pricepe la economie, nea Gheorghe îl vede la o oră de maximă audienţă şi se minunează la cât e de deştept.
Recenta ieşire publică a guvernatorului a avut atât un rol de avertizare cât şi unul de intimidare. Avertizarea vine după ce mai multe voci au atenţionat Guvernul asupra politicii financiare pe care o duce care poate fi caracterizată ca fiind aproape iresponsabilă. Poate cea mai pregnantă voce care a avertizat asupra largheţei guvernamentale a fost cea a ex-ministrului finanţelor, Mihai Tănăsescu. Ceea ce a subliniat Tănăsescu este ceea ce au spus mai mulţi analişti, anume că România este extrem de vulnerabilă în cazul unei crize mondiale. Într-adevăr, pe piaţa internaţională există o temere asupra unei posibile recesiuni care ar putea lovi economia mondială, iar, în cazul unui asemenea scenariu, România ar ieşi extrem de şifonată.
Dacă s-ar fi limitat la a atenţiona, aş fi putut spune că ieşirea lui Isărescu a fost una de bun simţ. Însă, prin formularea "dacă Guvernul sau piaţa nu face unele corecţii, le vom face noi", mi-a fost adusă în faţă imagine lui Garcea agitându-şi pulanul. În cazul de faţă, pulanul este reprezentat de majorarea dobânzii sau intervenţia brutală pe piaţa valutară. Mi-aş permite să spun că, indiferent de cluburile din care face parte, diferenţa dintre FED şi BN ca şi cea dintre el şi Bernanke este una incomensurabilă atât ca putere cât şi ca strategie. Majorarea dobânzii nu va tempera decât creşterea economică, iar intervenţia pe piaţa valutară ar putea fi lesne de speculat de către "băieţii deştepţi" de pe piaţa mondială. De fapt, ceea ce ar vrea Banca Naţională acum ar fi o creştere a dobânzii şi o devalorizare a leului. Pâna una alta, văd că băieţii au scos de la naftalină sterilizarea care, din nou, se va lăsa cu pierderi pentru Banca Naţională. Iar pierderile lor nu sunt suportate din banii lui Isărescu.
Nu ştiu de ce, dar, din ce în ce mai mult, Banca Naţională seamănă cu o instituţie care nu a depăşit anii '90, iar Isărescu, un fel de Iliescu al economiei mioritice.
Recenta ieşire publică a guvernatorului a avut atât un rol de avertizare cât şi unul de intimidare. Avertizarea vine după ce mai multe voci au atenţionat Guvernul asupra politicii financiare pe care o duce care poate fi caracterizată ca fiind aproape iresponsabilă. Poate cea mai pregnantă voce care a avertizat asupra largheţei guvernamentale a fost cea a ex-ministrului finanţelor, Mihai Tănăsescu. Ceea ce a subliniat Tănăsescu este ceea ce au spus mai mulţi analişti, anume că România este extrem de vulnerabilă în cazul unei crize mondiale. Într-adevăr, pe piaţa internaţională există o temere asupra unei posibile recesiuni care ar putea lovi economia mondială, iar, în cazul unui asemenea scenariu, România ar ieşi extrem de şifonată.
Dacă s-ar fi limitat la a atenţiona, aş fi putut spune că ieşirea lui Isărescu a fost una de bun simţ. Însă, prin formularea "dacă Guvernul sau piaţa nu face unele corecţii, le vom face noi", mi-a fost adusă în faţă imagine lui Garcea agitându-şi pulanul. În cazul de faţă, pulanul este reprezentat de majorarea dobânzii sau intervenţia brutală pe piaţa valutară. Mi-aş permite să spun că, indiferent de cluburile din care face parte, diferenţa dintre FED şi BN ca şi cea dintre el şi Bernanke este una incomensurabilă atât ca putere cât şi ca strategie. Majorarea dobânzii nu va tempera decât creşterea economică, iar intervenţia pe piaţa valutară ar putea fi lesne de speculat de către "băieţii deştepţi" de pe piaţa mondială. De fapt, ceea ce ar vrea Banca Naţională acum ar fi o creştere a dobânzii şi o devalorizare a leului. Pâna una alta, văd că băieţii au scos de la naftalină sterilizarea care, din nou, se va lăsa cu pierderi pentru Banca Naţională. Iar pierderile lor nu sunt suportate din banii lui Isărescu.
Nu ştiu de ce, dar, din ce în ce mai mult, Banca Naţională seamănă cu o instituţie care nu a depăşit anii '90, iar Isărescu, un fel de Iliescu al economiei mioritice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)